Jurnal de noiembrie

  ♥Pentru astazi ... 28 noiembrie, ziua care începe weekendul prelungit, în care avem luni liber de 1 decembrie.

♥Afară ... e frig. Nu ninge, deși unii spun că se anunță ninsoare, dar e destul de frig.

♥În casă ... e cald și bine și cât se poate de plăcut și e liniște momentan...

♥Mă gândesc ... că deja au trecut câțiva ani de când scriu acest jurnal şi de fiecare dată îl scriu cu aceeaşi plăcere şi nu doar atât, urmăresc cu mult drag tot ceea ce scriu şi prietenele mele din mereu surprinzătoarea lume a blogurilor.

♥Din locurile din care învăţăm ... din cărțile motivaționale, cele formatoare de suflet, dar și unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin, în fiecare zi tot mai mult.

♥Sunt recunoscătoare pentru... bucuriile specifice anotimpului în care ne aflăm...

♥Cu ce sunt îmbrăcată... cu o rochiță groasă, de iarnă, pentru că mă pregătesc să merg la școală.

♥Citesc ... sau, mai bine zis, tocmai am terminat de citit,  Anul viitor pe vremea asta, de Sophie Cousens, o carte chiar drăguță,  dulce-amăruie, despre poveștile și prejudecățile pe care le purtăm cu noi și pe care le lăsăm uneori să ne guverneze viața, o carte a cărei acțiune se petrece pe parcursul unui an, dar are întoarceri în trecut, mereu in seara de Revelion sau prima zi din an. O carte ușor de citit, numai bună pentru perioada care se apropie.

♥Ceea ce aştept (sper) ... să  fim sănătoşi cu toţii, mai ales copiii. Și să ne vedem cu bunicii, curând. Și poate și cu alte neamuri, dacă avem noroc. A, și neapărat să văd Târgul de Crăciun, că am văzut doar cum se prăgătea. 

♥Ce mai mesteresc ...decoraţiuni pentru Crăciun.

Ceea ce vreau să împărtășesc cu voi nu e meșteșugit de mine, ci de Georgia. E o creație de-a ei de Halloween și m-am gândit să o postez acum cât e încă toamnă. E o gură monstruoasă la care a lucrat destul de mult, făcută dintr-o doză de energizant. Noi nu bem, de obicei, energizant, dar am cumpărat doza special din Italia pentru asta. Deși nu se vede în fotografie, e o doza tare drăguță, cu striații pe ea, e dintr-o colecție specială. Evident, avem și una pe roz, dar e incă plină. 

♥Imi doresc ... să am timp să vă arăt toate lucrurile minunate pe care le facem.  Atunci când facem, normal, că mai avem și noi perioade necreative și neproductive. 

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă pregătesc de sărbătoare.

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii... să mergem la bunici.

O zi minunată să aveți și un weekend relaxant și plăcut!

Jurnal de noiembrie

                     Astăzi... 22 noiembrie 2025, la ceas de seară. La noi plouă așezat. 

    Afară... este o seară cețoasă de toamnă. Acum plouă, cum scriam spuneam.  In ultima perioadă au fost niște zile destul de cețoase.

    Mă gândesc... că îmi trebuie o tastatură mai bună.  Aceasta îmi joacă multe feste și mă cam stresează, nu de alta, dar chiar nu vreau să scriu aiurea. E așa de multă vreme, dar nu prea fac nimic. 

     Din locurile de unde învăţăm... de la copii, câteodată și de la viață, cu toate ale ei.

sursă: facebook

Sunt recunoscătoare pentru că...  câteodată am timp și de mine. Când nu am, îmi impun să am. De asemenea, sunt recunoscătoare că mi-am făcut timp să scriu și nu doar aici. Am început să scriu și în jurnalul meu fizic, cartonat, frumos.

   Din bucătărie... tot felul de mâncăruri obişnuite, de post.  Nu prea am avut timp de bucătărit, mai mult așa, pe repede-nainte.  

