A început noiembrie şi deja parcă e un început de sfârşit, cum neserios se mai spune. E inceputul sfârşitului toamnei, e începutul sfârşitului anului. Sunt acum nişte zile superbe, călduţe, pafumate, mierii... Nu le lăsaţi să treacă pur şi simplu pe lângă voi. Folosiţi-le! Profitaţi la maxim de ele! Cu siguranţă, nu se mai întorc.
O bună prietenă din copilărie a soţului meu a murit acum câteva zile. Avea 32 de ani, era medic în Oradea şi se mutaseră în Germania pentru o viaţă nouă. Avea doi copii mai mici de 7 ani care au rămas fără mamă. Durerea şi tragedia familiei nu se poate descrie în cuvinte. Orice am putea spune e de prisos, in asemenea momente nu exista cuvinte de mângâiere, doar o rugăciune pentru ea şi pentru cei care au rămas să lupte şi să-şi găsească puterea de a merge mai departe.
Din păcate, doar la tragedii mari care ne cutremură fiinţa, ne amintim de vremelnicia noastră şi ne mai reinventariem valorile în care credem. Doar atunci când se abate asupra noastră o mare nenorocire, ne mai oprim un moment din tumultul treburilor cotidiene. Dar nu avem nevoie să ni se întâmple o dramă ca să ne bucurăm de fiecare zi care vine, să fim recunoscători Cerului pentru frumuseţea fiecărei clipe.
A început noiembrie. Nu-l irosiţi!
Dumnezeu să te odihnească în pace, Anca!
Imi pare tare rau sa aud asa ceva. Dumnzeu s-o ierte, iar pe cei apropiati sa-i intareasca!
RăspundețiȘtergereCe veste trista. Dumnezeu s-o ierte.
RăspundețiȘtergereCum spunea parintel Arsenie Papancioc: Nu irositi timpul pe care vi l-a dat Dumnezeu.
E tare trist când auzi de oameni tineri care mor. Dumnezeu să o odihnească și să dea putere familiei!
RăspundețiȘtergereAlatur si eu sentimentul pentru aceasta doamna atat de tanara...
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa o odihneasca in pace!
Iar familiei putere sa mearga inainte!