luni, 20 decembrie 2010

O poveste cu prajituri

M-am distrat cand am citit astazi despre prajiturile tari ale Adrianei . Eu nu sunt o cine stie ce superbuna gospodina, iar dulciurile nu erau pana nu demult specialitatea mea. Dar am constatat ca "meseria" de mama vine la pachet si cu aceea de cofetareasa.
Dar nu ca sa ma laud m-am apucat acum de scris. Din contra. Acu doi ani am facut si noi fursecuri, ca a mea fetita are o obsesie pentru prajiturile taiate in diferite forme, cat de cat posibil de sezon formele. Asa ca am gasit o reteta de fursecuri cu zahar caramelizat. Nu va spun, mirosea toata curtea, s-au adunat si trecatorii de pe strada, toata lumea ne intreba ce prajituri am facut, ce poate sa miroase asa de imbietor. Adevarul e, ca sa nu lungesc povestea, ca raspandeau un miros divin. Dar erau asa de tari, ca zaharul ala s-a intarit nu gluma. Nu puteai chiar sa iti spargi capul cu ele, dar un dinte tot iti puteai fisura, daca insistai. E drept ca s-au inmuiat si s-au facut comestibile la un moment dat, dar deja trecuse Craciunul.
De atunci incerc, pe cat posibil, sa nu ma mai las ghidata exclusiv de simturi cand aleg o reteta, ci o citesc si gandesc de o multime de ori. Nici faptul ca unii o recomanda ca fiind delicioasa nu mi se pare un indiciu. Mai ales ca gusturile oamenilor sunt atat de diferite. Ar trebui sa ti se spuna concret e tare, mancabila, pufoasa, de dat la dusmani, nu asa delicioasa, excelenta, interesanta. Interesanta poate sa insemne foarte multe lucruri, cu atat mai mult cand e vorba de o prajitura. Asa cred eu.
Prin urmare, va doresc sa va iasa prajiturile bune-bune-bune, dorite si consumate de toti pofticiosii vostri. Si sa aveti spor la treaba.

9 comentarii:

  1. Multumim de urare, Loredana. Mare dreptate ai. Am facut si eu o chestie asemanatoare cu Iulia, care se putea manca numai dupa vreo 2 zile. Adica sa stai sa te uiti la prajitura 2 zile? Acum sap prin multimea de bloguri culinare sa gasesc prajiturile potrivite de Craciun.
    Va pup.

    RăspundețiȘtergere
  2. stiu si eu o prajitura de craciun care se face cu 12 zile inainte. dar macar in reteta te avertizeaza ca dupa 12 zile se combina suficient de bine aromele ingredientelor si se face foarte buna.
    spor la gasit retete potrivite pentru draga de Iulia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, motoul meu este"niciodata nu e prea tarziu". Gasesti la mine pe http://retetelemamei.wordpress.com cateva retete foarte bune si care sigur vor fi apreciate di pitici. Succes.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt inca la inceput cu prajituritul, nu am prea multe retete la activ si chiar nu stiam ca sunt prajituri care in loc sa se strice devin mai bune dupa cateva zile...anul asta vom prepara numai niste cozonacei, nu ne avantam in lucruri complicate, deocamdata Evi e prea mica sa aiba astfel de cerinte :-).
    Va pup si mult spor la prajiturit, sa va iasa formele frumoase si prajiturile gustoase!

    RăspundețiȘtergere
  5. Loredana nici eu nu ma complic foarte mult insa vine sora mea la mine si ma intreaba ce prajituri faci?iar eu raspund cu jumatate de gura:nu ma complic prea tare.Atunci incepe ea:Pai sa vezi eu o fac pe asta, si asta, si asta,
    si nu mai termina......Asa ca ma tin dupa ea.Adica imi da avant nu ma lasa sa rasuflu si eu putin.
    Dar sa vedem ce iasa pana la sfarsit......:)

    RăspundețiȘtergere
  6. multumim, vrem reteta aceea de fursecuri ,pleaeeeeeee :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai dreptate Loredana,insa mai sunt retete la care nu sunt date cantitatile in grame,ci spune o cana sau lingura,iar acolo sigur te pacalesti si nu iti v-a iesi prajitura.Sa te orientezi mereu la retete unde sunt date gramajele.Pupici multi.

    RăspundețiȘtergere
  8. hi hi, loredana, anul asta mi-au iesit UN PIC mai putin tari, fac progrese :)

    RăspundețiȘtergere
  9. ai dreptate, e greu sa gasesti retete bune

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.