Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 11 octombrie, dimineaţa.

Afară ... e rece şi ceaţă. Tocmai am condus-o pe Paula la şcoală, iar la întoarcere m-am întâlnit cu o doamnă care avea părul negru abanos, aşa ca Albă ca Zăpada, şi cum a stat probabil mai mult afară, i se vedeau fire de promoroacă prinse în păr. Mi-a plăcut imaginea asta.

Mă gândesc ... că nu ar strica să fim mai buni unii cu alţii.

Din locurile de unde învăţăm ... unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin.

Sunt recunoscătoare pentru ...  dragostea şi iubirea celor din jurul meu...

Din bucătărie ...  borş cu fasolele.

Cu ce sunt îmbrăcată ...  o fustă lungă cu trandafiri mari şi roşii.

Citesc ...  cărţi, reviste, bloguri....

Ceea ce aştept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.

Ce mai meşteresc ... nu prea multe zilele astea, că nici nu ştiu când trec orele cu viteză, mai nimic nu apuc să fac.

Ascult ... un post de radio la care tocmai se aude Voltaj cu Sunt un pic pic îndrăgostit...

În casa ... e linişte, toată lumea e plecată.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă plimb cât mai mult, dar pe vreme plăcută.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... încă nedefinitivate, poate o aniversare, mai vedem.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: să vă veseliţi şi voi de dimineaţă.

  

şi altele de aici, într-o notă ceva mai tomnatică.

Idee preluată de la Corcodusa. 

Mai participă la acest proiect:

Cristina

Catrinel

Corina

Raluca M.

Anca

Corina

Un weekend frumos să aveţi!

O zi cu soare

"Dragostea adevărată este ca o fereastră deschisă în noaptea întunecată.
 Dragostea adevărată este liniște intensă". Giuseppe Ungaretti

        Astăzi am avut o zi tare plăcută. Poate mi s-a tras şi de la soarele care a făcut să fie o zi călduţă şi luminoasă de octombrie, nu ştiu, dar sunt într-o dispoziţie tare iubitoare.
         Ăsta e octombrie pe care l-am aşteptat şi mă bucur că a venit, că mai aveam un pic şi scoteam geaca de iarnă.
        La voi cum e? Aveţi soarele dorit sau a dat deja zăpada peste voi?
       

La lecţie

          În fiecare an, pe 5 octombrie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Educaţiei sau Ziua Internaţională a Profesorilor.
         Absolut întâmplător (sau poate nu), astăzi am găsit într-un sertar o poezie scrisă de o elevă de-a mea, Ana (ce nume simplu!), ca temă, când era în clasa a IX-a. Acum ea e studentă în ultimul an. Poezia mi-a plăcut atunci când am primit-o şi am păstrat-o, pentru că ea e una din acele mici bucurii zilnice ale vieţii de dascăl.

La lecţie
Pe mâine la română am ca temă
O poezie de compus... ciudat
Să văd dacă găsesc vreo rimă
Ei, nu-i aşa de complicat.

Despre română pare mai uşor,
Căci versul face parte din decor,
Dar despre mate, cu module şi cu fracţii,
E greu să pui un vers în ecuaţii.

La desen, durere frate,
Parc-am fi studenţi la Arte,
Fără pensule, acuarele,
Ne bazăm pe referate.

Despre bio, ce să spun?
E altfel... e nu ştiu cum,
Cromozomi, zigoţi, celule,
E interesant, pe bune!

Mă tot întreb de ce această temă?
Probabil are dumneaei o strategie,
Deşi eu nu m-am prins încă de schemă
Am izbutit să scriu o poezie.

          La mulţi ani tuturor celor ce au fost, sunt sau vor fi dascăli, profesori, îndrumători! Nu uitaţi să vă urmaţi "strategia", chiar dacă nu întotdeauna protagoniştii se prind "de schemă". Ceea ce contează la final este ca rezultatul muncii să dea rod.
          O seară frumoasă să aveţi!

Povestea unghiilor mele triste

           Cred că unele femei sunt născute să fie Doamne. Ştiţi la ce mă refer, la femei frumoase, elegante, desăvârşite, cu un şarm special. Altele, doar încearcă... se străduiesc ele din toate puterile, dar dacă nu-i să fie, apoi nu-i.... şi pace bună.
       Astăzi, într-unul din acele momente de răsfăţ personal, am fost la manichiură şi preţ de câteva ore am avut şi eu unghiile ca o adevărată lady. Atât. Preţ de câteva ore...

          Apoi am venit acasă şi, într-un exces de febră gospogărească (care habar n-am cum de a dat năvală peste mine), m-am apucat să frec nişte oale cu spălătorul de sârmă.
         Mai are rost să vă spun cum arată oja de pe minunatele mele unghii?
         Aşa că din lady am (re)devenit goodwife. Mai rămâne să mă apuce disperarea... :)))))

Lampioanele - partea a II-a

Încă un filmuleţ drăguţ de la înălţarea lampioanelor



Un weekend frumos sa aveţi!

