A venit vacanta...

A venit vacanta
Cu trenul de Franta,
Hai, copii, la joc,
Cartile pe foc.
A venit vacanta, dar nu cu trenul de Franta, ci cu avionul de Germania.  :)
Daca anul trecut operatia mea a anulat orice vis de concediu, anul acesta am recuperat din plin.
Prin urmare am pornit la drum cu totii, familia extinsa: copii, parinti, bunici.
Pentru fete, dar si pentru mine, a fost prima calatorie cu avionul, asa ca am avut cateva emotii, nu neaparat legate de zbor, cat mai ales cum vom dramui bagajele sa ne incadram in standardul impus. Noroc ca Lufthansa are un barem destul de generos.
Dimineata, la aeroportul din Cluj, am avut un incident, care ar fi fost chiar haios, daca nu avea un protagonist cu capsa pusa. Georgia, scapand-o pentru o clipa pe Paula din ochi si vazandu-se singura, s-a lipit de un bagaj care semana perfect cu al nostru si a pus mana pe el, moment in care, posesorul gentii, un tip cam de varsta noastra, a inceput sa strige la ea sa ia mana de acolo,  ca nu ii e rusine ca vrea sa-i fure geanta. Prima data am crezut ca face cu ea o gluma, nicio clipa nu mi-a trecut prin cap ca un ditamai omul putea sa creada ca o coditata de 5 ani putea sa-i fure bagajul lui de cala de 5 ori mai greu decat ea. I-am spus cu tot calmul din lume ca la 5 dimineata  (nici nu cred ca era 5, cred ca era 4 si ceva) e firesc ca un copil mic sa confunde bagajele si ca ea s-a lipit instantaneu de ceva ce ii era cunoscut. Asta nu l-a linistit, asta l-a facut sa urle si mai tare ca ii cunoaste ei pe cei ca mine care isi pun copiii sa fure si ca nu vin eu sa ii dau lectii lui, care are 8 ani de Politie. Mai bine i-ar fi avut pe cei 7 de acasa, parerea mea.... Asadar, feriti-va de cei ca mine si de mine, evident, mai ales daca ma vedeti cumva venind spre voi cu un inger mic cu ochi albastri, ca nu se stie ce v-ar putea lipsi. Sa nu spuneti ca nu v-am avertizat!
Dar nu despre oameni urati voiam sa vorbesc, ci despre vacanta, despre relaxare, despre locuri frumoase si interesante, mai ales ca Mihaela m-a provocat la un The travel tag.
Prin urmare va delectez cu cateva fotografii din calatoria noastra prin Munchen, nu prea multe ca inca nu am aflat toate tainele laptopului astuia, caruia ii lipseste si o tasta, dar sper sa imi intru repede in mana.

Leapsa, pe care o puteti gasi  integral pe blogul Mihaelei, o trimit si eu mai departe catre Gabriela, ca sunt aici in tara ei de adoptie, catre Ana, Anca, Dana, Catrinel, Claudia, Corina si Ioana.
Vacanta cu bucurii!

P.S.: Revin, curand sper, cu poze de la zoo.

un gand bun

"Pentru un om cu picioarele goale, fericirea e o pereche de pantofi.
Pentru un om care poarta pantofi vechi, fericirea e o pereche de pantofi noi, iar pentru omul care nu are picioare, fericirea este sa meargă desculț.
Măsoară fericirea cu ceea ce ai, nu cu ceea ce-ți lipsește."

