Parintele Ilie Cleopa - Predica la Schimbarea la Faţă

PĂRINTELE CLEOPA. PREDICA LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ
Parintilor, fratilor si iubiti credinciosi,
Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare are un brau, cu care este incinsa de-a lungul anului. Pe acest brau se gasesc douasprezece margaritare preascumpe si preasfinte, adica cele douasprezece praznice imparatesti.
De aceea, la aceste dumnezeiesti praznice, predicile sunt mai grele si mai dogmatice, pentru ca in aceste praznice este aratata toata taina iconomiei in trup a lui Iisus Hristos si toata mantuirea neamului omenesc.
Astazi este dumnezeiasca Schimbare la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest mare eveniment din viata Mantuitorului nostru, aceasta mare sarbatoare si prealuminat praznic s-a petrecut in anul treizeci si trei al vietii Domnului nostru Iisus Hristos si in ultimul an al propovaduirii Sale.
Mantuitorul era pe atunci in partea Cezareei lui Filip, unde marele Apostol Petru L-a marturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. El i-a intrebat pe apostoli : Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului ? Iar apostolii ziceau : Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zie ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din prooroci ( Matei 16, 13-14 ).
Iar Mantuitorul, vrand sa scoata din mintea lor aceasta mare greseala, ca El ar fi unul din prooroci, care s-ar fi reintrupat, ( ca sa scoata din mintea lor si a tuturor popoarelor crestine de mai tarziu ), a binevoit sa-i ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, fratele sau, si sa-i suie pe varful Muntelui Tabor.
Acolo, cei trei apostoli, fiind obositi de calatoria muntelui - ca muntele este mare, lung si inalt -, cand au ajuns cu Mantultorul sus, de mare oboseala, au stat jos si s-au odihnit pana au adormit. Apoi, trezindu-se ei, prin iconomia lui Dumnezeu, Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea lor. Hainele Lui s-au facut ca lumina, fata Lui stralucea mai mult decat soarele, iar ei, vazand aceasta, s-au spaimantat foarte si au vazut ca statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise si cu Ilie.
Moise era icoana si inchipuirea Mantuitorului, care a condus poporul lui Israel prin pustie pana la primirea legii, mai inainte de venirea lui Hristos; si Ilie, cel mai slavit dintre prooroci, care va veni si la a doua venire sa predice Evanghelia trei ani si jumatate pe pamant, impreuna cu Enoh si Ioan, pe vremea lui Antihrist, ca sa intoarca poporul evreiesc la dreapta credinta.
Stand ei asa si privind la Mantuitorul, auzeau cum vorbea Mantuitorul cu Ilie si cu Moise in limba aramaica, limba lui Adam, pentru intrarea care avea s-o faca El in Ierusalim si pentru preaslavita Lui patima, pentru rastignire, pentru moarte si inviere.
Apostolii auzeau, dar erau imbatati de lumina, de frica si de cutremur, ca un nor deodata a cuprins varful Taborului. Dar norul acesta nu era intunecat, ci luminos ca soarele si se intindea de la cer pana la pamant si un glas din nor, de sus, s-a auzit : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati ! ( Matei 17, 5 ).
Dar, stand ei, deodata au disparut cei doi prooroci . Ilie s-a dus in tara sa si Moise s-a ridicat la cer, iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-l Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi prooroci, ca El este Dumnezeul proorocilor si nu unul din prooroci.
O, minunile Tale, Doamne ! Ce era pe Tabor acum ? Taborul luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele doua Testamente : Testamentul Vechi era reprezentat prin Ilie si prin Moise, Iar Testamentul Nou, prin cei trel apostoli : Ioan Evanghelistul, Iacov si Petru.
" Acolo - zice dumnezeiescul parinte Efrem Sirul - au vazut apostolii pe prooroci si proorocii pe apostoli. A vazut iconomul Tatalui, adica Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, pe marele Apostol Petru, caruia i s-au dat cheile imparatiei cerurilor. Acolo feciorelnicul Legii Vechi, Ilie, a vazut pe feciorelnicul Legii Noi, pe Ioan Evanghelistul, si s-a facut Muntele Taborului in chipul Bisericii ".
