miercuri, 31 decembrie 2014

Ultima zi din 2014

A trecut si anul acesta... asa ca un vis, asa ca o poveste...
O poveste buna, frumoasa, consistenta, o poveste cu eroi si cu acte de curaj, cu binele si cu raul amestecate intre ele tocmai ca alegerea sa aiba parte de suficient suspans, cu tristete si cu bucurie, cu decizii grele si cu rezultate pe masura, cu lacrimi si cu zambete, cu urmari palpabile, dar si putin neverosimila, cam ca orice poveste care se respecta.
O poveste care merita sa fie tinuta minte!
M-am tot gandit la ce ar defini anul acesta si nu, nu cred ca elementul definitoriu ar fi: Cancer.
Dar a fost un an greu, cu foarte multe incercari, mai ales din punct de vedere medical.
Un an care ne-a tinut in priza din prima pana in ultima lui zi.
Un an care, recunosc, abia astept sa treaca.
Prin urmare:
La cumpana dintre ani, va doresc ce imi doresc si mie: sa privim inainte cu speranta si credinta, cu iubire si cu recunostinta, cu ganduri bune si cu inima deschisa, cu incredere si cu multumire!
Un an cu multa sanatate va doresc!
Petrecere frumoasa, dragelor, dragilor!

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Cel mai mare colind

Cei de la ING au realizat Cel mai mare colind, din toate filmuletele pe care le-au primit de la cei peste 1000 de colindatori din toata tara. Ieri dimineata l-am gasit in cutiuta de mesaje, asa ca ne-am delectat si ne-am bucurat.
Noi aparem in primele 30 de secunde :)

joi, 25 decembrie 2014

Prima zi de Craciun

Craciun fericit, dragilor!

Nu am mai scris de ceva vreme, lucrurile s-au precipitat pe la noi, de evenimente de tot felul nu am dus lipsa, asa ca nu am mai apucat sa ma dedic acestui coltisor de liniste al meu, care imi aduce atata bucurie.

Am ajuns si bucuria Craciunului pe care l-am asteptat atat de mult.
Il petrecem in familie extinsa, cu parinti si cu bunici, cum sta bine oricarei sarbatori care se respecta.
Nu avem zapada, dar avem din plin lumea din Frozen la noi acasa. Mosul s-a intrecut pe el insusi, aducand fetelor nu doar papusile mult visate, ci si costumele celebrelor surori: Ana si Elsa.
Avem colinde, prajituri, musafiri si multa bucurie. Vi le doresc si voua!

Hristos se naste, Slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L!
Primiti-l cu bucurie si speranta pe Pruncul Sfant! Faceti-I loc in sufletul si in gandul vostru!
Craciun binecuvantat!

