Se afișează postările cu eticheta cadouri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cadouri. Afișați toate postările

luni, 28 martie 2016

CUM SE FACE O PINATA - 2



Circulă pe facebook, în spirit de glumă, evident, şi fără a aduce nicio ofensă gospodinelor împătimite de arta fotografică, o imagine cu o tipă care fotografiază un pui copios în timp ce îi dă soţului să mănânce  o conservă spunându-i: Asta e pentru tine, puiul e pentru poză. 
Glumai-i glumă, şaga-i şagă, dar câteodată cu toţii ne lăsăm duşi de val şi tindem să credem doar ceea ce vedem, că doar vorba aia, o imagine valorează mai mult decât o mie de cuvinte, pentru că, zice lumea, nu contează doar ceea ce facem noi, contează şi ceea ce vede lumea că facem. 
Conform acestui principiu, cred că uneori cine intră pe blogul meu vede doar cutia de conserve, pentru că puiul îl ţinem ascuns doar pentru noi. Dar pentru că ştim să facem şi multe lucruri minunate (asta pentru cazul în care au adormit lăudătorii) m-am hotărât să vă mai arăt din minunăţiile ce ne ies din mânuţele noastre şi pe care am tot amânat să le arătăm. 
Acum câţiva ani, când era mare nebunie cu desenele cu pinata, am făcut prima noastră pinata, un superb personaj multicolor inspirat din film. Am remarcat că, deşi au trecut ani buni de când am publicat articolul, încă mai primim cel puţin 100 de vizitatori săptămânal doar pentru acest articol. Este unul dintre cele mai vizualizate articole ale noastre. De aceea am scos de la naftalină aparatul de fotografiat pentru a vă inspira şi a vă face poftă să faceţi una dintre cele mai de efect jucării de petrecere: pinata.
 Există foarte multe modele, unele mai complexe, altele adaptabile, gen stea sau inimioară pe care se poate lipi ce imagine preferă copilul.
Cea mai simplă  piñata, după părerea mea,  este modelul Hello Kitty.
Iată de ce este nevoie: 1 pahar de faină, 2 pahare de apă, 1 balon mare (cât mai rotund), hârtie de ziar, 2 role de hârtie igienică albă, carton nu prea gros alb, negru şi galben, hârtie creponată roşie sau roz pentru fundiţă, sfoară, lipici, aracet, capsator, cutter, foarfecă, creion, diverse dulciuri ambalate individual. Vă poate fi de mare ajutor un pistol de lipit cu batoane de plastic.
Etapele realizării unei piñata sunt următoarele:
 1. Umflaţi un balon şi legaţi-l.
2. Amestecaţi apa cu faina până ce se formează o pastă omogenă.
3. Tăiaţi ziarul în fâşii scurte (~8x12cm) şi scufundaţi-le în amestecul obţinut.
4. Lipiţi cu atenţie fâşiile pe balon. Puteţi lăsa capătul neacoperit sau îl puteţi tăia mai târziu.
5. Aşteptaţi să se usuce.
 6. Adaugaţi în sens invers (perpendicular pe primele) încă un strat (pentru a deveni mai tare carcasa).
7. Lipiţi o bucată de sfoară în jurul balonului (pe verticală), având grijă să lăsaţi capetele destul de mari în afară, pentru a putea fi folosite ulterior la legarea piñatei.
8. Mai repetaţi o dată operaţiunea 6.
9. După ce s-a uscat, taiaţi capătul balonului şi scoateţi-l afară. Gaura pe care o faceţi să vă poată permite să introduceţi bomboanele.