Acolo se aude si glasul Tatalui, dupa ce pleaca cel doi prooroci, Care zice : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit; pe Acesta sa-L ascultati !
Petru Apostolul, care iubea mult pe Mantuitorul, ca si Ioan Evanghelistul, nestiind ce vorbeste - cum spune Evanghelia -, ar fi vrut ca bucuria, lumina si dulceata aceea pe care o vazuse acolo, sa ramana cu el totdeauna. De aceea, cand a vazut pe Tabor pe cei doi prooroci, ii spune Mantuitorului : Doamne, bine este sa stam noi aici ! Sa facem aici trei colibe ! Tie una, lui Moise una si una lui Ilie ! ( Matei 17, 4 ). Dar uitase ca-i trebuie si lui coliba si lui Ioan Evanghelistul si lui Iacov ! Dragostea lui era sa-i umbreasca pe cei trei pe care-i vazuse.
Iar Mantuitorul, parca-i zicea lui Petru :
" O, Petre, vrei sa-mi faci Mie coliba ? Iata indata vine coliba !"
Si inca stand ei de vorba, un nor luminos i-a acoperit pe dansii. Un nor plin de stralucire si de lumina ii umbrea, le tinea si umbra si lumina. Si-i zicea Mantuitorul lui Petru : " Iata, Petre, coliba ! Mai vrei sa faci coliba ? Eu ti-am adus nori din cer, ca sa te umbreasca si sa te lumineze. Adu-ti aminte, Petre, ca n-am nevoie aici de colibele tale ! Eu sunt care am acoperit poporul lui Israel, pe cei 638.000 robiti, care au iesit din robie sub nor. Ii duceam ziua si-i acopeream ca sub aripi de vultur si noaptea ii luminam cu stalp de foc.
Iata, Petre, coliba nefacuta de tine ! Iata nor care straluceste mai mult decat soarele, si-ti tine si umbra ! Deci sa stii, Petre, ca Eu n-am nevoie de colibele tale. Eu pot sa umbresc tot pamantul si tot cerul, ca Eu l-am facut ".
Si atunci, din acel nor preascump, aude Petru glasul Tatalui, al Parintelui, ca se dusesera proorocii. Vine Tatal din cer si marturiseste cine este Hristos. Ce le spune ? " Voi ati vazut ca Hristos nu-i nici Ilie, nici Moise, nici Ieremia. Hristos Dumnezeu, Care-i cu voi pe Tabor, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit; pe Acesta sa-L ascultati !"
Dumnezeu Tatal stia ca Petru o sa-L marturiseasca pe Hristos pana la Roma si acolo avea sa moara rastignit cu capul in jos; si Ioan Evanghelistul avea sa fie ingropat de viu, si lui Iacov avea sa i se taie capul cu sabia de catre Irod. Stia ca pana la moarte vor marturisi pe Hristos.
" Dar sa stiti pe cine marturisiti ! Acesta Care pe Tabor S-a schimbat la fata si hainele Lui se vad acum ca lumina si fata Lui ca soarele, nu este Moise, nu-i Ilie, nici Ieremia, nu este unul din prooroci, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit, Pe Care si la Iordan L-am marturisit, pe Acesta sa-L ascultati ! "
Si asa au luat incredintare mai mult marele Apostoi Petru, cu Ioan si Iacov, ca Iisus Hristos este Mesia, este Fiul lui Dumnezeu si nu este unul din prooroci, ci este Dumnezeul proorocilor, Care i-a zidit pe ei in pantecele maicilor lor.
Dar, o, minunile Tale, Mantuitorule ! Ce s-a aratat pe Tabor ? Oare fiinta lui Hristos ? Doamne, fereste ! Ar fi o hula sa gandesti aceasta, ca fiinta era aceea ce iradia din Hristos.
Prin secolul al XII-lea, a fost in Bulgaria o erezie ce se chema " bogomili ". De la aceia au ramas cartile care se numesc " Visul Maicii Domnului ", " Epistolia " si " Cele douasprezece vineri ", carti apocrife pe care Biserica le-a tolerat, dar nu le-a aprobat niciodata.
Acesti eretici aveau pretentia ca ei, atunci cand se roaga, vad fiinta lui Dumnezeu. O, ce mare hula si nebunie ! Fiinta lui Dumnezeu, care n-o vad heruvimii si serafimii si toate puterile cele ganditoare din ceruri, ei aveau pretentia ca, atunci cand se roaga, apare o lumina si vad fiinta lui Dumnezeu !
Era cea mai mare hula adusa lui Dumnezeu, ca cineva poate sa vada fiinta Lui ! Ce spune dumnezeiescul Evanghelist Ioan ? Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut ! ( Ioan 1, 18 ). Aici nu face aluzie la Dumnezeu intrupat, ca pe Acela l-am vazut; sau la Dumnezeu, Care se arata lui Avraam, lui Isaia si lui Moise, cu pogoramant si cu inchipuire, ci la fiinta lui Dumnezeu, pe care nimeni n-a vazut-o niciodata.
Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibila la toate taberele mintilor rationale din cer si de pe pamant si nimeni nu poate sa vada ce este El dupa fiinta. Iar acei eretici spuneau ca ei in vremea rugaciunii vad fiinta lui Dumnezeu.