miercuri, 17 decembrie 2014

Un cuvant de intelepciune

Cuvant al Părintelui Ciprian Negreanu (Cluj, Biserica studenţilor din Haşdeu) la sarbatoarea Sfântului Prooroc Daniil (17 decembrie 2013):
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
În capitolul 6, acest Sfânt Prooroc Daniil, dacă o să fiţi atenţi şi o să citiţi, o să vedeţi că se spune că Darius, împăratul Perşilor, a luat tronul, Dariu Medul se numea atunci. Si s-a gândit el să-şi împartă provincia în 120 de provincii, fiecare provincie având un satrap, un conducător. Si a pus 120 de satrapi, iar în fruntea lor a pus 3 dregători, cei mai importanţi dintre cei trei 120, care să-i stăpânească pe toţi aceştia, iar între cei 3 dregători [era Daniil] – atâta înţelepciune îi dăduse Dumnezeu lui Daniil, care nu era pers, era de alt neam, era iudeu. În vremea aceea, iudeii fuseseră duşi în robie în Babilon, cu zecile şi sutele de mii, şi dintre aceştia se ridicase Daniil, mai înţelept şi mai evlavios decât toţi evreii. Şi el dobândise atâta înţelepciune şi atâta putere înaintea lor şi a lui Darius, încât a fost ales între primii 3 satrapi care conduceau Persia atunci. Şi, având Daniil atâta dar de la Dumnezeu, Darius chiar se gândea să-l pună mai mare peste toţi, să fie un fel de stăpânitor al Persiei, peste toţi cei 120 şi peste cei trei satrapi.
Or, asta a dus la multe invidii din partea celorlalţi satrapi perşi şi s-au gândit ei să-i găsească nod în papură lui Daniil şi să-l pârască cu ceva împăratului Darius, să-l arate nevrednic de vreo dregătorie; nu numai să nu fie mai mare peste toţi, ci să-l coboare, să-l dea jos cu totul. Şi, oricât s-au străduit, n-au găsit nimic nevrednic, prin care Daniil să poată fi acuzat de ceva. Pentru că pe toate se străduia să le facă cum trebuie, dar, mai presus de toate, darul şi mâna la Dumnezeu erau peste el, încât nu-l puteau găsi vinovat de ceva. Şi au zis atunci: “Dacă n-am găsit și n-am putut să-l prindem în cele ale veacului acestuia –în cele ale administraţiei, în cele ale legilor imperiale, nu l-am găsit vinovat cu nimic -, atunci o să-l găsim vinovat în legea Dumnezeului său“. Şi s-au dus cu vicleșug la Darius şi i-au zis:
“Uite, ne-am gandit noi, toti satrapii si toata curtea ne-am sfatuit sa faci in asa fel incat 30 de zile sa nu se inchine nimeni altui Dumnezeu, decat tie, Darius [Darius era socotit zeu].
Şi l-au convins pe Darius că acesta era un lucru bun și folositor. Şi ştiau că aşa au să-l prindă pe Daniil. Iar Daniil în toate se supunea, pe toate le făcea cum trebuie, se supunea legii perşilor, dar Legea lui Dumnezeu n-o lăsa. Atunci când legile perşilor interveneau sau îi ciunteau lui din credinţă sau îl făceau într-un fel sau în altul să nu-şi ţină rânduiala lui faţă de Dumnezeu, pe acestea nu le ţinea. Adică în primul rând era legea lui Dumnezeu şi după aceea legea omenească.
Şi el n-a ascultat de legea această nouă, de a nu se închina altui dumnezeu, ci s-a închinat în continuare Dumnezeului Celui Viu. Si a fost descoperit că se închina Acestui Dumnezeu, şi pentru aceea a fost aruncat în groapa cu lei. Deşi regele, cu multă durere, a bănuit că această lege a fost dată special împotriva lui, dar nu şi-a călcat cuvântul şi l-a aruncat în groapa cu lei. Şi a devenit Daniil, cum se zice în troparele lui, cioban peste lei, în sensul că el stătea în mijlocul leilor şi aceştia ca nişte mieluşei la picioarele lui, nu voiau să se atingă de el. Şi a primit mâncare dumnezeiască Daniil şi a fost scos de acolo viu, şi mai mare a fost Daniil înaintea împăratului Darius la sfârşit decât înainte, ţinând legile lui Dumnezeu.
Și, pe lângă faptul că s-a cinstit Daniil, mai mare și mai important este că s-a cinstit numele lui Dumnezeu Cel Viu şi au zis:
Mare este Dumnezeul lui Daniil!
Că aşa era. Adică s-a vădit prin lucrarea lui Daniil ce mare este Dumnezeul lui. Că iată, i-a făcut pe acei lei ca pe nişte miei, că acei lei erau ţinuţi special nemâncaţi sau cu o mâncare minimă, astfel încât, dacă se arunca cineva acolo, să fie sfâşiat într-o clipă. Şi Daniil a stat între ei zile întregi fără să păţească nimic.
Să ştiţi că acest sfat al satrapilor este şi sfatul diavolului împotriva noastră, împotriva voastră. Încearcă să vă găsească vinovaţi, încearcă să vă dea pe mâna veacului acestuia, să vă descopere toate nimicurile, toate micimile, toate neputinţele, toate lucrurile pe care nu le-aţi făcut cum trebuie aici pe pământ, încearcă să vi le scoată în faţă şi să vă facă de râs înaintea oamenilor, sau să vă dea pe faţă înaintea mai-marilor acestei lumi, ai şefilor voştri, ai stăpânilor de aici. Dar, dacă noi încă nu suntem daţi pe faţă sau nu suntem asupriţi peste măsură – pentru că, dacă la Daniil nu s-a găsit nimic să i se dea pe faţă, la noi se găsesc destule -, dar dacă încă nu suntem prigoniţi aici, pe pământ, sau nu suntem în temniţă, este pentru că Dumnezeu acoperă cu milostivirea lui viaţa noastră şi nu lasă,aşa cum n-a lăsat nici la Daniil. Și dacă vede diavolul că împotriva noastră nu se poate face nimic, căutându-ne greşeli faţă de lume, faţă de oameni, în activitatea noastră zilnică, și vede că Dumnezeu ne acoperă, din propria noastră credinţă vrea să ne distrugă. Aşa cum au zis şi aceia: Prin Legea Dumnezeului lui îl vom găsi vinovat. Prin legea Dumnezeului nostru vrea să ne găsească vinovaţi. Adică [acum, de exemplu]: Postul Crăciunului.
Legea Dumnezeului tău spune să ţii postul pentru Dumnezeu până în ziua Crăciunului. Acum se găsesc să se facă cele mai multe şi mai festive petreceri. Foarte mulţi sunt tentaţi să lepede acum legea de dragul şi ca să nu iasă rău în faţă oamenilor, să nu fie văzuţi ca spărgătorii de grup, de comunitate. Dacă ar fi vegetarieni, ar putea să zică: “Da, vin, dar sunt vegetarian, pregătiţi-mi ceva”. Mulţi leapădă postul, zicând că nu vor să-i smintească pe ceilalţi, îşi leapădă Legea, rânduiala, fac cele ale lumii şi nici ei nu ies bine. Şi s-ar putea ca, după aceea, multe dintre cele pe care le greşim oamenilor Dumnezeu să nu ni le mai acopere, pentru că, dacă nici noi nu ţinem legea lui Dumnezeu, şi El îşi ridică puţin din milostivirea Lui de către noi, ca să-L chemăm mai cu osârdie şi ca să-I facem porunca mai cu osârdie.
Că altfel, noi zicem că se poate și aşa, să nu facem noi mare lucru, să nu facem nici aia, nici aia, şi Dumnezeu tot ne acoperă. Deci nu din supărare sau nu din mâhnire sau nu din răzbunare face Dumnezeu aceasta, ca atunci când noi nu ţinem legea Lui să ne lase şi în mâinile oamenilor, ci ca să vădească faptul că nu poţi oricum să mergi spre Dumnezeu, nu poţi să trăieşti în nepăsare faţă de Dumnezeu, să ţii ale lumii, să faci toate ale lumii şi să fii şi în pace desăvârşită cu Dumnezeu. Pentru că e pericolul acesta să zicem că merge şi cu ale lumii, cu o viaţă netrăită în Legea şi în porunca lui Dumnezeu, si [sa astepti ca] tu să primeşti în acelaşi timp tot ajutorul lui Dumnezeu, mila Lui. E riscul să brodezi în mintea ta aceste două lucruri şi să zici că se poate şi atunci să nu mai ţii nimic din cele ale lui Dumnezeu, zicând că El e oricum milostiv şi o să te ajute. Atunci s-a surpat totul, nimic din Legea lui Dumnezeu n-ar rămâne.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să participi la aceste întâlniri; te duci, dar încearcă să-ţi ţii postul tău şi să nu îți depăşeşti măsura şi să nu exagerezi, cum de multe ori facem, exagerând acolo şi zicând: “Ei, dacă acum tot am călcat Legea, măcar s-o fac până la capăt…“. Si faci toate, mai mult decât ceilalţi până la urmă, și greșim mai mult decât ceilalţi. Iar, dacă îţi ţii rânduiala ta, Dumnezeu te va ocroti în continuare și nu te va lăsa, cu tot oprobriul celor din jurul tău şi cu toate cuvintele şi cu toate privirile chiorâşe. Până la urmă te vor preţui, și se vor minuna că mai există astfel de oameni, mai devreme sau mai târziu. Iar, când va veni necazul peste ei, la tine vor veni să întrebe, să-ţi ceară ajutorul şi rugăciunea şi te vor întreba: “Tu cum ţineai post?” Atunci se va trezi şi sufletul lor să te întrebe, și tu le vei putea spune şi vei avea autoritate să le spui. Altfel, dacă tu nu ţii, ce autoritate să ai când te vor întreba mai târziu? Şi nici nu vor mai veni să te întrebe.
Şi nu numai atât, se va cinsti numele lui Dumnezeu în inimile lor încetul cu încetul, chiar dacă pe moment ţi se pare că se vorbeşte de rău numele lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu te va ocroti şi pe tine te va înălţa în ochii lor.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

joi, 11 decembrie 2014

Nu plange, Ana

Intr-o dimineata ploioasa (cel putin la noi) de decembrie, merge bine o melodie de dragoste.
De fapt două melodii, ambele adresate Anei.
Dacă nu stiţi cine e Ana, veţi afla cu siguranţă.
O melodie populara, varianta barbatului care are acasa copii si nevasta, dar care ii canta si Anei, asa, de dor si de drag. Doar pentru ca poate, ar spune unii... Ei!... poporul nostru a surprins prin cantecul lui traditional multe feţe ale dragostei şi căsătoriei...