11. Umpleţi piñata cu dulciuri sau cu alte mici surprize plăcute care ar putea fi pe placul copiilor.
12. Lipiţi peste gaura facută un capac de carton sau fâşii de ziar îmbibate în aracet. Nu uitaţi să-i faceţi şi urechile din nişte conuri de carton.
Etapele 1-12 necesită un timp mai mare de lucru, prin urmare e recomandabil să o realizaţi cu cîteva zile înaintea evenimentului pentru care o pregătiţi.
 13. Decoraţi piñata:
Pentru decor se poate folosi hârtie creponată albă, dar cea mai ieftină şi cea mai la îndemână soluţie este hârtia igienică.
Luaţi o rolă de hârtie igienică, împărţiţi-o imaginar în trei pe verticală, iar partea  superioară secţionaţi-o cu cuterul la intervale de ~1,5 cm. Întoarceţi rola cu partea inferioară în sus şi o secţionaţi la fel din 1,5 în 1,5 cm, dar tăieturile să fie pe mijlocul decupajelor de jos (tăieturile de sus nu trebuie sa fie în prelungirea celor de jos). 

Îndoiţi banda de hârtie astfel obţinută în aşa fel încât „zdrenţurile” să se suprapună aproape un cm şi lipiţi-o circular pe balon. Porniţi din partea de jos a balonului înspre urechi. Pistolul de lipit cu plastic vă conferă mai multă viteză la lucru. Când aţi terminat de aranjat hârtia, lipiţi ochii, gura şi mustăţile.
14. Agăţaţi piñata cu ajutorul sforii, în aşa fel încât aceasta să atârne în aer şi copiii să o poată lovi.

 
 Pinata aceasta am pus-o cu dedicaţie pentru câteva cititoare fidele ale  blogului, care ştiu că mă urmăresc de un timp bun şi tot au avut nesfârşită răbdare să îmi treacă lenea şi să mă apuc de lucru, arătându-vă ceea ce facem când nu suntem pe net. 
Printre ele se numără şi Cătălina şi comunitatea de mame creative de pe Sunt mămică.ro, care m-a primit cu drag în mijlocul ei şi despre care ştiu că are printre ideile sale de meşteşugit şi modele de pinata, dar un model frumos în plus nu strică niciodată. 
Petrecere frumoasă!6peecerii.
Distrac_ie placuta!

miercuri, 13 mai 2015

Petrecerea de 10 ani

              Petrecerea de 10 ani am făcut-o la iarbă verde, la picnic, iar mai apoi acasă, în a doua parte a ei. Toată lumea ne-a întrebat cum de au fost aşa puţini copii invitaţi, dar ne-am temut de ploaie, că toate ştirile şi previziunile nu erau deloc îmbucurătoare şi nu ştiam, dacă trebuia să venim acasă, unde să încapă toţi. Prin urmare, cu toată părerea de rău, lista a fost scurtă. De fapt, au fost cu trei copii mai mult decât apar în poze, dar asta e un alt defect de-al meu, nu stau cu aparatul după mine, m-am trezit când plecaseră deja unii dintre ei.
               Am ales un parc foarte aproape de noi, un parc un pic mai sălbatic, nu foarte aglomerat, unde am putut sta liniştiţi pe iarbă, să ne jucăm raţele şi vânătorii, fotbal, volei şi tot ce ne-a mai trebuit. Am avut parte de toată intimitatea necesară. Copiii s-au mai plimbat pe alei,  au avut şi un loc unde au făcut desene mari cu creta, unde au jucat şotron.
              Vremea a ţinut cu noi, a ţinut cu ea, sărbătorita, în ciuda tuturor avertizărilor. A fost soare şi foarte cald şi plăcut. O vreme de mai superbă. După tort au venit şi primele picături de ploaie,  ocazie cu care ne-am mutat acasă cu toţii. Evident, am încăput fără probleme şi copiii s-au simţit cu toţii foarte bine. Atât de bine încât, deşi primii învitaţi au sosit înainte de ora 1, ultimii au plecat cu mult după 8 seara.
                                           alături de colegi de clasă şi prieteni totodată
                     şi, apropo, deşi i-am explicat cum e cu îmbrăcămintea la iarbă verde,
                                    nu am putut să o fac să renunţe la rochiţă şi pace bună,
                        de cea mai mică nici nu mai spun, am o bănuială că pe ea mama ei a
                                       născut-o cu rochiţă cu tot :)))
 