Slava fiintei lui Dumnezeu reflecta raze si se lumina ca soarele, pentru ca El era Insusi Dumnezeu si din dumnezeirea Lui slobozea raze ca un soare intens dumnezeiesc. Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creata, ci necreata, lumina care izvora din dumnezeirea Lui si era slava fiintei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu.
Aceasta era deosebirea intre schimbarea la fata a lui Hristos si a sfintilor Lui, prooroci, patriarhi si cuviosi de mai tarziu.
Tocmai aceasta a fost lupta cea mare si inversunata a Sfantului Grigorie Sinaitul si Sfantului Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte, cu ereticii Varlaam si Achindin, balaurii cei din Calabria Italiei, care-i invinuiau pe sihastrii din Athos ca sunt bogomili, care spun ca vad o lumina in vremea rugaciunii si ca vad fiinta lui Dumnezeu.
Dumnezeiescul Grigorie Palama, ale carei sfinte moaste, cu toata nevrednicia, le-am sarutat acum cativa ani la Mitropolia din Tesalonic, a fost cel mai mare teolog grec din secolul XIV. El a intrecut pe toti cu teologia lui, fiind mai presus de apofatismul Sfantului Dionisie.
Daca Sfantul Dionisie Areopagitul are cea mai inalta teologie, teologia apofatica sau negativa, Sfantul Grigorie Palama a trecut si peste aceasta. El numai cu putin a intrecut pe dumnezeiescul Maxim Marturisitorul, prea indumnezeitul la minte, cel mai mare varf al teologiei grecesti. Sfantul Grigorie apara pe parintii din Sfantul Munte, pe isihasti, ca nu sunt bogomili, ca vad lumina mare in vremea rugaciunii celei ganditoare a inimii.
Ei nu vad fiinta lui Dumnezeu, ci altceva vad. Ce vad ? Slava fiintei lui Dumnezeu ! Cititi in Filocalia VII, care o aveti, si vedeti lupta cea mare, care a tinut sute de ani pe tema isihasmului ! Sa vedeti, lumina era care iradia din Hristos, dar nu era fiinta Lui. Auzi ce spune dumnezeiescul parinte Efrem Sirul : " Din tot trupul Sau izvora raza slavei lui Dumnezeu ".
Deci lumina de pe Tabor nu este fiinta lui Hristos, ci slava fiintei Lui. Sa stiti totdeauna, cei care sunteti teologi ! Ca o sa aveti discutii cu oameni paruti filosofi ai veacului de acum. Niciodata fiinta lui Dumnezeu nu s-a aratat cuiva, ci slava fiintei lui Dumnezeu. De aceea canta Biserica astazi : " ... aratand ucenicilor Tai slava Ta - cat ? nu toata, ci -, pe cat li se putea ".
Deci, slava fiintei lui Dumnezeu s-a aratat pe Tabor apostolilor. Si aceasta se poate arata si sfintilor in vremea rugaciunii celei ganditoare a inimii, celor ce stiu sa se roage cu inima lui Dumnezeu. Dar nu este aceasta fiinta Lui, ci slava fiintei Lui. Sa retineti !
Sa stiti un lucru. Slava fiintei lui Dumnezeu este nedespartita de fiinta Lui. Dupa cum la soare raza nu se desparte de ea, asa si slava lui Dumnezeu nu se desparte de fiinta Lui. Dar nu este insasi fiinta Lui, ci slava fiintei lui Dumnezeu.
Iata ce este, fratiIor, Schimbarea la fata a Mantuitorului. Cum v-am spus la inceput, nu s-a facut luminarea dinafara, ci dinauntru, adica Hristos nu Se lumineaza de altcineva, ca sa straluceasca ca luna, ci invers. La Hristos, lumina care se vedea in Tabor nu era ca la sfintii care se schimbau la fata.
Asa sa intelegeti lumina de pe Tabor, asa sa intelegeti lumina pe care o pot vedea sfintii intr-o mare si inalta rugaciune a inimii. Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului.
Si atunci, asezarea omului care a fost inainte de pacat, cu aceea care este cand intra in fericire si in treptele duhovnicesti ale desavarsirii, nu mai seamana.
Ieri era ca un drac, slujind pacatului, si astazi, daca s-a pocait, si-a indreptat viata si s-a sfintit, se face lumina si are lumina duhovniceasca intr-insul si merge din putere in putere, dintr-o desavarsire in alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt :
- Nepatimirea rationala a sufletului sau faptuirea morala;
- Slobozenia duhovniceasca a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leaga cu Dumnezeu prin contemplatia naturala si duh, si
- Odihna duhovniceasca a sufletului rational, ( sambetele sambetelor ), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale in duh, de la cugetarile cele mai inalte din zidiri si o leaga cu totul de Dumnezeu in extazul iubirii. Amin.