Şi o varianta extrem de trista, aşa mi s-a părut mie, o varianta din punctul de vedere al femeii celui care o iubeste pe Ana, a femeii care ştie ca e înşelată.

Vă doresc o iarnă fără nicio Ană! Nicio Ană căreia să-i cântaţi cîntecele astea!



miercuri, 10 decembrie 2014

Cel mai mare colind


Titlu potrivit ar putea fi Cel mai mare colind via ING sau Wow! suntem vedete! (asta a fost reacţia protagonistelor), cel puţin vedete în devenire.

http://www.celmaimarecolind.ro/#video~jTsPYcpd-9U


Primiţi cu colindul?
           Dați click pe fotografie!

marți, 9 decembrie 2014

Poezii de iarnă mici pentru copilaşi voinici

Ninge

Ninge, ninge neîncetat
şi îngheţul s-a lăsat
Însă nouă nu ne pasă
Că suntemm în haine groase.
Ninge peste derdeluş,
Hai cu toţi la săniuş!


Iarna e în toi!

Uite-acum, de sus, din cer,
Fulgii mari coboară lin.
Iarnă e şi-i tare ger,
De omăt pământu-i plin.
Vino, săniuţa mea,
Sus pe deal, la derdeluş!
Pân-la vale-i drum de nea,
Numai bun de săniuş!

(Poezii luate din Cărticica Draga mea pentru copii)

Iarna în pădure

Pnetru că tot stăm la gura sobei ( a coloriferului, a centralei, a şemineului) şi avem mai mult timp (cel puţin teoretic), vă propun o poezie mititică pentru copii isteţi.

În căsuţa din poiană,
Sforăind asurzitor,
Doarme vreme de o iarnă,
Ursuleţul Mor Mor Mor.

Vulpiţa cea roşcovană,
În vizită în coteţ,
Vede-o raţă dolofană
Şi-ar salva-o ...de la-ngheţ.

Veveriţa Ronţăilă
Este foarte-ngrijorată;
 Alunele din cămară
I-or ajunge iarna toată?

Iepuraşul Ţopăilă,
După rădăcini umblând,
Vede umbra-i în zăpadă
Şi se-ascunde, tremurând.

Haitele de lupi, flămânde,
Pe la stână se adună,
Băgând spaima în oiţe
Cu urlatul lor la lună.
(Poezie luată din Cărticica Draga mea pentru copii)



Mama - o şansă nesecretă

Aseară, într-un moment de tandreţe între tată şi fiica lui cea mică, a avut loc următorul dialog, pe care mă străduiesc să îl redau cât poate de bine subreda mea memorie:
Tata, ţinând-o strâns în braţe:
- Nu poţi ieşi de aici. N-ai nicio şansă de scăpare!
Fiica, plină de încredere,  expunându-şi o întreagă filosofie:
- Am mai multe şanse, dar care sunt secrete. Şi ultima e nesecretă. Am să folosesc pe ultima: Ajutooor, mamaaa!!!!

vineri, 5 decembrie 2014

In ajun de Mos Nicolae - un altfel de jurnal

Astăzi mi-am dat seama ca scriu împreună cu voi jurnalul  unei femei simple de mai bine de un an şi tot astăzi mi-am dat seama că mai am o aniversare.
Astăzi împlinesc un an de la prima chimioterapie. Da, o altfel de aniversare, una de care m-as fi putut lipsi cu plăcere.
Aşadar:  Un an de cancer, un an şi-o zi.
Anul trecut am aflat în 4 decembrie, iar în 5 începeam deja chimioterapia şi hormonoterapia. A venit ca valul.
Anul trecut pe vremea aceasta începeau medicamentele să îşi facă efectul şi tot ce îmi amintesc e că mă rugam să adorm, să nu mă mai doară nimic, să nu simt nimic. Fusese o zi grea, în care am plecat de la 7 dimineaţa în spital, am stat acolo toată ziua şi abia pe la 5 venisem acasă. Mi-aduc aminte că am plecat cu fetele la dansuri şi acolo au început să se instaleze primele efecte. Din seara de ajun nu îmi amintesc mare lucru, nu ştiu când şi-au făcut fetele cizmuliţele, când s-au pregătit pentru Moş, nu ştiu decât că nu îmi doream să le sperii, nu doream să simtă nimic diferit.
A fost însă diferit.
Cancerul nu poate să treacă peste tine şi să rămâi la fel. Efectiv nu poate.
Cancerul poate că a devenit un lucru comun, o boală pe care o au, din nefericire, tot mai mulţi oamnei, dar nu e o boală simplă. Cancerul nu, NU este o răceală!
Cancerul nu doar se instalează într-un  organ sănătos şi roade-n el ca şi cariul în lemn, cancerul se culcuşeşte adânc lângă inimă, se aciuează în cele mai ascunse cotloane ale minţii. Poţi scoate cancerul din trup, dar va mocni multă vreme în ungherele sufletului şi va ţine ascuns în el germenele neliniştii.
Cancerul schimbă trupuri.
Cancerul schimbă suflete, schimbă relaţii, schimbă vieţi. Unele în mod ireversibil.
Nu cred însă că anul acesta am devenit mai bună decât eram, mai puternică, mai atentă, mai credincioasă, mai sensibilă, mai optimistă, mai pesimistă...  Nu mi-am schimbat felul de a fi, de a gândi, de a mă comporta. Pe scurt, nu cred că m-am schimbat în niciun fel, cel puţin nu sufleteşte.
A rămas însă o teamă, o teamă pe care prudenţa nu vrea să lasă să plece, o teamă care vine din conştientizarea şi asumarea faptului că duşmanul e puternic şi viclean. O teamă care îi ţine şi pe ceilalţi în stare de alertă. Un exemplu recent care îmi vine acum e că atunci când un om obişnuit îşi rupe piciorul niciun medic nu se gândeşte  prima dată, în mod normal, la cancer. Dar poate că suflatul acesta în iaurt nu e chiar un lucru rău.
Anul acesta însă mi-a consolidat cel puţin două lucruri  pe care le ştiam teoretic, dar pe care practic nu le mai probasem la intensitatea aceasta.
Primul e confirmarea unui citat care îmi place tare mult: Un cuplu de succes este ca un pliculeţ de ceai, îţi dai seama de ce poate în momentul în care îl pui în apă fierbinte.
Iar al doilea e conştientizarea faptului că Dumnezeu mi-a pus lângă mine mulţi oameni minunaţi, gata oricând să mă prindă când voi cădea. Oameni pentru care sunt cu adevărat recunoscătoare.
Şi iar vin cu un exemplu recent, cu o persoană apropiată mie, care îmi vrea binele, care poate să se sacrifice pentru binele meu. E într-un ton mai glumeţ, dar asta nu schimbă cu nimic din cele ce am afirmat până acum, doar le nuanţează.
Discuţie cu mezina:
Crezi că moşul îţi va pune în cizmuliţe ciocolate delicioase? întreabă ea.
Sper.
Dar ştii că doctorul ţi-a spus că nu ai voie  să mănânci dulciuri?
:(
Nu-i nimic! Le mănânc eu pentru tine!