      şi mari şi mici ne-am relaxat cu toţii şi fiecare a făcut ce i-a plăcut mai mult
                                echipa de exploratori merge  în acţiune, în recunoaştere...
                             cu verişorul ei preferat, Iulian, la nunta căruia viseză în fiecare zi
       că va fi domnişoară de onoare, mă rog, intre noi fie vorba, el încă nu visează
                                                      (la nuntă, nu la domnişoara de onoare)
                                dacă priviţi cu atenţie veţi observa un hoţ mic prins la furat
                                     cu degeţelul în tortuleţul surioarei
 
                                      aceeaşi hoţoaică făcuse nevăzută prima inimioară
                                     gaşca de copii şi gaşca de ursuleţi
                                     presimt că vom avea cândva o petrecere pentru întâlnirea de
                                                     10 ani a ursuleţilor.

              La mulţi ani, iubita noastră! Să ai un an spornic, cel puţin la fel de frumos ca ziua de mai în care te-ai aniversat!

marți, 18 februarie 2014

Un dar floral

          Astăzi am primit un strop de bucurie de departe, tocmai din dulcele târg al Iaşului. Un buchet de flori ce a trecut munţii şi mi-a adus atâta bucurie, atâta seninătate, atâta emoţie. L-am primit de la un suflet cald de fată, un suflet care ştiu că se gândeşte la mine, deşi ne apropie doar cuvintele şi visele.  Uneori mă tot gândesc câţi oameni minunaţi cunosc fără şă îi ştiu în carne şi oase, dar poate nici nu e necesar. Important e că sufletele noastre se cunosc şi nu doar se cunosc, dar sunt şi receptive unele la altele.
          Anca, draga de ea, mi-a făcut o surpriză tare plăcută. Acum, mie ca mie, dar să vezi soţul ce ochi a făcut când s-a trezit la uşă cu un tip ferchezuit cu trandafiri în mână. S-a uitat atât de tăios că şi mesagerul a început să se bâlbâie. Acum, între noi vorbind, nu cred că pentru el e primul soţ pe care îl vede surprins că nevasta îi primeşte flori din altă parte...
          Acesta e buchetul împricinat, care a venit dintr-o căsuţă de poveste să poposească în altă căsuţă cu poveşti.
         Paula a fost cea mai curioasă şi mai dornică să ştie de unde avem florile.

        Mulţumesc mult, Anca, pentru gestul tău.
        Mulţumesc mult, fetelor dragi, pentru toate cuvintele vostre de încurajare, de îmbărbătare.   Pentru toate clipele pe care le rupeţi de la voi ca să mă sprijiniţi pe mine. Nici nu ştiţi cât de mult contează!
        Voi îmi faceţi  zilele mai senine!




miercuri, 17 aprilie 2013

Primavara pomilor...

          Vă povesteam nu de mult  că am primit gorunii din campania vALLuntar. 
          Am fost hărnicuți și i-am plantat, nu chiar în margine de codru, ci la marginea curții bunicilor, să le țină de umbră și bunicilor și nepoților deopotrivă, când vom sta cu toții vara să depănăm povești la ceas de seară. 
          Trei generații au participat pe o vreme destul de ploioasă la plantarea copăceilor, pentru a ne bucura de ei. 