Paula si rochita facuta de ea

           De când a început să priceapă şi să perceapă mai bine lumea din jurul ei, Paula a mers la diferite cursuri care i-au plăcut şi care au fascinat-o la momentul respectiv, bineînţeles pe lângă cele pe care le făcea deja la grădiniţă: cursuri de engleză,  dans modern, şah...
           Aşa se face că a mers de-a lungul anilor la balet, teatru de păpuşi, pictură, dansuri populare. Toate aceste cursuri au ajutat-o în moduri diferite, de la buna relaţionare cu alţi copii de vârsta ei, la postură dreaptă, gestionarea emoţiilor, cunoaşterea propriei persoane, dobândirea disciplinei, încrederea în ea şi în partenerul de scenă, scăparea (parţială) de timiditate, trac şi emoţii. Pe toate le-a făcut atâta vreme cât a simţit atracţie şi disponibilitate sufletească pentru ele.
            În ultimul an a renunţat la dansuri populare, că era prea obosită şi a considerat că violoncelul îi ocupă suficient timp încât nu a mai simţit nevoia de nimic suplimentar. Dar de la începutul semestrului II, de când a auzit de un curs de design vestimentar, m-a rugat să o las să meargă.
         Cursul l-a făcut săptămânal şi a aprins în ea foarte multă pasiune. A avut profesoare nişte fete foarte tinere şi foarte talentate, care crează pentru un cunoscut magazin din mall şi care le-a învăţat pe fetiţe să-şi facă singure tutu-uri, ii, broşe, huse pentru telefoane. Ceea ce mi-a plăcut la ele e că le lăsau pe fete să-şi manifeste întreaga creativitate, fără nicio oprire şi fără nicio limită la material, culoare sau accesorii.
          Rochiţa pe care a creat-o la aceste ateliere, ca şi ia făcută, a fost croită de ea după un şablon, a fost însăilată de ea, iar la final profesoara a cusut-o la maşină, deşi între timp Paula a învăţat să coase şi ea la maşină şi chiar se descurcă foarte bine.
              Aceasta este ultima creaţie din acest an şcolar, o rochiţă înflorată de vară, purtată de însăşi creatoarea ei:

 

 

                Pentru prima ei rochiţă, eu zic că nu e deloc rău şi că are potenţial, nu-i aşa?