Seară frumoasă, dragii mei! Să primiţi ce vă este de folos!

Jurnalul unei femei simple


Pentru astăzi (data/ora)... 5 decembrie, în ajun de Moş Nicolae.
Afară ... e frig. Nu ninge, dar e destul de frig.
Mă gândesc ... că deja a trecut mai bine de un an de când scriu acest jurnal şi de fiecare dată îl scriu cu aceeaşi plăcere şi nu doar atât, urmăresc cu mult drag tot ceea ce scriu şi prietenele mele din mereu surprinzătoarea lume a blogurilor.
Din locurile de unde învăţăm ... unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin, în fiecare zi tot mai mult.
Sunt recunoscătoare pentru ...  bucuriile specifice anotimpului în care ne aflăm...
Cu ce sunt îmbrăcată ... de când am piciorul rupt nu excelez la capitolul diversitate, dar nu mă plâng, dat fiind faptul că sunt destul de statică şi nu trebuie să mă vadă şi alţii.
Citesc .. cărţi pentru copii care au ca temă sărbătorile de iarnă.
Ceea ce aştept (sper) ... să  fim sănătoşi cu toţii, mai ales copiii. În ultima vreme mezina a avut o alergie urâţică care  nu i-a dat deloc pace, dar i-am făcut multe investigaţii şi sperăm să primim curând rezultatele. Poate ne aduce Moş Nicolae veşti bune în acest sens...
Ce mai meşteresc ... decoraţiuni pentru Crăciun.
În casa ... e linişte, doar Georgia împrăştie jucăriile şi se uită la doctoriţa Pluşica.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă pregătesc de sărbătoare.
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

  de când mi-a reuşit experimentul acesta sunt mult mai optimistă şi vreau să încerc şi minunăţiile acestea
 

şi alte imagini puteti vedea  aici, într-o notă destul de iernatică.
                                                        Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:
şi Niko
O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!

luni, 1 decembrie 2014

Eu - intre ieri si azi

 Cred că Viaţa are o ciclicitate a ei, doar de ea ştiută...
Cred că Viaţa ne duce uneori pe un drum drept, cu un singur sens, un drum nespus de lung, fără nicio ieşire, cum alteori ne învârte cum vrea ea, în cercuri mai mici, în cercuri mai mari...
Mi-a fost înapoiată ieri fotografia aceasta:

Este făcută când aveam 4 ani, adică cam cât are acum Georgia mea. Cel puţin, aşa specifică însemnarea de pe spatele ei. Şi apropo de însemnare, am constatat că fac acelaşi n ca şi mama şi am scrisul foarte asemănător cu al ei, deşi ea nu a apucat să mă vadă cu pixul în mână...
Aproape că uitasem că am dat-o de acasă şi am avut o tresărire când am revăzut-o.
Ştiu precis când mi-a fost făcută, deşi habar nu am pe unde pun cheile când intru în casă. Dar ştiu că eram cu mama când am mers la un studio foto în Iaşi, într-un loc întunecat, deşi era o zi caldă, într-un spaţiu unde am coborât câteva trepte, cred că era un soi de demisol. Îmi place să cred că privirea mea era aţintită asuprea ei.
E una din cele două fotografii pe care le am din perioada în care îmi trăiau ambii părinţi.
Şi e singura mea fotografie cu părul scurt.
Sau, cel puţin, pentru o perioadă de timp, cam vreo 32 de ani, doar atât, a fost singura mea fotografie cu părul scurt.
 E ciudat cum trece timpul şi cum trupul nostru păstrează unele caracteristici şi le pierde pe altele.
Acum a început să îmi placă părul meu scurt. Părul meu care, nu-i aşa?, nici nu mai este chiar atât de scurt.
Iar la urma urmei, când mă uit la fotografia mea de copil, ceea ce răzbate dincolo de ani, e privirea.
Privirea care, încă, o păstrează pe retină pe mama; privirea şi un fel de triteţe premonitorie...

Tara mea

 1 decembrie...
 Acolo unde-s nalţi stejari
Şi cât stejarii nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!
 La multi ani!

duminică, 30 noiembrie 2014

de Sfantul Andrei

Am petrecut toata ziua alaturi de copii si de oameni dragi.
Fetele s-au jucat mult si au facut impreuna cu prietenii lor un spectacol pentru noi.
Sotul a tremurat de frig toata ziua. Deh! ziua lui nu a fost asa casnica ca a noastra, dar la sfarsit i-am indulcit-o si lui cu o felie mare de tort.
Am ascultat colinde.
Am cantat colinde.
Am vazut filmul Biblia,  dar m-a obosit reclama, exagerat de multa reclama, dupa parerea mea.
Am primit pe seara o iconita superba cu Sfantul Nectarie.
Bucurii mici, bucurii mari, clipe impreuna.
Fericirea e aici, bucurandu-te de tot ceea ce ai, nu cautand ceea ce nu ai sau nu vei avea niciodata. Trebuie sa imi repet mai des asta, pana voi reusi sa-i fac sa creada si pe cei din jurul meu.
Am spus de mai multe ori, dar vreau sa spun si aici:  La multi ani, Andrei! La multi ani, Andreea!
A plecat noiembrie cu toate ale sale. Eu il voi tine minte pentru piciorul rupt!
Bun venit, decembrie!!!
Saptamana usoara!