          Și pentru că m-am smiorcăit că mai vreau copaci, am mai primit. Știți vorba aceea: copilul care nu plânge, nu-i dă mumă-sa de mâncare. Tind să cred că i-am primit doar pentru că sunt o drăguță de felul meu, nu de altceva.  Și cred că tot din aceeași sursă au venit. Zic cred, că nu știu chiar precis. Adică dacă prima dată am fost sunată de la Romsilva, acum i-am primit printr-o firmă de curierat, care nu a știut să-mi ofere alte detalii, decât din ce pepinieră veneau. 
         Acum am doi tuia. Musai revin cu poze, că sunt doi arbuști de toată frumusețea. Eu am fost foarte impresionată de ei.  
        Multumesc celor de la All. Chiar nu mă așteptam să fiu atât de norocoasă.


 

duminică, 23 decembrie 2012

daruri parfumate

          In ultimele zile am fost destul de ocupata (eu si jumatate din populatia feminina a planetei), am trebaluit cu spor si entuziasm, am ajuns unde doar gandul trimisesem...
          Dar printre multele lucruri pe care le-am facut e ca am ajuns si la Posta sa-mi primesc pachetelul de la Beatrice. Pachetelul cu sapunurile ei magice. Mie mi-au placut toate. Fetelor le-au placut cele pentru copii, a fost bataie pe ele. Cel cu Hello Kitty a fost preferatul amandurora.
          Multumesc tare mult, Beatrice, ne-ai inmiresmat sarbatorile!

marți, 11 decembrie 2012

Dar de blog - câștigătorii

         Pentru că tot a trecut perioada în care vă puteați înscrie pentru a primi un dar, respectiv o revistă Meki, am zis să nu vă mai țin în suspans.
          S-au întrecut în a mă convinge: Stefi, Carol, Monica, KaBea, Alina S., Cella, Anca, Adriana H., Roxana, Ph3niX, Eva. Sper că nu am uitat pe nimeni...
          Iar acum câștigătorii... 
          Ei bine, câștigătorii sunt... toți participanții!!!
          O, da, v-am zis că sunt generoasă, dar nu m-ați crezut.
          Am să vă rog să-mi trimiteți adresa unde doriți să primiți revista la ingericablog@yahoo.com. De asemenea, puteți să specificați dacă optați pentru Meki Junior (grădiniță și clasa I) sau Meki (de la clasa a II-a în sus)
          Și stați pe-aprope, va sosi curând!
        

marți, 4 decembrie 2012

Dar de blog - Concurs Meki

         Pentru că în decembrie cu toții așteaptăm cu nerăbdare daruri, primim cu multă bucurie, dar, în special, oferim multe cadouri frumoase tuturor celor la care ținem și contează pentru noi, m-am gândit că e rândul meu să ofer ceva celor care trec pragul căsuței mele virtuale. Doar căsuța e virtuală, darul e cât se poate de real.
         Împreună cu revista pentru copii Meki, vreau să vă fac o bucurie.
         Meki este revista în care găsești povesti educative cu pilde, povești cu îngeri,  benzi desenate, exerciții interactive, poezii, planșe de colorat, fișe de lucru, engleză, jocuri, glume. 

         După cum probabil știți, mai ales dacă aveți copii care merg la grădiniță și la școală, Meki nu este o revistă simplă pe care să o răsfoiești în câteva minute, ci una care poate fi adăugată oricând pe lista lecturilor din fiecare seară sau între caietele speciale în care lucrează copii. Este ideală pentru orice copil și numai bună pentru a fi făcută cadou; știți voi: dar din dar se face raiul.
          Dacă o doriți, poate fi a voastră.  Ce trebuie să faceți  pentru a o primi? Dacă aveți blog, scrieți o postare în care să spuneți dacă o cunoașteți sau nu,  ce vă place să citiți în ea și, mai ales, de ce v-o doriți; apoi dați-mi și mie de știre printr-un comentariu. În cazul în care nu aveți blog, puteți scrie răspunsurile voastre aici, la comentarii. 
         Vă aștept cu mult interes părerile avizate, chiar și criticile constructive, până pe 10 decembrie inclusiv. Îndrăzniți! Sunt generoasă: voi premia tot ceea ce îmi va merge la inimă!