Margaretenplatz

              Prima dată când am citit numele: Margaretenplatz, mi s-a dus gândul la numele florii: margareta. Abia când am văzut catedrala am înţeles că nu e vorba despre floare, ci despre Sfânta Margareta, cea care e patroana spirituală a acestui lăcaş deosebit.
              Catedrala e mare, impunătoare, deosebită prin arhitectură şi formele elegante care se înalţă mândre către cerul spre care aspiră. Nu este însă intrată în rândul obiectivelor musai de văzut de către turişti, deoarece Munchenul are catedrale mai mari şi mai făloase pe care le arată. Dar şi fără a fi inclusă în lista de atracţii turistice, nu poţi trece fără să o remarci.

             Acesta este partea dinspre strada principală, dar nu se intră pe uşa acesta ce se vede, aceasta fiind in interior  partea cu altarul.

 

               Aici e intrarea laterală, cea prin care am intrat şi noi în biserică.

                                si intrarea principală.

                     In interior nu am făcut fotografii, am respectat interdicţia de a nu fotografia.
                    Când am intrat noi, la ceas de seară, am fost singurii ei vizitatori. Mai era o singură persoană care cânta la orgă. Am fost efectiv  impresionaţi: fetele de mărimea ei, au spus că e cea mai mare orgă pe au văzut-o până acum, noi de modul în care se auzea. Am mai participat şi am mai ascultat cântându-se la orgă în diverse alte catedrale, dar aici avea o rezonanţă deosebită şi o amplificare a sunetului cum nu am întâlnit nici la mult mai celebra catedrală Sfântul Mihail din Munchen, unde am ascultat un concert interpretat de un muzician cu renume.
                  Nu ştiu dacă era efectul apusului, al înserării cu razele ei călduţe, al muzicii sau al liniştii şi liniştirii resimţite sau poate al tuturor celor de mai sus amestecate, plus faptul că eram cu toţii grămăjoară bucurându-ne de ceea ce vedeam, dar ştiu că mie catedrala aceasta mi-a mers la suflet.

                

                  Un alt lucru memorabil pe care l-am întâlnit aici, în Margaretenplatz, a fost şi această fereastră falsă. Probabil că in interior nu era necesară, dar în exterior, pentru a păstra arhitectura clădirii, au păstrat conturul ferestrei adăugând pictura. Mi s-a părut o găselniţă inedită, care dădea un farmec aparte clădirii şi locului.

Gradina Zoologica din Munchen

Ceea ce mi-a plăcut în Munchen a fost faptul că foarte multe obiective erau în oraş, nu trebuia să străbaţi distanţe foarte mari până la ele. Bineînţeles că sunt câteva şi în afara lui, dar foarte multe obiective importante sunt destul de accesibile, iar hărţile sunt vizibile peste tot încât nu trebuie să fii un foarte bun cunoscător al oraşului ca să te descurci.
Aşa e situată şi Grădina zoologică, se află doar la şase staţii cu U3 de centru (Marienplatz), în Thalkirchen (Tierpark). După ce am ieşit din staţia de la Uban, am trecut peste un pod pe care indrăgostiţii au pus lăcăţele în toate formele şi culorile.

 

 Intrarea nu e chiar foarte ieftină pentru bugetarii de la noi, dar pentru ei nu era o sumă foarte mare. Noi ca familie am beneficiat de reducere si am plătit 30 de euro, iar biletul pentru un adult costa 14 euro.
Deşi era sfârşit de iunie, am prins o vreme destul de răcoroasă, ceea ce a făcut ca plimbarea noastră să fie una mai mult decât plăcută.

       Evident, prima dată ne'am pregătit aparatura aşa cum trebuie pentru o asemenea vizită

                                      si am luat lectii de la tata

                         ba chiar am muncit cot la cot cu el

                                  dar nu tot timpul am lucrat, ne-am găsit timp si de relaxare,

                             si de poze

                               ba chiar şi de cocoţat pe diverse statui,

                                              şi ne-am maimuţărit;

                         asta după ce mai înainte am urmărit cu atenţie indicatoarele

                              care ne-au dus spre lebăda neagră,

                                       familia de  elefanţi,

                                        familia de broscuţe ţestoase,

                                          rinocer,

                                     impunătorul tigru,

 

                                      jucăuşii pinguini...

