marți, 31 martie 2009

Mereu Nichita...


Spune-mi, daca te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş saruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopata puţin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi striveşti sarutul?...


O poezie exceptionala si foarte romantica, scrisa de Nichita Stanescu, cel care vedea lumina vietii acu 76 de ani, intr-o zi de 31 martie , la Ploiesti.

luni, 30 martie 2009

Declaraţie


"Noi bărbaţii iubim femeile
cu tot cu slăbiciunile,
nebuniile şi imperfecţiunile lor.
De fapt, graţie acestor imperfecţiuni
le iubim mai tare.
Perfecţiunea
nu are nevoie de iubire."

(Oscar Wilde)

Cunoaştere de sine...de prin lepşe adunate

Eu ... nu pot fără tine.
Tu ... eşti o parte din mine.
Ea ... este rodul dragostei noastre, este ceea ce e mai bun în noi.
Sunt … femeie şi mamă şi soţie cu gândul la tine mereu.
Eşti ... prezent în tot ceea ce plănuiesc.
Aş vrea … să îmbătrânim împreună.
Păstrez … jurnalele, agendele, oracolele, fişele medicale din copilaria mea şi a fiicei mele .
Ţin într-o cutie... toate scrisorile pe care le-am primit dea lungul vieţii.
Arunc ... gândurile negre laolaltă cu hainele vechi.
Mi-aş fi dorit … să îmi fi cunoscut mama.
Iubesc ... cerul de vară, curcubeul şi ochii albaştri.
Mă tem … de minciună, de şarpe, de moarte.
Nu ştiu ... să mă prefac.
Visez... cu ochii deschişi la tot felul de prostii.
Cred ... în iubire, în bunătatea din oameni, în pronia divină.
Imi pare rău … că nu pot schimba trecutul.
Nu uit... să spun La mulţi ani! celor dragi, nu doar de Crăciun şi de Paşte, ci la fiecare aniversare care contează pentru ei.
Mă mulţumesc … cu putin uneori, destul de greu alta dată.
Nu mă mulţumesc ... cu ideile altora despre cum ar trebui să arate viaţa mea.
Câteodată … aş vrea să pot da timpul înapoi..
Mă întreb ... cum ar fi fost viaţa dacă moartea nu mi-ar fi răpit atâtea fiinţe dragi.
Plâng când … văd suferinţă, neputinţă şi moarte.
Zâmbesc ... mult mai des ca altădată.
Dansez... rar , sunt exemplul viu al expresiei „două picioare stângi”.
Râd .... de prostie, de ipocrizie, de ifose false şi la bancurile bune.
Îmi place ... să iubesc, să gătesc, să mă joc cu soţul şi fetiţa mea.
Am nevoie... de dragoste, de familie, de sănătate, de prieteni.
Ar trebui …să nu îmi pese de micile rautăţi umane.
Dacă aş putea, aş vrea să fiu....
O floare : iasomie
Un anotimp : toamna
O culoare : roşu
Un animal : tigru
Un obiect vestimentar : rochie
O piesă de mobilier : un pat cu baldachin
O melodie : Joe Cocker - N'oubliez jamais
Un vers : „tăcerea mea aude nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”
Un obiect : un candelabru sau o lumânare parfumată
Un instrument muzical : pian
Un copac : cireş
Un oraş : Cluj – Napoca
Un peisaj: marea la răsărit
O persoană publică : Oprah
O carte : „Învierea” de Tolstoi
Un fel de mâncare : ciorba de burtă
Un supererou : eu?
Un fenomen al naturii : ploaia
O maşină : ferarri
Un fruc : căpşuna
O parte a corpului : faţa.

marți, 24 martie 2009

Aşa e mai bine...

Vineri am făcut o călătorie foarte lungă, de vreo 8 ore şi cu multe peripeţii. Dar nu despre asta voiam să vă povestesc. Fiindcă singurul radio care se auzea în munţi a fost Radio România Actualităţi, evident că doar pe el l-am ascultat. Şi acolo am auzit o poveste. Care suna cam aşa.
A fost cândva un rege care avea un foarte bun prieten. El şi prietenul lui nu au fost niciodată despărţiţi şi se înţelegeau foarte bine. Unul mergea unul mergea şi celalalt şi făceau totul împreună. Aveau o prietenie cum rar întâlneşti. Asta până într-o zi când prietenul în urma unui nefast accident i-a retezat regelui un deget. Regele a fost foarte supărat pe prietenul său că a făcut aşa ceva şi spre uimirea tuturor l-a condamnat la închisoare. Prietenul a primit senin vestea şi nu a zis nimic decât “Aşa e bine”.
La un an de la acest accident regale a făcut o lungă călătorie. A ajuns prin locuri necunoscute şi la un moment dat a fost capturat de canibali. Aceşti au vrut să îl mănânce dar când să îl sacrifice au observat că îi lipseşte un deget. Se pare că acei canibali aveau o superstitie care îi împiedica să mănânce un om care nu era complet şi i-au dat drumul regelui.
Regele şi-a dat seama atunci că dacă nu ar fi fost prietenul său acum ar fi fost mâncat de canibali şi prin urmare gestul prietenului său i-a salvat viaţa. S-a întors acasă şi şi-a eliberat prietenul din închisoare. Acesta nu i-a spus decât “Foarte bine”.
Atunci regale nedumerit l-a întrebat. “ Cum poţi să spui foarte bine când ştii că ai stat un an în închisoare fără nici o vină şi dacă nu ai fi fost tu eu nu aş mai fi aici?”. “Aşa este, a răspuns prietenul, dar dacă nu aş fi stat în închisoare aş fi fost şi eu cu tine la canibali”.

