În cartea sa “Growing Strong in the Seasons of Life” [Fii puternic în anotimpurile vieţii], Dr Charles Swindoll scrie o povestioara foarte interesanta, numita Şcoala animalelor. Povestirea a circulat la noi intr+o serie de volume foarte populare la sfarsitul anilor 90, Supa de pui pentru suflet.
“Odată, animalele s-au hotărât să facă ceva semnificativ pentru a preîntâmpina problemele lumii noi. Aşa că au organizat o şcoală. Au implementat o programă de activităţi pentru alergare, căţărare, înot şi zbor. Pentru a o face mai uşor de administrat, toate animalele s-au înscris la toate materiile.
Raţa se pricepea de minune la înot. De fapt, era mai bună la înot chiar decât instructorul! Totuşi, a luat doar notă de trecere la zbor şi s-a descurcat foarte slab la alergat. Pentru că era aşa de lentă la alergat, a trebuit să renunţe la înot şi să stea după ore să exerseze. Aceasta i-a afectat grav labele aşa că a devenit mediocră la înot. Dar “mediocru” era acceptabil, deci nimeni nu şi-a făcut griji în această privinţă, cu excepţia raţei.
Iepurele a rămas în fruntea clasei la alergat, dar i s-a dezvoltat un tic nervos la muşchii piciorului pentru că a avut foarte mult de recuperat la înot. Aşa că a luat în loc de 10 doar 7 la alergare şi a 4 la căţăratul în copaci.
Veveriţa era as în căţărat, dar a fost constant frustrată la ora de zbor pentru că profesorul o făcea să înceapă de la sol în sus şi nu din vârful copacilor în jos… aşa că a luat numai 7 la căţărat şi 6 la alergat.
Uliul a fost un elev problemă şi a fost sever disciplinat pentru că era non-conformist. La orele de căţărat, le-a depăşit pe toate celelalte animale, dar a insistat să ajungă sus prin propria sa metodă!
În cele din urmă, absolventul clasei s-a dovedit a fi un ţipar anormal, care făcea totul la nivel mediocru, stia sa innoate, reusea putin sa zboare, si chiar sa alerge si sa se catere putin. Însă profesorii erau mulţumiţi că cineva îşi însuşise toate materiile!"
Povestea asta am primit-o la prima mea şedinţă de consiliu profesoral, de la o doamnă directoare foarte drăguţă. Şi m-am gândit mult la ea pe parcursul anilor, ori de câte ori vedeam vreun "uliu" nedreptăţit sau o "raţă" ori o "veveriţă" frustrată, în timp ce atâţia "ţipari" culegeau roadele.
Iar în ultima vreme am ajuns să mă gândesc la ea şi ca părinte. Mă gândesc dacă nu cumva, uitând de propriile frustrări si convenţii pe care a trebuit să le suportăm, ridicăm ştacheta atât de sus, încât ne silim copii să devină, fără voia lor, "ţipari".
Eu cred cu tarie ca parintii ridica prea mult stacheta si vorbesc in cunostinta de cauza,nu pe vorbe auzite.Copiii nu mai au copilarie in momentul in care incep scoala si este strict opinia mea,sunt sufocati de teme pentru acasa,teme in vacanta,incat ma intreb care mai este rolul vacantei.Poate si cadrele didactica ar trebui sa-si puna aceasta intrebare,desi le cunosc foarte bine raspunsul(din pacate).Pupam cu drag.
RăspundețiȘtergerela partea cu teme pentru vacanta sunt total de acord cu tine. si mie mi se pare asa ciudat ca intr-o vacanta de 2 saptamani sa dai copiilor uneori si 100 de exercitii. mi se pare o exagerare. mai ales ca de cele mai multe ori e un stres pentru parinti si nu pentru elevi, asa cum probabil preconozau invatatorii.
RăspundețiȘtergereDin pacate asa este. Suntem, in mare majoritate tipari. Ce bine ca tu ti-ai dat seama la timp si nu vei gresi in relatia cu ingerasii tai dragi.
RăspundețiȘtergereDe dat seama mi-am dat seama, draga dana. dar asta nu inseamna ca nu voi gresi. pot doar sa ma rog sa nu ma lase Domnul sa gresesc.
