Imaginea in sine este graitoare si nu are nevoie de cuvinte, Liliana intotdeauna se pricepe sa gaseasca fotografii foarte sugestive pentru a-si ilustra ideile.
Dar nu am putut doar sa o privesc, am simtit nevoia sa si vorbesc despre ea.
Ceea ce uitam sau, mai bine zis, ignoram cand privim o asemenea imagine, e ca acesti copii nu vin de pe alte planete, nu sunt chiar atat din viitor, ci sunt de aici, ai nostri. Copiii din viitor sunt copiii pe care ii crestem noi astazi sau copiii copiilor nostri. Cum ne crestem fiii, asa vom avea si nepotii.
Bineinteles, acesta este doar un desen, rodul imaginatiei bogate a cuiva, nici nu-l privesc altfel, nu-i in firea mea sa pendulez la extreme, doar ca-mi ridica un semn de intrebare. Daca totusi...?
Noi radem, glumim pe seama unei asemenea imagini sau, mai grav, ne lamentam apocaliptic de cate ori vine vorba de generatiilor urmatoare, dar mai cumparam inca un telefon cu touchscreen copiilor nostri si orice alt aparatel high-tech care sa ii faca sa uite ca nu suntem langa ei cand ar trebui sa se joace cu noi, nu sa caute compensatii artificiale. Noi singuri distrugem lumea de maine, nu altcineva. Noi singuri de bunavoie si siliti doar de marketingul agresiv al centrelor comerciale introducem tot felul de fire in urechile copiilor nostri si ne mandrim nevoie mare cat de bine le sade cu ele.
E doar o imagine cum ziceam, nu reflecta viitorul si asa ar fi bine sa ramana, dar e demna de avut in vedere cand vom lua imediat cu asalt magazinele in mult mediatizata luna a cadourilor ce se apropie cu pasi repezi.
Voi ce parere aveti? Cum vedeti copiii din viitor?
Eu nu vad nimic rau in a-i cumpara copilului ultimul telefon aparut pe piata, atata timp cat ii dai acces si la alte forme de distractie.
RăspundețiȘtergereSincer, sper sa nu se ajunga asa !Eu pledez pentru carti,activitati cu copiii acasa si multe altele,desi stiu ca multi se lamenteaza ca nu au timp.Am convingerea ca daca vrei poti.
RăspundețiȘtergereRadu, bineinteles, ca intotdeauna, echilibrul este cheia.
RăspundețiȘtergereKabea, si eu am tot aceeasi convingere ca si tine.
Sper din toată inima să nu fie acesta viitorul. Eu nu pot savura o carte citind-o pe monitor. Îmi place să simt hârtia, să întorc paginile, să-i simt mirosul şi când mă satur de citit să pun un semn de carte ca să ştiu unde am rămas. Când nu mi-am permis o carte şi am descărcat-o de pe net am scos-o la imprimantă. Aşa m-am putut bucura ăcar pe jumătate de plăcerea lecturii.
RăspundețiȘtergereÎn viitorul foooooarte îndepărtat eu cred că aşa va fi.
Vă pup cu drag!
Catrinel, aceeasi placere de a simti cartea o am si eu.
RăspundețiȘtergereSa speram totusi ca in viitor si cartea si tehnica isi vor avea locul lor.
Este interesant comnetariul, si sugestiv: Cine are urechi de auzi sa auda!Sau ochi de vazut!Din pacate nu toti parintii reusesc sa ramana tari pe pozitie, si fac pe plac copiilor cu noile cuceriri ale tehnologiei de dragul de a sii face prieteni;nu fac decat sa-i departeze de lucrurile palpabile, de adevarata comunicare, ii lasa prinsi intr-o capcana din care ei ies in pierdere "intelectuala".
RăspundețiȘtergereAi dreptate, nicol, dar din pacate nu toti ne folosim urechile pentru functia lor de baza.
RăspundețiȘtergerePrefer o carte (de ex. Amintiri din copilarie, I. Creanga) decat touchscreen (care duce in scurt timp la dependenta)...
RăspundețiȘtergereOricum fiecare varsta are "jucariile" sale.
catrinel si eu sunt de aceeasi parere, nu pot citi o carte pe monitor, acum ma chinui cu una, abia de am citit 10 pagini...ma oboseste; prefer hartia;
RăspundețiȘtergereeu deja am acumulat 2 carti pentru luna cadourilor; tehnicile sa mai astepte
Andreea, excelenta observaTia, fIEcare varsta are, intr-adevar, jucariile ei.
RăspundețiȘtergereMariana, si noi am inceput sa ne facem stocul de carti si alte cele pentru sarbatori.
RăspundețiȘtergere