sfarsitul clasei a VIII-a

             Orice sfârşit poate fi şi este, de cele mai multe ori, un nou început.
             Sfârşitul gimnaziului, cu atât mai mult, e un nou început către  viaţa cea mare...
             Iar pentru ei, copii frumoşi, talentaţi şi extrem de realişti, sfârşitul gimnaziului este terminarea unei perioade din şcoală şi apropierea, cu paşi de uriaş, a examenelor viitoare. Toată lumea numai pe asta se concentrează şi asta vede, examenul inevitabil.
             Deocamdată, au făcut ieri o pauză de la învăţat şi s-au bucurat de ziua absolvirii: cu emoţii, lacrimi, flori, pupături, diplome, fotografii, serbare, promisiuni şi tot tacâmul. A! era să uit, şi fără tocă. {Vă rog, nu săriţi, nu daţi cu pietre, am văzut multe fotografii ieri cu absolvenţi care aveau tocă, săptămâna trecută, când au terminat cei de liceu nici nu mai spun, ştiu că e o modă, o adevărată manie, dar mie mi se pare că e un obiect care nu îşi are rolul. Nu acum, aici, la aceste festivităţi. Am văzut copilaşi de grădiniţă cu tocă (da, da, ştiu că sunt adorabili...), de clasa a IV-a, a VIII-a,  a XII-a şi atunci mă întreb de ce şi-ar mai dori cineva cu ardoare ceremonia de terminare a facultăţii, dacă oricum are de pe acum toate însemnele ei. Mi se pare o cădere în desuet a unui obiect care are o importantă semnificaţie şi e păcat.} 
              Revenind la ale noastre:

                   clasele au fost împodobite de cei din clasa a VII-a cu flori aduse de toţi
                                               elevii din anii mai mici (de gimnaziu)

 

 

     dincolo de flori, dacă vă uitaţi cu atenţie (am avut şi poze mai explicite, dar nu
                           am vrut să se vadă prea tare copiii), veţi vedea că absolvenţii au o
            trăistuţă în vârful unui băţ, simbol al călătoriei, al drumului ce-i aşteaptă;
           trăistuţele arată de fiecare dată altfel, că sunt făcute de cei din clasa a VII-a
                      pentru a VIII-a şi de cei din a XI-a pentru a XII-a, mereu altfel, după
               imaginaţia şi priceperea copiilor şi conţin un creion, un citat motivaţional
                                              şi un bănuţ, o monedă.

                                    şi din nou flori, ale părinţilor pentru puii lor
             Cum la pescari şi la cel ce merge la examen nu se spune: baftă!, să le fie viaţa (de licean, în prima ei fază) frumoasă şi fără de griji!

Un must have al camarii mele: dulceata de capsune

           Primăvara-vara asta am fost mai harnică decât de obicei, aşa că deja am făcut două porţii de dulceaţă de căpşune. Cum primăvara trecută nu am făcut, că am fost prinsă cu operaţia, i-am cam dus dorul dulceţii mele, aşa că am recuperat rapid primăvara asta.
            Am cumpărat de două ori. Prima dată, vreo 8 kg, imediat după ploaia cu gheaţă, am luat că erau multe şi le dădeau convenabil, să nu se strice. Dar, deşi au fost autohtone, nu au fost prea dulci, a ieşit un gem dulce acrişor.
            A doua oară am cumpăt doar 5 kg, dar ne-a părut rău că nu am luat mai multă, că au fost însă foarte dulci şi  foarte parfumate.
            La fiecare porţie, am făcut şi sirop de căpşune, că le-am pus de cu seară cu zahăr şi au lăsat o mulţime de sirop, spre incântarea noastră, pe care l-am fiert şi l-am pus spre păstrare. Mă rog, nu chiar pe tot, înţelegeţi voi...

 

                                        Culoarea a fost mult mai frumoasă în realitate
           Reţeta mea nu e foarte complicată, eu aplic la toate fructele (mai puţin la nuci) aceeaşi măsură: la 3 măsuri de fructe pun una de zahăr. Foarte rar pun mai mult, dacă nu sunt destul de dulci fructele, dar cum le aleg bine coapte, de obicei iese dulceaţa mai mult decât  dulce.
           Iar minunea asta bună-bună o trimit  ca şi îmbrăţişare pentru două fete tinere: Ioana şi Liuba în cadrul paradei Virtual Hugs gazduită luna aceasta de Simona.
           Vară gustoasă!