joi, 27 noiembrie 2014

Biblia - serialul ce da viata celei mai cunoscute carti

 Daca tot stau acasa si sunt la curent cu toate, vreau sa ma fac si utila, asa ca pentru astazi va recomand Biblia -  serialul ce da viata celei mai cunoscute carti din lume, indiferent de religia celui care o citeste.
Episodul pilot al serialului (despre care am aflat ca a mai fost difuzat la noi in Saptamana Patimilor, dar eu nu m-am uitat atunci la televizor, cum sunt convinsa ca multa lume nu se uita in acea saptamana, asa ca foarte probabil nu il cunosc multi) va fi difuzat pe canalul tv History, duminica 30 noiembrie, in seara de Sfantul Andrei.
Primul episod a fost urmărit de peste 13 milioane de telespectatori în Statele Unite şi este cea mai urmărită producţie de gen până la ora actuală. “Biblia” a fost nominalizată la trei categorii ale premiilor Emmy.  Serialul încearcã sã redea cele mai semnificative capitole ale Sfintei Scripturi, inclusiv călătoria lui Noe cu Arca, povestea lui Avram, Exodul, povestea lui Samson și Dalila, David si Goliat, dar și nașterea, moartea și învierea lui Iisus Hristos.
Prezentarea oficiala:

Serialul BIBLIA îi dă o nouă viaţă celei mai cunoscute cărţi. În loc să prezinte poveştile biblice prin prisma religiei, îi implică pe telespectatori în acţiune într-un mod inedit. Poveştile sunt spuse la persoana întâi, din punctul de vedere al eroilor sau ticăloşilor ale căror decizii au influenţat Vechiul şi Noul Testament.
De la Avraam la Moise, de la Noe la David şi apoi la Iisus şi Sfinţii Apostoli, surprindem încercările unor oameni reali care se confruntă cu probleme tangibile, într-un fel la care publicul modern se poate raporta. Dovezile istorice se îngemănează cu reconstituiri şi uimitoare efecte speciale care le sporesc impactul, precum şi cu incitante informaţii noi. Imaginaţi-vă cum au supravieţuit evreii în deşert... tehnologia din spatele praştiei care l-a ucis pe Goliat... cum arăta satul unde a crescut Iisus... chiar şi torturile folosite de romani împotriva "sectelor eretice".
Nu e doar cea mai importantă poveste spusă vreodată... ci şi cea mai mare aventură.
 
 Eu abia astept sa vad ecranizarea asta? Voi?
A vazut cineva filmul? Ce ne puteti spune?

luni, 24 noiembrie 2014

O luna pana la Craciun

Uitandu-ma la data din calendar, constat ca mai este doar o luna pana in seara de Ajun, insa, in jurul meu, nimic nu-mi aminteste de asta. Deocamdata.
La noi acum e un soare extrem de puternic, intreaga camera e scaldata in lumina lui. Nu stiu daca e si caldut afara, ca stau numai in casa, din cauza piciorului, dar de la fereastra se vede tare bine. Nici nu ai zice ca e o zi de toamna, cu atat mai putin printre ultimele zile de toamna. 
La noi noiembrie isi canta tare frumos ultima simfonie

Stiu ca in alte parti ninge sau e zloata, dar la noi aici parca e din alt film. Ieri era o vreme mult mai apropiata de iarna, demna de cele 3 grade ale termomentrului, dar astazi soarele acesta cu razele lui galbene si luminoase pe care si le strecoara prin toata cotloanele inimii, ma duce in confuzie...
Asadar, o luna pana la Craciun.
Deocamdata stam in casa si ne uitam la schi si patinaj artistic. Eu eram obisnuita sa ma uita mai mult in februarie-martie la patinaj, cand erau campionatele europene, mondiale sau, mai rar, cate o olimpiada. Acum am fost rasfatata zilele astea cu Campionatul Chinei, Cupa Rusiei, Trofeul Eric Bompard si inca nu s-a terminat, cred ca si saptamana aceasta mai este un campionat mare.
Ramanand tot in preajma televizorului, Diva da in fiecare zi cate un film avand ca  tematica sarbatorile de iarna. Deocamdata nu am apucat sa vad niciunul, dar anul trecut am vazut cateva tare dragute.
Pana una alta, prima data il asteptam pe Sfantul Andrei si 1 decembrie cu tot cu artificiile lui vestite.
O saptamana buna sa aveti!

vineri, 21 noiembrie 2014

Umor de sezon

Cu tot regretul că la noi încă plouă şi nu ninge, cum se întâmplă în alte părţi mai norocoase ale ţării,  vă delectez cu o glumă cu iz iernatic, numai bună pentru o zi de vineri:
*
Într-o dimineata de iarna, sotul si sotia ascultau ştirile de la radio în timpul micului dejun:
"Astazi o sa fie 8-10cm de zapada. Va rugam sa parcati masinile pe partea de strada cu casele numerotate cu numere pare, pentru ca sa se poata trece cu plugurile de zapada".
Sotia se duce repede si muta masina.
O saptamâna mai târziu, dimineata, mic dejun, radio:
"Astazi o sa fie 10-12cm de zapada. Va rugam sa parcati masinile pe partea de strada cu casele numerotate cu numere impare, pentru ca sa se poata trece cu plugurile de zapada".

Sotia iar se duce si muta masina pe partea respectiva.
O saptamâna mai târziu:
"Astazi o sa fie 12-14cm de zapada. Va rugam sa parcati....."
Si se întrerupe curentul.Sotia suparata si ingrijorata intreaba:
-Dragul meu, nu stiu ce sa fac. Pe ce parte a strazii trebuie sa parchez masina?"
Sotul cu o voce calda si întelegatoare, cum o au toti barbatii ce sunt însurati cu blonde, spune:
"-De ce nu lasi tu masina în garaj, de data asta?".


luni, 17 noiembrie 2014

duminică, 16 noiembrie 2014

De noi depinde!

