luni, 12 noiembrie 2012

Înapoi la școală

Ce mică e vacanța mică!
Ieri, când să ne despărțim de bunici, școlărița mea a început să facă glumițe de-ale ei:
Cum, e duminică? Eu am crezut că e luni, prima zi de vacanță...
A plecat de la ei totuși foarte optimistă, vacanța următoare are 3 săptămâni.
Astăzi dimineață, în timp ce se pregătea să meargă la școală, îmi zice: Mă bucur că e luni dimineața. Mie îmi plac tare mult zilele de luni!
Ea chiar trebuie crezută. E numai în clasa I.
Să aveți o săptămână minunată!

5 comentarii:

  1. sigur ca e mica, plus zilele trec atit de repete, parca timpul s-a mai scurtat si tot creste in scurtime )))

    Va pup, sunteti tare dulci!!!

    xxx

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e, Liuba, mai ales cand ti-e bine timpul zboara nu altceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. Saptamanile par zile.
    Zilele par ore,iar orele par minute!
    Mult prea repede trece timpul,sa stim sa ne bucuram de fiecare zi petrecuta alaturi de cei dragi!
    Pupici la fete!

    RăspundețiȘtergere
  4. ha, ce simpaticuta!

    si noi ne-am urnit intr-o viteza dimineata,uff!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dia, Liliana, multmim!
    Spor la scoala si alor vostri!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.