de vară. una caldă, una rece

Cea rece nu provine de la ploaie, din păcate. Ştiu că în unele regiuni chiar ar trebui şi în alte părţi se fac procesiuni şi slujbe pentru ploaie, dar nici la noi încă nu a venit, deşi aici parcă nu se simte chiar acut lipsa ei.
Dar să revin, recele meu provine de la ceva ce de obicei se asociază, paradoxal,  cu febra şi anume: examenele. Examenul de bac mai precis, care a fost simplu şi nu foarte solicitant, cu elevi bine pregătiţi, dar care mi-a răpit totuşi bucuria de a merge la serbarea mezinei. Mezina care a fost Scufiţa roşie...
Şi acum ceva cald, din seria plăcerilor culinare de vară.
Am mâncat astăzi, pentru prima dată în viaţa mea, o supă de vişine. O supă de vişine făcută cu budincă de vanilie, vin, cuişoare, scorţişoară, piper. Nici nu o pot descrie pe deplin. Demenţială!
Am servit-o caldă, deşi cică e şi mai şi rece, cu îngheţată de vişine în ea. Eu am primit-o ca felul unu, deşi bag de seamă că se poate repede transforma în desert. Dar cum nu am voie îngheţată, revin la cald, că e mai bine.
Bucuraţi-vă de vară, dragilor, că trece! Aşa, cât ne frăsium noi, ba că e prea cald, ba că e rece, trece!

Amuzant

La un seminar al femeilor, pe tema "Cum sa traiesti intr-o atmosfera de dragoste cu sotul tau", participantele au fost intrebate daca isi iubesc sotii.
Toate au ridicat mana, aprobator. Atunci au fost intrebate cand le-au spus, ultima data, sotilor, ca ii iubesc.
Unele au raspuns ca azi, altele ca ieri, altele ca nu-si amintesc.

Atunci participantele au fost rugate sa le expedieze sotilor un sms, cu textul "Te iubesc, dragule" iar apoi sa schimbe telefoanele intre ele si sa citeasca raspunsurile primite.
Iata cateva:
1. Cine este?
2. Aaaa, mama copiilor mei, te simti bine?
3. Te iubesc
4. Ce mai e acum? Ceva cu masina?
5. N-am inteles ce ai in vedere
6. Ce-ai mai facut acum? De data asta nu te mai scuz
7. !?!?
8. Nu ma lua pe ocolisuri, spune direct cat vrei
9. Oare visez?!
10. Daca nu-mi spui cui ii este adresat mesajul, fac moarte de om!
11. Te-am mai rugat sa nu bei! Daca simti ca te obosesc, pot sa plec...
12. Raspunsul la ce vrei tu este nu!

seara de vineri. seara de vara

            Cu puţin timp în urmă am terminat de  îmbuteliat siropul de căpşune pe care l-am fiert în după-amiaza aceasta. Mi-a ieşit destul de mult, deşi nu a fost preconizat, e doar un bun colateral, un fel de bonus pentru că am fost harnică şi am făcut a doua porţie de gem de căpşune.
             E "pe înserate", cum se spune, e trecut de nouă seara şi fetele citesc afară, pe băncuţa din faţa casei din Regele leu împreună cu fetiţa vecinilor, lângă tufa plină de trandafiri înfloriţi.  Iar ca să le răcoresc, tocmai ce le-am servit cu felii de pepene galben.
             Ador vara!

Un citat motivaţional

“Cel care stă la umbră astăzi, o face pentru că a plantat un copac cu mult timp în urmă.”  Warren Buffett

Vară frumoasă!