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 4 octombrie, dimineaţa.

Afară ... e rece, deşi e şi un soare dulce de toamnă, cu o lumină mierie. Soţul m-a sunat să îmi spună că dimineaşă, la 7, când a ieşit cu Georgia din casă, erau 0 grade.

Mă gândesc ... că trebuie să grăbesc postarea, să nu întârzii la muncă :)))

Din locurile de unde învaţăm ... în fiecare zi învăţăm de undeva, fără îndoială.

Sunt recunoscătoare pentru ...  că am un loc de muncă unde merg cu plăcere.

Din bucătărie ...  acum avem un cozonăcel tare bun. Săptămâna asta ne-am delectat cu peşte, dar şi cu multe dulciuri.

Cu ce sunt îmbracată ...  o fustiţă gri şi o bluză neagră.

Citesc ...  cărţi, reviste, bloguri....

Ceea ce astept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.

Ce mai meşteresc ... am făcut tot felul de tablouaşe din seminţe, sper să apucăm să le punem şi pe blog.

Ascult ... un post de radio cu muzică destul de bună.

În casa ... e linişte, toată lumea e plecată.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă plimb cât mai mult, dar pe vreme plăcută.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... încă nedefinitivate.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

  pentru că e în ton cu anotimpul 

şi altele de aici, în aceeaşi notă tomnatică.

Idee preluată de la Corcodusa. 

Mai participă la acest proiect:

Cristina

Catrinel

Corina

Raluca M.

Anca

Corina

Un weekend frumos să aveţi!

Cultura in strada

Ce se poate întâmpla când oameni obişnuiţi conduc o orchestră de elită...



O zi frumoasă şi melodioasă sa aveţi!

Miercurea fără cuvinte

Nu chiar de tot fără cuvinte, ci doar cu unele mai importante.
Eu şi ea:
Eu: Te iubesc mult-mult!
Ea: Eu te iubesc mai încetuu!
Ea  - 3 ani, 5 luni şi-un zâmbet larg.

O zi fără cuvinte care să vă împovăreze! Doar zâmbete :)))

Cum se inalta lampioanele

          V-am povestit că duminica trecută am fost în Oraşul Lampioanelor şi vă rămăsesem datoare cu pozele.

           Să stiţi că ne vedem şi noi aici, chiar destul de bine. Dar să-mi încep povestea....
          La începutul anului, undeva prin februarie- martie, nu mai ştiu precis, a fost o seară magică la noi în oraş, când s-au înălţat foarte multe lampioane. Era o vineri seara, tocmai ieşisem cu toată familia de la dentist şi am vrut să mergem la o plimbare în centru, dar fiindcă era cumplit de frig, am renunţat la idee. A doua zi tot netul era plin de lampioane şi aveam să aflăm că s-au înălţat imediat ce am plecat noi acasă. Nu vă spun, ne-a cuprins pe toţi o tristeţe iremediabilă, vorba lui Topârceanu.
          Am mai văzut apoi şi la mare lampioane, le-am admirat urcuşul şi zborul, iar dragostea pentru ele  tot creşte.
         Când am aflat că duminica care a trecut aveau să fie lampioane, am zis că nu mai putem rata un asemenea moment. Paula şi-a făcut chiar şi un afiş pe care l-a pus pe dulap, să nu care cumva să uite, dar apoi am luat afişul că a venit la noi bunica şi am vrut să-i face o surpriză din spectacolul lor.
          A fost şi de data asta un pic frig, dar ne-am bucurat că nu a plouat şi am putut să le admirăm, iar atmosfera a fost atât de frumoasă şi entuziasmul atât de mare, încât nici nu a contat vremea.

 

 

          Procedeul în sine este foarte simplu, trebuie doar să aprinzi şi să aştepţi vreo 3-4 minute, până se umple el cu aer cald, înainte de a-i da drumul.
          Nu am înălţat doar unul, ci trei, contribuind şi noi la spectacolul pe care l-a văzut oraşul.

          Pentru noi, a fost o seara de neuitat. În altă ordine de idei, în seara aceasta, la Timaf (Festivalul Internaţional de Muzică şi Artă Transilvania), cântă Vama. Deci e rost de o altă seară memorabilă.
          O săptămână frumoasă vă doresc!