duminică, 30 septembrie 2012

Cadoul pufos

Cadoul nostru pufos l-am primit de la Luminița, o prietenă dragă, să ne țină de călduț în toate zilele răcorose ce vor urma.
Dintre toți papuceii, cei mai purtați, pe care cu greu îi lăsăm acasă când mergem în oraș, sunt cei cu ham-ham...

miercuri, 16 mai 2012

CUM SE FACE O PINATA


Pentru petrecerea surioarei mai mari, tot gândindu-ne la idei de jocuri haioase care să-i țină ocupați pe copii, ne-am amintit de o dorință mai veche de-a ei, dar încă nematerializată, aceea de a face o piñata.
Jucăriile piñata se găsesc la aproape toate petrecerile mexicane. În mod tradițional, ele sunt realizate sub forma de stea cu șase colțuri și sunt umplute cu fructe, bomboane  și jucării de dimensiuni mici.
Însă jucăriile piñata pot fi concepute în tot felul de forme, iar grație filmelor americane ne-au aprins și nouă imaginația.  
După ce ne-am documentat un pic am văzut că nu e chiar imposibil  să ne facem  acasă propria piñata, mai ales că deținem un tătic tare îndemânatic.
 Modelul ales de noi a fost un personaj din celebrul desen animat Viva Piñata -Fergy Fudgehog.

Iată  de ce este nevoie în cazul în care doriți să experimentați și voi: -2 pahare de faină, -2 pahare de apă, -1 balon mare, hârtie de ziar, acuarele, creioane colorate sau markere, hârtie creponată de diverse culori, capsator, sfoară, dulciuri, baloane, confeti, tot ce vă mai permite imaginația și bugetul. Vă poate fi de ajutor și un pistol de lipit cu batoane de plastic.
Etapele pe care trebuie sa le urmați pentru a realiza o piñata sunt următoarele:
 1. Umflați un balon și legați-l.
2. Amestecați apa cu faina până ce se formează o pastă omogenă.
3. Tăiați ziarul în fâșii lungi și scufundați-le în amestecul obținut.
4. Lipiți cu atenție hârtiile pe balon. Puteți lăsa capătul neacoperit sau să-l tăiați mai târziu.
5. Așteptați să se usuce.
6. Adăugați în sens invers (perpendicular pe primele) încă un strat de fâșii de ziar, înmuiate în amestecul de apă și făină și lăsați din nou să se usuce (pentru a deveni mai tare carcasa).
7. Mai repetați o dată operațiunea 6.
8. După ce s-a uscat, spargeți balonul   prin partea neacoperită de ziar și scoateți-l afară.

Toată această parte am realizat-o eu. În primă fază m-am gândit că nu are rost să aștept o jumătate de zi să se usuce făina, așa că am încercat cu aracet. După ce mi-au explodat două baloane și am împroșcat cu picături de aracet jumătate din bucătărie (că acolo mă apucase momentul creator), am realizat că e o idee proastă, deoarece aracetul strânge balonul când se usucă.
Așa că țineți minte sloganul clasic e fantastic și nu vă abateți de la rețetă.
 9. Decorați piñata așa cum doriți. Puteți folosi hârtie creponată de diverse culori, vopsele sau alte cele.

10. Faceți două găuri mici lângă deschizătura pe care ați lăsat-o la început și legați de ele o sfoară.
11. Umpleți piñata cu jucării și dulciuri sau cu alte surprize plăcute. Puteți, de asemenea, să băgați în jucărie și bucăți de hârtie creponată, baloane sau confeti.
12. Agățați piñata cu ajutorul sforii, în asa fel încât aceasta să atârne în aer și copiii să o poată lovi.
 Datorită faptului că am avut copii de înălțimi diferite,  noi nu am suspendat fix piñata, soțul meu ridicând-o sau coborând-o, în funcție de necesitățile jocului, ceea ce a dus la un amuzament teribil.
Toată această a doua parte a fost opera imaginației soțului meu, care a făcut dintr-un balon rotund și urât un personaj de toată frumusețea. El a folosit hârtia creponată și carton, pentru a-i da forma,  iar pentru a o agăța a improvizat un ham.