                            Iar la final era cât pe ce să luăm o pasăre bătrână cu noi, pentru că foarte multe păsări, în special răţuşte, gâşte, păuni, umblau libere şi nestingherite de nimeni pe aleile parcului.
          În grădina zoologică, care nu e chiar o grădină în sensul clasic al cuvântului, ci un fel de rezervaţie naturală în care animalele au foarte multă libertate şi spaţiu de mişcare, se pot face destul de multe lucruri, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Există un parculeţ amenajat special pentru cei mici, un acvariu, o casă a liliecilor, foarte multe animale de văzut şi, bineînţeles, un loc unde să poţi bea o bere...

Muzeul BMW din Munchen

Am ajuns şi eu, după şase săptămâni frumoase de concediu, în sfârşit, acasă. Dacă tot m-am plimbat atât, acum a venit timpul să mă şi laud puţin, ca tot omul botezat care are blog :) Prin urmare, deschid seria postărilor despre vacanţa din această vară, iar cap de afiş e Muzeul BMW.
Recunosc, când am plecat de acasă nu era pe lista noastră de obiective, dar dacă tot am ajuns pe meleagurile lui, doar nu era să lăsam frumuseţe de muzeu nevizitat.
Muzeul se află în Munchen, în oraş, la câteva staţii de mers cu Uban-ul de centrul oraşului, lângă Olympiapark şi este situat într-o clădire impunătoare, dispusă pe mai multe nivele şi am aflat că e singurul muzeu BMW din lume.
Pe lângă el este şi Bmw Welt, un showroom cu ultimele modele care au apărut de maşini şi motociclete. Ceea ce este aici foarte atractiv pentru vizitatori e faptul că exponatele se pot atinge, poţi sta în ele, ceea ce pentru cunoscătorii şi împătimiţii mărcii e un lucru nemaipomenit.
La magazinul de suveniruri, machetuţele, tricourile, eşarfele, etc. erau mult mai accesibile ca preţ comparativ cu cele de la Ferrari de exemplu.
Modelul nostru a fost surioara cea mare, nelipsită şi nedezlipită de lângă toate motocicletele şi maşinile de acolo. Deşi iniţial nu prea dorea să meargă, s-a întors extrem de încântată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi după cum aţi putut observa şi leul Simba a fost un bun şi cuminte model... şi foarte răbdător, pentru că e o vizită ce a durat un pic, un pic mai mult. Dar dacă ajungeţi prin Munchen vă puteţi rezerva liniştiţi câteva ore şi pentru muzeu, că merită!

Structura anului scolar 2015-2016

 Da, Stiu ca e inca vacanta, dar daca totusi vreti sa aflati cum va fi structurat anul scolar viitor, sa va faceti planuri de luat concedii in acelasi timp cu ai vostri copii sau sa stiti cum sa va programati diverse evenimente in functie de vacantele scolare, atunci aflati ca s-a publicat structura anului scolar care va incepe peste o luna.

Asadar:

Anul şcolar 2015-2016 începe la data de 1 septembrie 2015, se încheie la data de 31 august 2016 şi se structurează pe două semestre, după cum urmează:

Semestrul I

Cursuri - luni, 14 septembrie 2015-vineri, 18 decembrie 2015

În perioada 31 octombrie-8 noiembrie 2015, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.

Vacanţa de iarnă - sâmbătă, 19 decembrie 2015duminică, 3 ianuarie 2016

Cursuri - luni, 4 ianuarie 2016-vineri, 29 ianuarie 2016

Vacanţa intersemestrială - sâmbătă, 30 ianuarie 2016- duminică, 7 februarie 2016

Semestrul al II-lea

Cursuri - luni, 8 februarie 2016-vineri, 22 aprilie 2016

Vacanţa de primăvară - sâmbătă, 23 aprilie 2016-marţi, 3 mai 2016

Cursuri - miercuri, 4 mai 2016-vineri, 17 iunie 2016

Vacanţa de vară - sâmbătă, 18 iunie 2016-duminică, 4 septembrie 2016

Săptămâna 18-22 aprilie 2016 din semestrul al II-lea este săptămână dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul programului numit "Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!", având un orar specific.