Traditionala inima de castane

          În toamna aceasta am reluat tradiţia familiei şi am făcut iar o inimă de castane. Noi de făcut facem mai des tot soiul de lucruri frumoase, doar că suntem un pic mai zgârciţi cu fotografiile. Ultima inimă pe care v-am arătat-o e aceasta. De atunci au trecut câţiva ani, dacă atunci o ţineam pe Georgia în braţe, că era bebeluşă, astăzi ne-a ajutat din plin, de aceea şi inima a fost un pic mai generoasă anul acesta.
          Inima am făcut-o relativ repede, am nimerit sub un castan foarte darnic din parcul mare, aşa că am avut de unde strânge. Deşi am adăugat un mesaj, Pune şi tu o castană!, doar trei temerari, un baiat cu cască de motociclist şi două fete au fost receptivi la el. Alţi trei, de data asta doi băieţi şi o fată, au mers un pic mai departe şi au pus şi ei în aplicare ideea, doar că în altă formă. În rest, toată lumea a venit şi s-a fotografiat cu ea. Chiar glumeam cu soţul, că am zis că mâine jumătate din cei ce "locuiesc" pe Facebook, vor zice că a lor e inimioara.

 

 

         Nu ştiu cum s-a întâmplat, că anul acesta tot fără aparat de fotografiat am plecat la drum, dar noroc că am reuşit să surprindem ceva şi cu telefonul, deşi nu e cea mai bună calitate posibil.

          Fetele s-au bucurat tare mult şi au strâns şi pentru acasă şi pentru la şcoală, din belşug.
          Eu mă bucur că am reuşit să ne bucurăm de inimioara noastră de castane şi anul acesta!
          O toamnă pe placul inimii voastre vă doresc!

Superman, Spiderman or Batman

Auzisem mai de mult de el, dar nu apucasem sa il vad. Rar am vazut scrut metraj mai frumos. E exceptional.  
Superman, Spiderman or Batman, realizat de Tudor Giurgiu, spune o poveste aparent banala a unui pusti de patru ani, Aaron, care se pregateste sa mearga undeva cu tatal sau. 
Pentru a afla unde merge si, mai ales, ce duce in punga, merita sa urmariti cele 11 minute. Pe cuvant! 



P.S. : Pregatiti-va o batista!

Oraşul lampioanelor

Aseară în Cluj. 
Revin cu poze. 
Sper să vă placă...


O săptămână cu bucurie să aveţi!

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 22 septembrie. Am ajuns şi la echinocţiu de toamnă, de acum e toamnă cu acte în regulă :). Ma îngrozeşte gândul cât de repede fuge timpul, până ne lămurim noi bine deja vine Crăciunul.

Afară ... e plăcut. E un doare dulce de toamnă, cu o lumină mierie, dar bate totuşi un vânticel rece, altfel ar fi chiar feeric.

Mă gândesc ... că ne aşteaptă o săptămână grea, în care trebuie să operăm fetele, dar sperăm să trecem cu bine, să nu se mai lungească aşteptarea.

Din locurile de unde învaţăm ... câteodată din propria viaţă, câteodată din viaţa altora, câteodată nu învăţăm nimic, indiferent cât de bine ne-ar fi "predată" lecţia.

Sunt recunoscătoare pentru ...  că am un loc de muncă unde merg cu plăcere.

Din bucătărie ...  tocmai vin de acolo cu un pahar de must. De fapt, must e un fel de a spune. Am fost ieri la un târg de toamnă cu producători locali şi am cumpărat nişte must, dar toată lumea a râs de mine, spunând că e suc de mere. Adevărul e că are cel must gust de struguri de masă, în niciun caz de struguri de vin. Mă rog, asta e părerea mea, alte păreri spun că gustul e de mere şi pace...

Cu ce sunt îmbracată ...  o fustiţă neagră şi o bluză roşie.

Citesc ...  testele iniţiale ale celor de clasa a V-a. Sunt interesante, serios :)))

Ceea ce astept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.

Ce mai meşteresc ... am făcut tot felul de tablouaşe din seminţe, iar Paula a făcut ieri o floare din hârtie.

Ascult ... Tudor Gheorghe.

În casa ... suntem doar noi fetele mai mari.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mănânc plăcintă cu dovleac.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... unele le-am făcut, altele au venit ele peste noi, aşa ca întotdeauna.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

  pentru că e în ton cu anotimpul

şi încă una de aici, într-o notă ceva mai romantică.

Idee preluată de la Corcodusa. 

Mai participă la acest proiect:

Cristina

Catrinel

Corina

Raluca M.

Anca

Corina

Un weekend frumos să aveţi!

Indiferenţa noastră cea de toate zilele

         În fiecare zi se întâmplă încă o atrocitate. În fiecare zi dintr-un alt domeniu, alt registru al vieţii, ca şi cum cineva ar dori să verifice  cât ne este de mare indolenţa, nepăsarea, lipsa de implicare.  Faptul că nu mă uit la ele, că ţin fereastra televizorului închisă şi nu le las să-mi invadeze casa şi sufletul, nu înseamnă că ele nu există, că nu se întâmplă.
         Articolul acesta chiar m-a răscolit. Ca femeie, ca mamă de două fete, ca om.

Următoarea va fi femeia pe care-o iubeşti

Gândul de luni

          "Pentru ca răul să învingă pe pământ, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic." Edmond Burke

             "Bun cu adevărat este numai acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează" Nicolae Iorga