Mie imi place la nebunie iarna. Cu cat e mai troienita, ninge mai mult si e mai ger, cu atat ma topesc de dragul ei. Singurul lucru care nu imi place e ghetusul, cand alunec si imi pierd controlul picioarelor, dar in rest ador iarna.
Imi place nespus de mult sa privesc cum ninge. Sa ninga, sa viscoleasc, sa se faca troiene mari si nameti ca in povesti, iar eu sa stau la caldut si sa privesc pe geam cum ninge. Eventual si cu o cana de ceai cald in mana.
Imi place iarna simtita pe viu, cand imi ingheta obrajii, cand mi se depune promoroaca pe gene si sprancene, cand ma tavalesc in zapada si fac ingeri prin ea. Dar la fel de mult imi place si iarna vazuta de la fereastra.
Si ieri m-am bucurat din plin de ea. O zi de iarna frumoasa, in care a nins tot timpul, ca in vremea copilariei mele. Si eu am privit fiecare fulg, enorm de mult, de la fereastra. De la geamul masinii.
Ieri am calatorit toata ziua. Iar iarna, din masina, nu e chiar asa de romantica. Un drum pe care la dus l-am facut in 6 ore, l-am parcurs la intoarcere in 9 ore. Si poate daca eram singuri nu ne-am fi plans, dar asa a fost destul de greu. Totusi, multumim Domnului ca fetitele au dormit destul de mult timp. Am avut vreo 5 minute de planset si criza bebeluseasca, dar suntem constienti ca am scapat usor. Putea fi si mai rau. Oricum, cand am ajuns acasa ne-au luat de proaspeti, dar asta e alta poveste.
Daca va porniti la drum inarmati-va, pe langa toate cele necesare, si cu multa rabdare. Si rugati-va sa nimeriti in trafic oameni care stiu la ce se folosesc farurile. E pur si simplu criminal sa mergi pe la 7-8-9 seara sau pe o ceata si un viscol de nu vezi la doi pasi in fata ta si sa nimeresti peste masini care nu au aprinse farurile. Eu nu ii inteleg pe oamenii astia, cum nu le e frica in primul rand de propria viata.
Daca va prinde sfarsitul de an calatorind pe drumurile inzapezite ale patriei, in cautare de petreceri si locuri frumoase, sa aveti drum bun. Iar daca va aflati culcusiti in casa la caldura sobei sau a caloriferului, va doresc sa va bucurati in tihna si odihna de frumusetile iernii, chiar si de la fereastra.
oh,ce frumos povestesti despre iarna! Cu cata pofta de viata! Mi a placut enorm, si asa imi placea si mie iarna pana acum cativa ani, dar poleiul nu mi a placut la fel ca si tie, nu mi- aplacut niciodata! Cat despre drumurile patriei, ai dreptate! Varul meu, care lucreaza in Anglia a venit cu masina pt ca sa sarbatoreasca cu familia si a fost ok din Anglia pana aici caci la noi inca nu ninsese, desi in anglia erau inchise aeroporturile, dar acum cand se gandeste sa plece inapoi ,se ingrozeste la gandul ca pana iese din tara va avea drumuri ca cele de care spui tu...
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei nu ma mai satur de antetul blogului tau,.ador fetitele cea mare e deja o frumusete , iar cea mica este adorabila si ambele atat de exoresive!!!
Oau, am facut roman,scuza-ma si pupici :XXX
Ah, i am aratat si mamei antetul ,il adora si ea ;))
Loredana,esti o romantica veritabila!Asa frumos ne vorbesti despre iarna,incat am crede ca locuiesti intr-o poveste.Din pacate,coborand in strada,iarna asta nu ne da decat batai de cap:ba te trezesti cu vreun membru luxat pe gheata,ba ai probleme in trafic,ba nu mai gasesti loc de parcare.Mi-e dor de iarna mea din copilarie,iarna mea de la bunici,iarna mea eterna si rece,al carei farmec doar ochii de copil stiu sa-l descopere.Sau macar una din Alaska.
RăspundețiȘtergereCe frumos ai scris, Loredana...pana la sfarsitul postarii ma si vedeam ghemuita langa geam admirand fulgii de nea...
RăspundețiȘtergereSlava Domnului ca ati ajuns cu bine dupa un drum asa dificil si felicit fetitele pentru cumintenie, gogoasa mea nu stiu daca ar fi putut sta atata timp in scaunul de masina.
Te pup, sa te bucuri in continuare de iarna asta frumoasa...fara ghetus, numai omat pufos ca in povesti...
Vaai, am citit cu bucurie tot ce ai scris, pana cand ai ajuns la partea cu masina. Cunosc si eu multe despre drumuri cu masina printre troiene si inconstienti fara faruri, desi imi place mult si sa calatoresc, desi si Anna mea doarme in masina, e cumplit sa te temi de ceilalti in trafic. Mai ales pe vreme de iarna cu vizibilitate mica, cu gheata sub roti, chiar daca sotul meu drag e un sofer minunat si efectiv simte masina la cea mai mica tresarire, de altii m-as feri cu bucurie si cat mai mult! Totusi, cel putin in zona noastra (ma refer la cea mai mare parte din Oltenia, cel putin pe unde am avut noi drum) drumurile au fost exemplar curatate anul asta, am mers foarte bine peste tot pe unde ne-am dus, chiar daca ninsese. Sarbatori fericite in continuare cu zapada cat mai pufoasa!
RăspundețiȘtergereSa va bucurati in continuare de iarna si sa nu aveti peripetii neplacute.La multi ani,la multe bucurii si impliniri,iar toate dorintele voastre sa se implineasca.Va imbratisam cu drag.
RăspundețiȘtergere