luni, 23 martie 2009

premiu



Pentru ca exist, pentru ca sunt desteapta, talentata si draguta (si infiorator de modesta), am primit de la Salmi aceste premii frumoase.
pe care le ofer si eu spre bucurie Anemariei, Anei, Carolinei, Anei (ca si ea a fost generoasa cu mine), Laurei , Ceciliei, Mamichan, Kris, asta asa nominal si tuturor celor care arunca o privire si paginii nostre.

miercuri, 18 martie 2009

Cum am zăcut eu...


Luni am fost foarte bolnavă. M-am trezit cu o stare fizică şi psihică foarte rea. Am crezut că mă pândeşte o gripă urâtă. Mă dureau toate oasele. Simţeam că mă dor până şi orbitele ochilor. Nici nu puteam să îmi ţin capul ridicat.
Norocul meu a fost că am avut puţine ore. Doar trei. La şcoală evident că m-am plâns la toată lumea dornică să mă asculte. Despre cât de rău mă simt şi mai ales despre cât de bine mă voi relaxa eu după ce voi ajunge acasă. Abia aşteptam să ajung acasă, să mă cocoţez în vârful patului şi să zac.
Când am ajuns acasă soţul meu mă aştepta cu patul tras în mijlocul camerei . Şi cu idea formidabilă de a redecora camera. Aşa că după ce am făcut întâi mai multe “proiecte” de amenajare interioară, am sfârşit prin a goli toate dulapurile de haine, de carţi şi alte lucruri şi de a învârti toate piesele de mobilier între ele până am găsit formula câştigătoare. Apoi am pus înapoi cărţile şi hainele la locul lor. Evident că între timp am şters parful, am spalat parchetul, am aspirat, am curăţat peste tot, am bătut covorul, nu de alta dar mobila nu mai fusese stârnită de la locul ei de vreo 3 ani.
Şi până seara am fost şi la Praktiker, că am considerat că ne trebuie şi ceva mocheţică nouă.
Şi uite aşa, în ziua în care trebuia să zac şi să mă refac, de fapt mi-am făcut toată curăţenia pentru Paşte.
Adevărul e că a zace aşa în sensul meu personal al cuvântului, adică a sta degeaba fără nici o grijă, decât de a te relaxa total, nu am mai făcut din timpul studenţiei, în care din orice motiv oricât de mic făceam o pricină de stat în casă. Dar in ultimii 5 ani nu mi-am mai permis nici măcar o singură zi de zăcut.
Aşa că acu sunt fresh… sincer.

duminică, 15 martie 2009

Goana după aur



Nu am visat niciodată să câştig o sumă uriaşă de bani,nu mi-am dorit asta niciodată cu ardoare, deşi să fiu sinceră dacă ar fi să se întâmple promit că nu voi face mare caz.
Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de povestea lui Pinocchio, care plantase trei bănuţi de aur sperând că se vor înmulţi (de altfel motivul îngropării banilor, e drept că având alt scop, apare şi în parabolele Noului Testament).
Dacă vă încearcă aceeaşi naivitate şi credulitate ca pe păpuşa sus amintită, sfatul specialiştilor e să cultivaţi acasă sau la birou, unde vă e mai comod, o plntă numită arborele de jad. Că tot a venit primăvara. Potrivit legendelor chineze planta ar aduce o prosperitate financiara spectaculoasă deţinătorului său.
Adevărul e că arată bine, nu vă duce la sapă de lemn achiziţionând-o, dă cale liberă viselor de îmbogăţire, dar pentru orice eventualitate ar trebui să vă plătiţi voi facturile. Va mai dura o vreme până vi le va achita ea...