RăspundețiȘtergereCam asa simteam eu dupa multi ani de scoala...stiam de toate, dar nu eram cea mai buna la nimic!
RăspundețiȘtergereNu stiam povestea, dar imi place foarte mult morala ei.
Ah, Loredana, daca ar gandi toti profesorii ca tine ce bine ar fi! Din pacate scoala romaneasca tinde prea mult sa uniformizeze.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru poveste! Atat de adevarata din pacate. Mi-ai intarit convingerea sa nu-mi las veverita sa inoate prea mult si nici pestisorul sa se catere prea sus. Probabil voi fi cel mai ciudat parinte care va ingadui copilului sa faca doar 10% din teme si-l va lauda pentru asta! Halal performanta!
RăspundețiȘtergereAm prinit si eu cartea cadou de la o buna prietena. SUnt multe asemenea povestioare. Incerc si eu sa fiu o mama mai buna, nu asa severa ca pana acum. Trebuie sa ajutam copii in directia in care le place ceeea ce fac. Orice este impus nu da rezultate bune.
RăspundețiȘtergerePup si de la noi
Carol
Uf!!!!iar aici eu sunt stresata si spun ca profesorii nu au interes pentru copii pentruca nu le da teme acasa decat foarte putin iar temele pentru vacanta sunt inexistente!Si eu le spun copiilor:
RăspundețiȘtergereUnde s-a mai pomenit asa ceva mai copii ca la voi?
Pai in tara ii ineaca aceia cu exercitii.....
Mi-aduc aminte ca am stat de vorba cu profesoara Iuliei cand era ea mai mica deoarece eram nedumerita cu cartile de ce trebuie sa le tina la scoala si nu acasa iar teme 2,3 pe trimestru.
Iar profesoara m-a intrebat cam care e sistemul la noi in tara.Bineinteles ca i-am spus aproximativ ca e foarte incarcat, copiilor li se da teme multe etc.
Iar ea atunci mi-a spus:copilul stand cinci ore la scoala el trebuie sa si odihneasca doar nu e un om mare.
Nu m-a pre convins cu explicatia insa scoala e foarte diferita de ceea ce e acasa.
Pot sa spun ca materia incarcata incepe abia din clasa a opta.
Iulia merge in aceasta clasa si e destul de lejera pentru anii ei insa asta e.... Incepand cu anul viitor aicea ii separa adica ii informeaza care sunt pentru studii superioare merita sa continue pentru bacalaureat iar care nu isi aleg modulo.De exemplu pentru ca sa ajungi educatoare de gradinita nu ai nevoie de bacalaureat.Faci trei ani modulo de pedagogie si iesi educatoare.
Sistemul nu are de a face nimic cu cel de acasa.
ma bucur sa aud ca exista si elevi fericiti pe lumea asta.
RăspundețiȘtergerela noi sistemul e asa cum il stiti, important e sa reusim sa luam ce e bun din el.
oricum povestea asta a scris-o cineva rupt de realitatile romanesti, deci si in alte parti sistemul public e cam tot asa. se intampla si la case mai mari, cum se spune. desi asta nu e o scuza...
dar intentia mea nu e sa atac sistemul public de invatamant. stiu din start ca e o lupta cu morile de vant.
voiam doar sa spun ca si cama eu personal mai gresesc.
imi doresc atat de multe pentru ea incat poate ca nu o las suficient sa o las sa faca doar ce-i place.
ca si mama, am vrut sa scriu, eu personal mai gresesc.
RăspundețiȘtergerePovestioara aceasta, impreuna cu povestea lui miki ( http://miki-dascalita.blogspot.com/2010/09/cum-fost-creata-educatoarea.html ) ar trebui sa faca parte, dupa parerea mea, din Mapa Educatoarei sau a oricarui cadru didactic...
RăspundețiȘtergereDin pacate, de multe ori, programele scolare sunt facute de presoane care - parca- doresc sa se razbune pe copii. Arta consta pana la urma in a sti sa-i ajuti pe copii sa se descopere pe ei insisi, sa-si canalizaze eforturile spre ceea ce ii reprezinta pe ei mai bine.
"Policalificarea" - se stie - a creat multi mediocri...
FRUMOASA POVESTE.
RăspundețiȘtergere