     Deși e dezlegare la pește, la noi în familie nu sunt mulți doritori, așa că nu am  gătit cu pește. Am făcut câteva gogoși astăzi, compot de pere și alte mici bunătății.

    Citesc... multe cărți siropoase. Tocmai am terminat o serie numită Dragoste întunecată. Nu știu dacă aș recomanda-o. Sincer, mi s-a părut mai mult întunecată, decât de dragoste. Prea mult întuneric și oameni care se rănesc cu geloziile lor, cu deciziile lor proaste și prostești, duse la extrem, după părerea mea. Totuși, e de  admirat că am avut răbdare să citesc toate cele 6 cărți din serie. 

    Ce mai meşteresc... puține lucruri. Am început iar activitățile cu copiii la biserică, așa că mai meșterim deocamdată tot felul de ornamente de Crăciun. Robert e destul de inventiv la acest aspect. El a creat modele de globuri pentru săptămâna trecută și săptămâna aceasta.

    Ascult... ceva muzică rock și colinde.  

    Multe colinde,  se înțelege. 

În casă... am aprins o lumânare și mă bucur de ea. Îmi place în mod deosebit atmosfera care se creează ori de câte ori aprind o lumânare. Am și primit, am și cumpărat, așa că  îmi place mult lumina difuză pe care o crează o lumânare aprinsă și perdeaua noastră de lumini de la balcon. Renul nostru luminos încă nu l-am pus în funcțiune, așteptăm 1 decembrie. Deși, orașul a intrat deja în atmmosfera de sărbătoare. Târgul de Crăciun a fost deschis aseară cu  trâmbițele de rigoare. 

    Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să stau și să citesc, ca această doamnă din  fotografie. 

        Weekend plăcut să aveți și liniște în suflet! 

 

 

O vineri de noiembrie

 Săptămâna acesta a trecut foarte repede. A fost o săptămâna plină-plină, foarte încărcată fizic și emoțional, cu multe drumuri, cu un trafic tot mai intens, cu multe întâlniri, lucru mult și a culminat cu moartea a doi bărbați de ispravă pe care îi știam. Grea săptămână. 

Și totuși, printre picături...

M-am întâlnit cu Ana, o prietenă foarte dragă sufletului meu. Bine, eu cu ea ne-am mai văzut, dar acasă la ea. Nu mai venise în Cluj de 20 de ani și a fost foarte interesant să văd un pic din oraș și prin prisama bucuriei ei, a entuziasmului ei nedisimulat. 

Mereu cred că poți privi aceleași străzi, aceleași clădiri cu ochi diferiți, cu o curiozitate nouă în privire sau cu o liniște care îți dezvăluie de fiecare dată altceva.

Noroc cu Andre Rieu care are, din nou la Cluj  zilele astea, 5 concerte, și astfel reușim și noi să ne vedem cu priteni de departe.

Aici am trecut în plan secund, iar și mai secund, în funal, avem un înger deasupra noastră, un înger (de fapt doi, dar celelalt nu se vede în fotografie) descoperit întâmpător, într-un gang, la intrarea într-un local. 

Iar între timp, viața cu ale ei își urmează cursul.

sursă: facebook

În jurul meu preocupările zilei sau ultimele lucruri despre care se  discută aprins sunt  despre : 

• aglomerația din oraș
• târguri de toamnă
• târguri de Crăciun
• discrepanța dintre pensionari
• Black Friday
• falsul Black Friday
• ce prostii mai spune ministrul învățământului astăzi
• Bătălia cărților - un concurs care a pornit de aici, dar e național între timp
• începutul postului
• ...

Ordinea e aleatorie, dar esențialul e cam ăsta. 

Vă doresc să vă bucurați și să dicutați despre ce vă place!

În jurul vostru, oamenii despre ce vorbesc acum?

Frânturi din el - recenzie

 De mult nu am mai plâns așa citind o carte. Efectiv, e ca o bombă cu emoții. 

Cartea se numește Frânturi din el și e scrisă de Coleen Hoover. 