De noi depinde
sau cel putin...
asa ne place sa credem,
asa ne amagim.
Adevarul e ca depinde de noi si de inca 18 milioane de oameni.

O seara cu adevarat placuta va doresc, indiferent ce inseamna asta pentru fiecare dintre voi!

vineri, 14 noiembrie 2014

Jurnalul unei femei simple si o provocare

                                                                         Pentru astazi ...
                                                         vineri, 14 noiembrie 2014
                                                                    Afară ...
                                  A fost o zi frumoasă, cel puţin aşa s-a văzut de la fereastră.
În casă ...
e clad si bine. Nu ar strica un pic mai multă ordine, că puştoaica mică trece printr-o perioadă în care împrăştie în mod excesiv jucăriile, dar nu mă plâng..
Din bucătărie ...
am făcut ruladă cu dovleac, aşa şchioapă cum sunt...
Mă gândesc ...
că nici nu mi-am dat seama că am şi intrat în postul Crăciunului. Cum mănânc doar vegan, pentru mine nu e greu, din punct de vedere culinar. De acum urmează o perioadă tare draga sufletului meu. Putem spune că am intrat în linie dreaptă...
Imi doresc ...
să se încheie  cât mai curând campania electorală.  Parcă niciodată până acum oamenii nu au scos la iveală tot soiul de răutăţi gratuite şi nu au fost atât de intoleranţi şi de virulenţi unii cu alţii.
Ce mai mesteresc ...
incerc sa fac un decor de iarnă şi mi-ar plăcea să ştiu să fac aşa ceva
Citesc ...
Biblia. Nu mai citisem de mult timp din ea si acum mi-a venit aşa un dor.
Ascult ...
violoncelul Paulei. Se pregăteşte de examen şi exersează un pic mai mult  acum.
Imi place ...
că am învăţat să mă mişc fără ambele cârje.
Sunt recunoscătoare pentru...
putere şi răbdare.
Din locurile din care învăţăm ...
din loialitatea prietenilor şi dragostea lor. 
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii...
să petrecem clipe de relaxare împreună cu prietenii şi cu rudele, să mergem cu fetele la o aniversare...
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:
 cu două dintre personajele mele preferate: Ana si Elsa. De când a apărut filmuleţul acesta, cu cele două surori, fetele mele sunt fascinate şi le place foarte mult. La un moment dat, spuneau mare parte din dialoguri pe de rost.
 Şi pentru că şi pe facebok e mare nebunie acum cu o leapsa cu personaje din desene animate, m-am gândit să vă provoc pe câteva dintre voi ( Ana, Catrinel, Mihaela, Wish, ClaudiaCorina, Anca, Ina, Iulia , Iuliana, Marilena, Mariana, Valentina ) să publicaţi pe blogul vostru personajul care vă place sau care v-a sensibilizat în vreun fel. Evident, oricui îi place ideea, o poate prelua.
Stiu ca mai toate sunteti doamne foarte serioase, dar abia astept să văd cu ce personaj rezonează copilele din voi!
 Sa aveti un sfarsit de saptamână minunat!

miercuri, 12 noiembrie 2014

Amintiri...

Amintiri...
din alţi ani,
alte timpuri,
altă perioadă a vieţii
 
 

Oare und' se duc când se duc?

Braduti deliciosi

E încă toamnă şi frumos, deşi în ultimele ore soarele se cam joacă cu noi de-a v-aţi ascunselea.
Şi cu toate astea m-am gândit la brăduţi.
Chiar aşa.
Brăduți buni, delicioși, făcuți din aluat de pâine.
La mine aluatul de pâine are mereu o altă consistență şi un alt gust, pentru că îl îmbunătățesc întotdeauna cu ceea ce am în frigider şi mi se pare mie că se potrivește în acel moment, adică adaug: unt, lapte, ouă, smântână, ulei, diferite semințe.
Pe aceștia i-am făcut extrem de simplu, doar am asamblat biluțele de aluat în formă de brăduț.
Varianta acesta e de post, nici măcar față nu le-am dat, nu i-am uns la sfârșit cu ou bătut, cum se face de obicei, deoarece de ceva vreme am scos din alimentația mea produsele de origine animală. Şi chiar dacă pentru fete mai gătesc cu ele, acum am făcut pâinița aceasta să o pot mânca şi eu.
                    decorat aşa cum se cuvine, cred că poate sta cu mândrie pe o masă de sărbătoare sau         oricând între prieteni şi, mai ales, între copii
Brăduţul acesta, care după cum observ îmi deschide seria postărilor cu aer iernatic şi de sărbătoare, îl trimit cu multă bucurie să le facă poftă fetelor harnice de la claca pornită de Beatrice, pe care o îmbrăţişez cu foarte mult drag şi în cadrul provocării pornite de Cristina şi găzduită în această lună de către Mihaela.
Spor la lucru, hărnicuţelor!

marți, 11 noiembrie 2014

ibelieveinloveagain

Şi totuşi există iubire,
Şi totuşi, există blestem,
Dau lumii, dau lumii de ştire:
Iubesc, am curaj şi mă tem...
Am aflat de curând că în China cea cu 3 milioane de divorţuri doar în ultimul an, se face o campanie masivă împotriva divorţului. După toate ştirile, se pare că a devenit un flagel social.
Pentru că dragostea e mai mult decât o iluzie:


Şi acum am să vă provoc pe voi toţi, aici sau pe propriile bloguri, după cum simţiţi, să îmi spuneţi sincer: Cum vi se pare femeia din videoclip? Manipulatoare? Machiavelică? Vicleană? Înspăimântătoare sau doar speriată?
A devenit dragostea doar un clişeu? Altceva ţine doi oameni împreună? Merită căsătoria să lupţi pentru ea? Merită să apelezi la trucuri pentru a o păstra?
Aţi sfătui pe cineva să facă la fel?

luni, 10 noiembrie 2014

Noiembrie, luni...

 "Noiembrie , substantiv = A unsprezecea lună de oboseală."  Ambrose Bierce
Astăzi a fost o zi superbă de noiembrie, cu soare mult şi multă lumină, iar de la fereastră a părut chiar mai frumoasă de cum a fost.
Astăzi mi-am făcut o botină nouă, albă, frumoasă. Încă mă obişnuiesc cu ea.
Bucătăria e plină de struguri, prune, mere, gutui parfumate şi multe mandarine. Imi place amestecul acesta de: toamna şi iarna coboară-amândouă...
Mi-ar plăcea tare mult să reuşesc să fac zilele astea ceva de genul acesta

dar deocamdată nu-mi fac multe planuri, că mai mult trebuie să stau cu piciorul întins şi nici nu m-am învăţat încă să ţopăi cum trebuie.
Dar progresez...