Copiii - acesti fini psihologi mici

          Ieri eram cu fetele în Decathlon şi ne plimbam printre rafturi. Georgia a încercat să se dea pe o bicicleta, dar fiindcă se tot bloca, a optat pentru o trotineta tare frumusica, roz.
          La un moment dat a venit la mine şi mi-a spus: Am căzut de pe trotinetă şi nu m-am lovit. Eu m-am uitat la ea şi i-am spus: Bravo! apoi am continuat liniştită să mă uit la nişte tricouri. Ea a venit, s-a aşezat în faţa mea şi mi-a spus: Bravo că am căzut sau Bravo că nu m-am lovit?
          Ups! Răspunsul automat nu m-a scos din încurcatură de data asta, aşa că am adaptat din mers situaţia şi am abordat o perspectivă nouă de a privi lucrurile. De data am privit-o în ochi şi i-am spus: Iubita mea, bravo că te-ai ridicat! Bravo că nu te-ai rănit! Bravo că mergi din nou cu ea deşi ştii că ai  putea să  mai cazi de pe ea!
          Ea s-a uitat lung la mine şi ea întrebat: Da?
          Da!
          După asta m-a lăsat să-mi văd în continuare de ale mele, iar ea se tot învârtea pe acolo cu trotineta. Din când în când tot venea la mine: Am căzut, dar m-am ridicat singurică! 
         Bravo ţie!

Căpşunica fluturaş

Din seria: Minunile mamei naturi, astăzi avem pe masă, pe faţa mea cusută cu inimioare roşii, o superbă căpşună în formă de fluture.
Priviţi şi vă minunaţi

şi vă bucuraţi de roadele sfârşitului primăverii!

Balul maturitatii - poze

          Am revenit cu fotografii de la bal, chiar dacă au trecut câteva zile.
         Nu mă satur să le privesc, să îi privesc. Îmi plac atât de mult.  Sunt tineri foarte frumosi, absolvenţii liceului de anul acesta, cu multe emotii, dar si cu multa daruire. 
           Am luat fotografii din mai multe momente ale balului, pentru o imagine cât mai bună de ansamblu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                 ce-ar fi viata daca nu am visa....

                           pun pariu că ştiu cum se imaginează prinţesa mică că va fi peste 10 ani.

Seara frumoasa! Sa visati frumos!

Balul maturităţii

Ieri am fost la bal. La balul maturităţii, al maturităţii altora ( că eu sunt, se înţelege), al elevilor de la şcoala noastră, al celor care termină în acest an clasa a XII-a.
Acum sunt şi ei. Gata. Să crească! (ca să o citez pe Wendy din Peter Pan)
A fost un bal extrem de frumos, pe care l-au pregătit cu multă muncă şi cu multă pasiune.
Sunt nişte copii extrem de frumoşi, de sensibili, de respectuoşi, de bine-crescuţi şi, de acum înainte, maturi. Eu personal mă bucur din suflet că am avut onoarea de a-i cunoaşte.
Revin mai târziu şi cu fotografii, dar până atunci vă las să vă delectaţi cu un bal de vis:


Felicitări, dragilor!  Aţi fost minunaţi!

Dulciuri de sezon

                 E mai şi au apărut primele fructe ale acestui an. A început deja sezonul căpşunelor. Evident, toate căpşunele din zona noastră cică sunt de la Satu Mare. Aşa ar spune orice comerciant pe care îl întrebi. Nu ar spune că sunt din import nici picurat cu ceară. Dar poate că sunt de unde zic, din serele de la Satu Mare, probabil.  Oricum, până se coc în toate grădinile, ne mulţumim cu ce găsim în comerţ, deşi încă mi se par extrem de scumpe. Tocmai acum când au început să fie mai multe au urcat la 15 lei un kg de căpşune, mai scumpe decât erau astă-iarnă. Eu nu mai înţeleg logica comercianţilor.
               Dar nu de căpşune voiam să vă spun când am început cu deserturile de sezon, ci mă gândeam că, pentru încă puţine zile este perioada în care se mai face pasca. Cel puţin până la Înălţare încă e perioada ei.
                Aşa că vă servesc cu o felie virtuală din pasca noastră cu ciocolată de la sărbători. A fost făcută de naşa de la Iaşi şi a fost mai mult decât delicioasă, având şi vişine în ea.

 

 

                 Şi dacă tot am vorbit de căpşune, nu puteau lipsi din lista momentului
                                       am avut şi brioşe cu frişcă şi căpşuni

                                       iar fetele harnice le-au adus musafirilor la masă

 

            Iar la final le trimitem, cu zâmbete cu tot, către îmbrăţişarea virtuală lunară, îmbrăţişare ce se înscrie în provocarea Virtual hug găzduită în luna mai de Laura - Casuţa Laurei, iar în mod special către Claudia, la care am văzut astăzi  un articol frumos despre ziua familiei, care se sărbătoreşte în această minunată zi de mai.
             Trimitem şi în eter o îmbrăţişare mare din sânul unei familii reale către toate familiile care ne trec pragul căsuţei virtuale şi aleg să împărtăşim împreună micile noastre momente de bucurie!