sâmbătă, 14 martie 2009

Dumnezeu si geniul

EXISTA RAUL ?
Un profesor universitar a provocat studentii lui cu aceasta intrebare :
Dumnezeu a creat tot ce exista ?
Un student a raspuns curajos : Da El a creat tot ce exista.
Profesorul a raspuns : Dumnezeu a creat tot ?
Da domnule, a replicat studentul.
Profesorul : Daca Dumnezeu a creat totul, a creat deci si raul pentruca raul exista. Si dupa principiul cercetarilor noastre care definesc ceea ce suntem, deci, Dumnezeu e rau !
Studentul ramase tacut in fata unui astfel de raspuns.
Profesorul era foarte mandru de el si se falea in fata studentilor ca inca odata a dovedit ca credinta in Dumnezeu este un mit.
Un alt student se ridica si spune :
Pot sa va intreb ceva, domnule?
Bineinteles, a raspuns profesorul.
Studentul : Domnule, frigul exista ?
Ce intrebare mai e si asta ? Bineinteles ca exista ! Nu ti-a fost niciodata frig ? a replicat profesorul.
Tanarul raspunse : De fapt domnule, frigul nu exista. Dupa legea fizicii ceea ce consideram ca frig este in realitate absenta caldurii. Toate fiintele sau obiectele transmit energie. Caldura e produsa de un corp sau o parte din materie care transmit energie. Zero absolut (-460°F) este absenta totala de caldura ; toata materia devine inerta si incapabila de a reactiona la acesta temperatura.
Frigul nu exista. Noi am creat acest cuvant pentru a descrie ceea ce simtim cand nu avem o sursa de caldura.
Studentul a continuat :Domnule, intunericul exista ?
Profesorul a raspuns : Bineinteles ca exista !
Studentul : Va inselati din nou domnule. Intunericul nu exista nici el. In realitate intunericul este lipsa de lumina. Putem sa studiem lumina dar nu si intunericul. De fapt putem sa studiem lumina utilizand prisma lui Newton pentru a fragmenta lumina alba in mai multe culori si studia diversele lungimi de unda ale fiecarei culori.
Nu puteti masura intunericul. O simpla raza de lumina poate patrunde in lumea intunericului si o poate ilumina !
Cum puteti sti cat spatiu ocupa intunericul ? Masurati cantitatea de lumina prezenta. Nu-i asa ? Intunericul este un termen inventat de om ca sa descrie ceea ce se intampla cand nu e lumina.
In final, tanarul intreaba din nou profesorul : Domnule, raul exista?
Acum, profesorul, incert raspunse: Bineinteles, am afirmat-o déjà. Il vedem manifestandu- se in fiecare zi. Este in exemplele de inumanitate de fiecare zi a unuia impotriva celuilalt. Este in multitudinea de crime si de violente peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
Studentul raspunse : Raul nu exista domnule , sau cel putin nu exista prin el insusi.
Raul este pur si simplu absenta lui Dumnezeu in sinele nostru. El este ca intunericul si frigul, un cuvant utilizat de om ca sa descrie absenta lui Dumnezeu in sine insusi.
Dumnezeu nu a creat raul. Raul nu este ca credinta sau dragostea, care exista ca si lumina sau caldura. Raul este rezultatul a ceea ce se intampla cand omul nu-l are pe Dumnezeu in inima sa. E ca si frigul cand nu e nici o sursa de caldura, sau intunericul care se instaleaza cand nu e nici o raza de lumina.
Profesorul se aseza invins.
Numele tanarului Student ?

ALBERT EINSTEIN

Născut pe 14 martie, la fel ca şi Oana, care mi-a trimis postarea.
Mulţi ani tuturor, într-o lume plină de bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu!

vineri, 13 martie 2009

te pui cu microbistii?


Aseară ne uitam cu Paula la Cronicile din Narnja - Prinţul Caspian.
Noi îi citeam iar ea asculta cuminte. Asta până a auzit cuvântul luptă. După care s-a apucat de cântat:
"Luptă , luptă şi învinge
Forţa, forţa, CFR
De noi nimeni nu s-atinge,
Forţa, forţa, CFR."
Totul petrecut spre marea surprindere a lui tati, care nu a fost la nici un meci al echipei clujene şi nici a alteia de pe vremea adolescenţei lui, şi nici măcar nu se uită la televizor la meciuri.
Dar pentru că tot joacă cu Rapidul diseară zicem şi noi: Luptă, luptă şi învinge...

joi, 12 martie 2009

parteneri


„ Cel pe care-l iubesc
mi-a spus
că are nevoie de mine.
De aceea
îmi port de grijă,
îmi cercetez cu atenţie drumul
şi mă tem de fiecare picătură de ploaie
să nu mă doboare.” Bertolt Brecht.

duminică, 8 martie 2009

dar de 8 martie



De 8 martie vă doresc tuturor: doamne, domniţe, domnişoare, mame, un călduros La mulţi ani! şi o primavară cu mult soare şi multe bucurii!

joi, 5 martie 2009

Interviu cu Dumnezeu

Am găsit recent acest text a lui Octavian Paler care mi-a plăcut şi care mi se pare că se potriveşte tot mai mult cu perioada în care suntem.

Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

duminică, 1 martie 2009

Bucurie în alb şi roşu


Bucurie în alb şi roşu…
Provocată de venirea în sfârşit a lunii martie, nu de asocierea culorilor cu vreo echipă sportivă.
„Iarnă să te duci cu bine” cânta de zor zilele trecute ingerica mea. De dus incă nu s-a dus de tot. Dar măcar a venit martie. Cred că una din cele mai asteptate şi mai feminine luni. Aşteptate de femei, se subîntelege... Pentru că e la fel ca şi noi, capricioasă...mofturoasă...năzuroasă...cînd senină, cînd cu nori... şi pentru că timid şi temător încă primim cu aceeaşi nelipsită emoţie mărţişoare şi ghiocei. .. şi ne răsfăţăm cât încape, şi pe 1 şi pe 8 ale lunii... În fiecare an, la începutul lui martie îmi aleg o „babă”. În fiecare an îmi aleg cuminte aceeaşi zi, sperând mereu că în anul acesta ea va fi diferită de suratele ei din anii precedenţi. Pentru că există credinţa că anu îţi va fi ca şi „baba” (adică una din primele 9 zile ale lui martie). Aşa că am să mă rog măcar să nu fulgere şi să trăsnească prea tare, că aşa cu, câţiva norişori acolo sunt deja obişnuită. Apropo de 9, pe 9 martie abia aştept să mănânc sfinţişori, cu miere şi încărcaţi cu miez de nucă (sunt la cură, dar vă rog să nu spuneţi la nimeni), deşi nu mă pricep să îi fac, dar sper să se milostiveasca mama şi să ne trimită...
Luna martie e o lună plină de aniversări. Aşa că mă pregătesc pentru un La mulţi ani! călduros încă de la începutul lunii, deşi voi reveni cu siguranţă la timpul potrivit pentru: ...mama soacră, buni Aura... ambii fraţi ai noştri, adică al meu şi al soţului, Răzvan şi Ciprian... naşa Zoriţa... Oana noastră cea dragă... Florin... Lenuş... Camelia....Tudor, „prinţul” puştoaicei noastre...Silviuţa...Alexandra.... Maria... Caterina (o puştoaică mică care trişează, ziua ei e mai târziu, dar fiind bebelus sărbătoreşte 6 luni de bucurii si zâmbete) ...finii noştri Lucian şi Lăcrămioara sărbătoresc 4 ani de căsnicie... Şi cred că ajunge pentru o singură lună, şi oricum, dacă am uitat pe cineva mă revanşez eu la timpul potrivit.
Şi nu în ultimul rând, martie începe cu vestirea reînnoirii naturii, a renaşterii noastre, şi se termină la fel, cu o altă vestire, mult mai importantă. Pe 25 martie este Buna Vestire, când îngerul aduce Fecioarei Maria vestea că va aduce pe lume Prunc curat, care va reînnoi întreaga omenire...
Simt deja miros de primăvară, de pământ reavăn, de flori proaspete, de zambile şi de frezii... Aşa că mă scutur mai ceva ca baba Dochia de gândurile cele vechi şi uscate şi las fereastra sufletului deschisă să intre altele noi , optimiste şi ziditoare de suflet...

Alt joc, altă joacă...

Am primit de la Salmi o leapsă cu zâmbete. Lucruri care mă fac să zâmbesc.
Să vedem...
Zâmbesc pentru că suntem toţi sănătoşi, frumoşi şi veseli şi foarte modeşti.
Zâmbesc la toate "trăsnăile" pe care le face soţul meu. Ultima dată mi-a adus o inimă uriaşă de baloane, pe care , atunci când noi eram ocupaţi cu "mulţumirile" de rigoare, fiica mea le-a decimat într-o clipă. Bineînţeles că şi asta m-a făcut să zâmbesc.
Zâmbesc fiicei mele şi când îmi spune "te iubesc" şi când "mi-ai stricat viaţa" deşi are doar 3 ani si 9 luni. Iar când mă gândesc la ce o să îmi spună când o să aibă 13 e drept că zâmbesc un pic forţat.
Zâmbesc pentru că aşa am ales. Să zâmbesc şi nu să stau mohorâtă. Prietenii mei îmi spun că sunt una din tot mi puţinele persoane care zâmeşte cu ochii. Aşa că zâmbesc cu ochii, cu toţi dinţii, cu pomeţii, cu tot sufletul deschis...
Trimit si eu zâmbete mai departe Anemariei, Anei, Victoriei, Silviei şi celor care doresc un motiv în plus să zâmbească.
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.