Zile cat mai insorite!

duminică, 9 noiembrie 2014

Am calcat pe alaturi

După 12 ani de căsătorie, un pic mi-a plecat bărbatul de acasă că şi am călcat strâmb. Asta este, dintre noi doi eu am fost prima care am călcat pe alături. Recunosc!
Aiurea! Nu ştiam că e atât de dureros să calci stâmb!

Săptămâna trecută a debutat cu zile mai puţin fericite încă de vineri, când au luat copiii vacanţă.
Am plecat cu ei la bunici şi pe drum am luat amendă pentru că am depăşit limita de viteză. Abia mai târziu, uitându-ne la o filmare, am observat că, noapte fiind, nu am vazut ca abia atunci intrasem in localitate, si viteza inregistrata era din afara localitatii, ca in localitate au recunoscut si politistii ca aveam 60 la ora. Urmeaza contestaţia, alte drumuri...
Apoi toată ziua de sambata mezina a vomat intr-una. Alergie la Nurofen, ghinion. Il dadusem pentru un pic de febra pe care o facuse. Ea care mai luase până atunci, a făcut brusc o sensibilitate tare urâtă, culminată cu schimbarea medicatiei de la care a facut extrem de multe bube (deşi şi ăla era banalul Panadol, pe care îl mai luase de o mulţime de ori) si totul s-a lasat cu o vizita la urgente.
Toata saptamana sotul a fost pe antibiotic, a fost mai bolnav decât în ultimii 20 de ani. Nu-i trecea cu nimic. Până la urma a fost nevoie de injectabil.
La ieşirea din servis a facut pana.
Intr-o parcare, parcata fiind, a intrat altcineva  cu maşina in maşina noastra.
Banca ne-a virat cu 5 zile mai târziu banii de salariu.
Iar in noaptea de joi spre vineri (deşi aveam toate bagajele făcute să merg şi eu după soţ şi fete), la ora la care acum 15 ani mi-a murit bunica care m-a crescut, m-am trezit aşa din senin, m-am dat jos din pat şi mi-am rupt piciorul.
Iar toate astea, într-o singură săptămână. Încerc să-mi impun să nu cred că există zile negre, săptămâni negre, ani negri...

Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul,
Nu trebuie... şi totuşi îmi e dor.
Sunt versurile mele preferate, dintr-un poem extrem de frumos şi de sensibil al Leonidei Lari.
O foarte bună prietenă a venit şi mi-a spus: La ce te aşteptai. Doar e toamnă!
Nu trebuie să-mi fie frică de dânsa,
Nu trebuie... şi totuşi...

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/ora): 9 noiembrie 2014
Afara: e soare si foarte frumos. Atat de frumos ca toti trasnitii ies la plimbare, iar unul dintre ei tocmai mi-a lipit o guma pe geam. Am constatat chiar acum cand am deschis fereasta sa-mi intre in casa aerul caldut al toamnei.
Ma gandesc: la cat de multe lucruri de e dat sa ducem.
Din locurile de unde invatam: de la oamenii pe care viata ni-i tine mereu aproape.
Sunt recunoscătoare pentru: puterea de a accepta fiecare lucru asa cum vine.
Din bucătărie:  prajitura cu mere si bezea si cozonac pufos.   
Citesc: mai mult ca inainte.
Ceea ce astept (sper): sa  fie ziua de luni usoara si sa primesc curand un pachet.
Ce mai mesteresc: nimic. Doar ordine printre lucruri, deocamdata.
Ascult: violoncelul nostru.
În casa:  suntem toti impreuna.
Azi: am ras mult de toate cate zice mezina. E tot mai isteata si mai spontana. Radem tot mai mult cu ea si povestim tot mai multe lucruri impreuna. Sambata de dinainte de vacanta asta scruta, m-a surprins spunandu-mi ca vrea sa mergem numai noi doua undeva, sa avem doar noi un moment al nostru. Creste puiul meu!
Saptamana care a trecut:  a fost foarte interesanta si plina de neprevazut.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: au fost toate date peste cap.
Saptamana viitoare: astept sa fie mai buna decat precedenta :)

Zi minunata sa aveti!

luni, 3 noiembrie 2014

Prima petrecere de Halloween

Bine v-am gasit in noiembrie!
Nici nu ştiu când zboară timpul acesta; cu bune, cu mai puţin bune, aproape a trecut toamna, dar, ce spun eu, aproape ca trecut anul. Deja a venit noiembrie. La noi a venit cu timp destul de însorit şi senin ziua, dar foarte rece dimineaţa şi seara, cu o viroză urâtă şi cu vacanţă. Yupiiii!!!
Dar înainte de vacanţă a fost nelipsitul (de câţiva ani încoace) Halloween.
Anul acesta nu i-am acordat nicio importanţă, nu am făcut nimic special pentru el şi nici nu am participat cu fetele la diferitele manifestări din oraş şi, mai ales, din centrele comerciale. Că acum, să fim serioşi, la ce e bună o sărbătoare, dacă nu cumperi nimic şi nu rotunjeşti veniturile marilor şi micilor afacerişti.
La grădiniţă, însă, mezina a avut primul ei Halloween.
Evident, mică şi frumuşică ca o păpuşică cum e, nici nu a vrut să audă de costum de vrăjitoare. Am fost surprinsă că doamna educatoare a reuşit să îi dea totuşi o măscuţă, că nu-şi luase de acasă, deşi ale noastre erau, dar le dusesem la grădiniţă pentru alte necesităţi. 
                                  se pare că a făcut parada costumului
 
                                    si s-a lăsat vrajita de către colegele ei
                   iar la final i-a servit pe toţi, că tot e toamna, cu o gustărică sănătoasă: miez de nucă.
                 Pe voi vă servesc cu un dulce virtual, că tot am intrat în luna mulţumirii,
                               pentru care vă învit, nici nu se putea altfel, într-un decor adecvat.
 
 
 
Zile frumoase, dragii mei!

miercuri, 29 octombrie 2014

De-ale elevilor mei

Dacă ieri am avut o veste tristă, azi vin cu ceva mai vesel, c-aşa-i în viaţă...