Petrecerea de 10 ani

              Petrecerea de 10 ani am făcut-o la iarbă verde, la picnic, iar mai apoi acasă, în a doua parte a ei. Toată lumea ne-a întrebat cum de au fost aşa puţini copii invitaţi, dar ne-am temut de ploaie, că toate ştirile şi previziunile nu erau deloc îmbucurătoare şi nu ştiam, dacă trebuia să venim acasă, unde să încapă toţi. Prin urmare, cu toată părerea de rău, lista a fost scurtă. De fapt, au fost cu trei copii mai mult decât apar în poze, dar asta e un alt defect de-al meu, nu stau cu aparatul după mine, m-am trezit când plecaseră deja unii dintre ei.
               Am ales un parc foarte aproape de noi, un parc un pic mai sălbatic, nu foarte aglomerat, unde am putut sta liniştiţi pe iarbă, să ne jucăm raţele şi vânătorii, fotbal, volei şi tot ce ne-a mai trebuit. Am avut parte de toată intimitatea necesară. Copiii s-au mai plimbat pe alei,  au avut şi un loc unde au făcut desene mari cu creta, unde au jucat şotron.
              Vremea a ţinut cu noi, a ţinut cu ea, sărbătorita, în ciuda tuturor avertizărilor. A fost soare şi foarte cald şi plăcut. O vreme de mai superbă. După tort au venit şi primele picături de ploaie,  ocazie cu care ne-am mutat acasă cu toţii. Evident, am încăput fără probleme şi copiii s-au simţit cu toţii foarte bine. Atât de bine încât, deşi primii învitaţi au sosit înainte de ora 1, ultimii au plecat cu mult după 8 seara.

                                           alături de colegi de clasă şi prieteni totodată

                     şi, apropo, deşi i-am explicat cum e cu îmbrăcămintea la iarbă verde,
                                    nu am putut să o fac să renunţe la rochiţă şi pace bună,
                        de cea mai mică nici nu mai spun, am o bănuială că pe ea mama ei a
                                       născut-o cu rochiţă cu tot :)))

 

      şi mari şi mici ne-am relaxat cu toţii şi fiecare a făcut ce i-a plăcut mai mult

                                echipa de exploratori merge  în acţiune, în recunoaştere...

                             cu verişorul ei preferat, Iulian, la nunta căruia viseză în fiecare zi
       că va fi domnişoară de onoare, mă rog, intre noi fie vorba, el încă nu visează
                                                      (la nuntă, nu la domnişoara de onoare)

                                dacă priviţi cu atenţie veţi observa un hoţ mic prins la furat
                                     cu degeţelul în tortuleţul surioarei

 

                                      aceeaşi hoţoaică făcuse nevăzută prima inimioară

                                     gaşca de copii şi gaşca de ursuleţi

                                     presimt că vom avea cândva o petrecere pentru întâlnirea de
                                                     10 ani a ursuleţilor.

              La mulţi ani, iubita noastră! Să ai un an spornic, cel puţin la fel de frumos ca ziua de mai în care te-ai aniversat!

O fată de 10

S-a trezit, s-a dat jos din pat, şi-a strecurat mâinile după gâtul meu şi mi-a şoptit: Te iubesc! Apoi a continuat: Azi pare să fie o zi frumoasă!
Nu, nu a făcut parte dintr-un vis, ci e aievea.
E fetiţa mea cea mare. Frumoasă. Curioasă. Nerăbdătoare.
Nerăbdătoare să împlinescă 10 ani. Îi va împlini mâine, dar îi sărbătoreşte astăzi.
10 pe 10.
10 ani pe 10 mai.

 

Şi azi e chiar frumos...