Am mai citit de aceeași autoare Ugly love. Despre fața urâtă a iubirii și, deși mi s-a părut un subiect interesant, nu îmi amintesc să fie plâns. 

Dar cartea asta e diferită. O tânără mamă se zbate pentru dreptul de a face parte din viața propriului copil. Dar oare mai este loc pentru ea în viața propriei fiice? 

Descrierea oficială e așa: În urma unei greșeli tragice, Kenna Rowan a petrecut cinci ani în închisoare. După ce a fost eliberată, se întoarce în orașul unde a avut loc evenimentul fatidic și speră să-și vadă fiica, Diem, acum în vârstă de patru ani. Însă e foarte greu să adune laolaltă cioburile existenței sale frânte. 

În primul rând, puțină lume angajează pe cineva care tocmai a ieșit din închisoare. 

În al doilea rând, toți cei din jurul fetiței sunt hotărâți s-o țină la distanță, indiferent cât de mult se străduiește tânăra să dovedească faptul că merită să facă parte din viața ei, mai ales că fetița fusese încredințată părinților iubitului ei mort. Și asta pentru că mama Keenei nu a vrut să o ia și astfel să o ajute să o poată vedea. 
Singura persoană care nu o respinge de tot pe mamă este Ledger Ward, proprietarul unui bar din oraș și, totodată, una din puținele verigi care o leagă pe Kenna de fiica ei. El o cunoaște la început sub numele de Nicole, dar iși dă seama chiar de a doua zi că e iubita fostului său prieten. 

Treptat, mai ales la sfatul unui prieten al său, Ledger devine o parte importantă din viața mamei îndurerate și încearcă să privească totul și din perspectiva ei. Îi arată fotografii cu fetița pe care el o vizitează mereu, îi arată filmulețe, îi dă chiar o slujbă în barul lui. Dar dacă acest lucru s-ar afla, amândoi ar risca să se trezească într-o situație extrem de dificilă.
În ciuda presiunilor la care sunt supuși din afară, între cei doi se înfiripă o poveste de iubire. Însă, pe măsură ce relația lor evoluează, cresc și riscurile. Dacă vrea să se vindece sufletește și să-și construiască un viitor plin de speranță, Kenna trebuie să găsească o cale de a fi iertată și de a se ierta pe ea însăși.

Finalul nu e trist, e firesc cumva, e chiar unul la care speri din toată inima și te bucuri în tăcere de înțelepciunea tuturor celor implicați. Dureros de firesc și de normal decurge totul, și totuși nu poți să nu plângi de la început și până la ultima pagină. Bine, atunci poate că lacrima ultimă e de fericire. 

În carte sunt și scrisorile pe care Keena  le scrie iubitului ei mort, cartea începe și se încheie cu o scrisoare. Fiecare dintre ele e una mai emoționantă decât cealaltă. 

Nu e ușor de citit, dar nici nu e ușor de uitat. E o carte care merită. 

De început de lună

 Astăzi, am ales să mă aliniez cu gânduri pozitive. Nu va fi loc în inima mea pentru gânduri negre. Nici nu am de ce. Chiar dacă a început noiembrie și cumva conștientizez acut că a trecut un an aproape, sper din toată inima să fie o lună de tihnă, de gânduri bune, de oameni și momente care vindecă sufletește, de pregătire pe îndelete a lui decembrie.

Am avut un final de octombrie minunat, cum nici nu știu dacă am fost pe deplin pregătită pentru tot ce am primit, în care am vizitat (atât cât se poate intr-o vacanță de-o săptămână) trei orașe minunate: Florența, Pisa, Padova.

Aici e o imagine din Giardino di Boboli, celebrul parc istoric de lângă palatul Pitti, proiectat pentru nu mai putin celebra famile Medici. Imi place că se vede Georgia câutând avid informații despre statuia care il reprezintă pe Neptun (Poseidon ), dar si culorile blânde ale toamnei toscane reflectate in apele micului lac. Ce nu se vede e emoția, e bucuria, e clipa e recunoștință căte afl într-un loc și într-un moment magic.

Să ne bucurăm de minunile unei luni noi!