Elevii mei au avut de făcut, la una din multele lor teme, un catren cu rimă împerecheată,  despre o lebădă, în care să folosească un epitet şi o comparaţie.
Unul dintre ei, G.,  mi-a scris:
Lebăda frumosă,
Bună şi mlădioasă,
Albă ca un trandafir
Şi inocentă ca un martir.
Pe mine personal, comparaţia asta: inocentă ca un martir, m-a dat gata. Mi se pare genială.Pur şi simplu de excepţie.
Şi tocmai când mă pregăteam să-i ridic un soclu, îmi cad ochii pe o compunere scrisă tot de el, despre animalul lui preferat.
Porc. 
Era mic şi roz. Are ochii mic şi coade mică. Mănâncă lături. Este foarte drăguţ şi înţelegătoare.
Vai, îmi venea să-l mănânc cu tot cu haine când am văzut ce e în stare să scrie, când e clar că nu îl prea interesează subiectul. Cred că foarte curând, dacă mai continuă aşa, o să-mi trec în CV faptul că am mâncat un pui de geniu.

Astăzi, la oră, ne-am delectat cu umorul lui Creangă.
Întâlnesc: "băiet... înaintat în învăţătură până la genunchiul broaştei" şi întreb ce înseamnă.
O fetiţă, A., îmi spune:
Adică era foarte deştept.
Un băieţel, K., nu se poate abţine:
Exact ca tine, A.
M-a înfundat râsul. Evident nu am putut să mă desfăşor de faţă cu ei, dar şi acum râd când îmi amintesc de dialogul lor spontan.
Sunt o clasă foarte bună. Şi cu toate minusurile lor ( vezi porc drăguţ şi înţelegătoare sau aceeaşi fetiţă, A., la sus-numita compunere despre animalul preferat îmi scrie despre hipozebră. În prima fază am crezut că e un urmaş de-a lui Cantemir cu struţo-cămila lui, dar aş!, de unde!, ea era convinsă că aşa se numeşte animalul: hipozebra) sunt foarte drăguţi  şi muncitori. Îmi place de ei de nu mai pot.

marți, 28 octombrie 2014

Rozi de la TVR Cluj a murit.

 Rozalia Rus, cunoscută sub numele de Rozi, a devenit cunoscută prin emisiunea “Știrile de sâmbăta asta”, un show de succes din anii 90. Ea a fost casieră la televiziunea din Cluj și a fost recrutată în echipa de la ”Știrile de sâmbăta asta” de către Ovidiu Uscat și Constantin Trofin. Cuplul Rozi și Rabă a făcut senzație în anii 90 în România.
 Rozalia Rus s-a stins din viață în noaptea de luni spre marți, dupa cum au anunțat colegii ei de la TVR Cluj, care speră că a plecat să-i distreze şi pe îngeri cu glumele ei. 

Pe Rozi am cunoscut-o la Oncologie. 
Întâmplarea a făcut să fim mereu în aceeași zi la tratament.
Era o femeie extrem de distinsă, de elegantă şi, în ciuda bolii, mereu cu zâmbetul pe buze. 
Uneori așteptam şi câte 2-3 ore să ne vină medicamentele, dar ea mereu ne spunea bancuri şi glume şi toată lumea râdea şi ne simțeam ca la teatru.  Aducea atât de multă viață într-un loc unde miroase, la propriu, a moarte.
Astăzi am aflat că ea a pierdut lupta şi, acum când scriu, încă îmi joacă ochii în lacrimi.
Dumnezeu să te odihnească, dragă Rozi!

duminică, 26 octombrie 2014

Ziua Armatei

 Da, stiu, Ziua Armatei a trecut, dar ieri nu am avut timp de scris, nici cu cine sarbatori nu am avut. Tocmai de aia, ca a fost ziua ei.
    pentru ieri

Fotografie de la Victor Ponta.
La multi ani Armatei Române!

vineri, 24 octombrie 2014

discutie intre fete

Cea mare:
- Ştii cum ar trebui să se numească ziua de astăzi? Nu ar trebui să se numească vineri, ci ziua Dormi cu mama.
Cea mică:
-Asta-i tare! Ziua dormi cu mămicuţa mea iubită! Asta numesc eu familie fericită!

Somn dulce!

Bucătărie de toamnă



Salată de conopidă cu usturoi
O reţetă numai bună pentru zilele de toamnă, dar şi pentru perioada postului, potrivită pentru mesele simple, dar şi pentru cele sofisticate, pentru când vă grăbiţi, dar şi pentru atunci când vreţi să impresionaţi, este salata de conopidă cu usturoi. Se face repede, este bună, delicioasă şi nu necesită cunoştinţe avansate în bucătărie.  Iar partea cu adevărat bună este că nu trebuie să fie toamnă pentru a o face, deşi parcă acum, fiind de sezon, are un farmec în plus...
Ingrediente:
- o conopidă mare;
-  un morcov fiert pentru decor;
- 2-3 catei de usturoi;
- 1-2 linguri ulei;
- maioneză (opţional)
- sare şi piper dupa gust.
Mod de preparare:
1. Puneţi la fiert conopida ruptă în bucheţele. Adăugaţi sare. Conopida fierbe destul de repede, din momentul în care începe să fiarbă sunt suficiente 20 d minute pentru a fi gata.
2. După ce a fiert, se lasă un pic la scurs şi la răcit, apoi se pasează, adăugaţi usturoiul pisat, sare şi piper proasptă măcinat după gust, o lingură-două de ulei şi amestecaţi bine. Până în acest moment avem o salată de conopidă vegană şi de post, dacă  însă doriţi varianta vegetariană, puteţi adăuga câteva linguri de maioneză proaspătă.
3. Cand mâncarea este gata, o decoraţi în funcţie de imaginaţie sau de timpul alocat.
Poftă bună!
                   Aici am folosit puţină maioneză şi am ornat-o destul de jucăuş, că era ziua mezinei.
 Reţeta acesta e potrivită pentru vegani, vegetarieni şi pofticioşi. Tot pentru aceeaşi categorie a apărut un supliment alimentar, Doppelherz® aktiv, care oferă organismului vitaminele şi mineralele necesare menţinerii sănătăţii şi întăririi sistemului imunitar.

Cu acest articol m-am alaturat campaniei “Fii Activ cu Doppelherz aktiv Pentru Vegetarieni“.
Seară frumoasă!

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.