De-ale elevilor mei

Dacă ieri am avut o veste tristă, azi vin cu ceva mai vesel, c-aşa-i în viaţă...

Elevii mei au avut de făcut, la una din multele lor teme, un catren cu rimă împerecheată,  despre o lebădă, în care să folosească un epitet şi o comparaţie.
Unul dintre ei, G.,  mi-a scris:
Lebăda frumosă,
Bună şi mlădioasă,
Albă ca un trandafir
Şi inocentă ca un martir.
Pe mine personal, comparaţia asta: inocentă ca un martir, m-a dat gata. Mi se pare genială.Pur şi simplu de excepţie.
Şi tocmai când mă pregăteam să-i ridic un soclu, îmi cad ochii pe o compunere scrisă tot de el, despre animalul lui preferat.
Porc. 
Era mic şi roz. Are ochii mic şi coade mică. Mănâncă lături. Este foarte drăguţ şi înţelegătoare.
Vai, îmi venea să-l mănânc cu tot cu haine când am văzut ce e în stare să scrie, când e clar că nu îl prea interesează subiectul. Cred că foarte curând, dacă mai continuă aşa, o să-mi trec în CV faptul că am mâncat un pui de geniu.

Astăzi, la oră, ne-am delectat cu umorul lui Creangă.
Întâlnesc: "băiet... înaintat în învăţătură până la genunchiul broaştei" şi întreb ce înseamnă.
O fetiţă, A., îmi spune:
Adică era foarte deştept.
Un băieţel, K., nu se poate abţine:
Exact ca tine, A.
M-a înfundat râsul. Evident nu am putut să mă desfăşor de faţă cu ei, dar şi acum râd când îmi amintesc de dialogul lor spontan.
Sunt o clasă foarte bună. Şi cu toate minusurile lor ( vezi porc drăguţ şi înţelegătoare sau aceeaşi fetiţă, A., la sus-numita compunere despre animalul preferat îmi scrie despre hipozebră. În prima fază am crezut că e un urmaş de-a lui Cantemir cu struţo-cămila lui, dar aş!, de unde!, ea era convinsă că aşa se numeşte animalul: hipozebra) sunt foarte drăguţi  şi muncitori. Îmi place de ei de nu mai pot.