Cu Muzeul la Liceu

Vinerea care tocmai a trecut, am reusit sa ies si eu un pic din casa, sa le dau neuronilor mei posibilitatea de a nu muri degeaba. Dupa ce dragul meu sot s-a invoit de la lucru pentru a sta cu mezina, am acceptat invitatia unei doamne profesoare foarte dragi mie si am mers la un liceu din frumosul nostru oras, unde oameni harnici se indeletnicesc cu activitati extracurriculare.
Am participat la un proiect intitulat "Cu Muzeul la Liceu". Proiectul, initiat de Muzeul National de Literatura si reprezentat aici de Cosmin Perta, a avut mai multe activitati in liceele bucurestene. La Cluj au venit acum pentru prima data si au adus in fata liceenilor, doi mari poeti clujeni, Ruxandra Cesereanu si Ioan Muresan, cel din urma foarte volubil si plin de umor, care si-au citit poeziile si s-au apropiat de elevi prin discutii. Discutii, care sa recunostem, nu au fost prea aprinse, deoarece majoritatea liceenilor nu sunt foarte mari amatori de lectura, iar atunci cand se imprietenesc cu cititul prefera tabloide si doar arar poezie.
Ruxandra Ceseranu a citit poezii din volumul Coma, poeme de semidragoste, cum le-a intitulat, poezii foarte frumoase si extrem de senzoriale, dintre care am ales una si pentru delectarea voastra.

Cutia cu panglici
Ruxandra Cesereanu

cineva deschide corpul meu ca pe o cutie cu panglici
amintiri cu cerceluşi de plastic de când eram fetiţă
îmi zdrăngăne la ureche
mă rujam cu violetul spre verde al mamei
mă încălţam în pantofii ei din lac vişiniu
mă îmbrăcam în rochiile cu paiete pe care le ţinea în geamantan
crezând că voi ajunge femeie de ambasador
pe degetul mare de la mâna stângă îmi puneam mereu zurgălăi
scoteam limba-n oglindă şi-mi ziceam că-s circăreasă
tatăl meu intra atunci în odaie şi-mi spunea să fiu cuminte
dar eu mereu scuturam din codiţe
scuipam guma de mestecat pe jos
şi aduceam brotaci în casă
pe care îi creşteam în cada cu rufe la muiat
stricam ceasurile scoţându-le şuruburile
şi jucam miezul nopţii a venit omul negru n-a sosit
până când îmi simţeam limba leşinată în gură
m-ascundeam în container să nu fiu găsită de nimeni
cu animalele mă-nţelegeam comme çi comme ça
cu oamenii aşijderea nu prea vorbeam
dar adoram lumea culorile şi mirosurile ei coruptibile
în vecii vecilor amin.