La final, așa a arătat Fergy Fudgehog în varianta  noastră.
Distracție plăcută!


joi, 19 ianuarie 2012

Veșnica așteptare

Așteptam mereu cu o nerăbdare crescândă să vină mai repede ce vrem noi să vină. Așteptăm cu sufletul la gură Crăciunul, Anul Nou, Paștele, să înceapă concediul, să se termine vacanța, să vină ziua noastra, ziua copiilor noștri, iarna, vara, primavara...
Nici nu se termină bine evenimentul, nici nu se mototolesc hârtiile de impachetat, nici nu se domolesc bine emoțiile, că ne și surprindem făcându-ne planuri pentru urmatorul eveniment.
Uneori am o senzație ciudată că petrecem mai mult timp așteptând, dorind, planificând, pregătind ceva anume, decât trăind momentul respectiv cu intensitate maximă.
Ca și cum ne-ar fi frică să stăm pe loc, să ne bucurăm pe deplin de momentul acesta de acum, suntem mereu calatori spre altceva.
Acum...spre un vis de iubire...
Daisypath Valentines tickers
Peste o luna așteptăm primăvara, mărțișorul, ziua femeii și tot așa...

Astăzi am fost o norocoasă că am primit ceva ce nici nu apucasem să aștept: darul pregătit pentru noi de mânuțele harnice ale Aureliei.
Mulțumesc tare mult, fată frumoasă și harnică!

duminică, 27 noiembrie 2011

Reduceri mari la jucării

Aşa trâmbiţau reclamele: mari reduceri la jucării, Moş Crăciun şi-a răsturnat sacul la Metro. Prin urmare, am purces şi noi să vedem sacul Moşului...
Vinerea care tocmai a trecut a fost vinerea neagră a reducerilor şi, dacă tot împrumutăm noi tot ce se poartă în Occident, nu se putea să ratăm încă o ocazie de a vinde ceva. Tocmai de aceea, mai multe magazine au făcut reduceri, mai ales că se apropie sărbătorile. Ce prilej poate fi mai bun decât atât!
Dintre toate ofertele, pe noi ne-a tentat cea de la Metro. Anunţau 40 la sută reducere la toată gama de jucării. Când am ajuns ieri în magazin era nebunie, ca în vremurile bune, când încă nu se deschiseseră două mall-uri şi o sumedenie de supermarketuri în oraş. La raionul de jucării era buluceală, unde te uitai vedeai mame, taţi, bunici, copii, cărucioare arhipline... Toată lumea umbla ca furnicuţele şi-şi umplea coşul.
Când am ajuns la raft ni s-a mai temperat entuziasmul. Am crezut iniţial că ratez eu ceva mega promoţie şi chiar am cercetat cu luare aminte câteva cărucioare. Dar nu, lumea cumpăra din inerţie şi din bună-credinţă, pentru că povestea preţurilor era cu totul alta.
Spre exemplu, pe noi ne-a interesat o păpuşă Barbie secretul zânelor. În toate celelalte magazine, mă refer la Cora, Real, Carrefour, costă fix 85 de lei. Aici preţul era 135 lei. Când i se aplica reducerea devenea 81. Prin urmare doar 4 lei faţă de preţul pieţei. Nu sunt matematician, dar asta e o reducere de 5 la sută, cred, şi nu de 40. Şi la fel erau toate păpuşile şi jucăriile cărora li se face reclamă din abundenţă pe toate posturile cu desene animate. Foarte puţine erau jucăriile care chiar aveau un preţ similar cu al altor magazine, să poţi spune că într-adevăr faci o economie cumpărându-le. Era o reducere, dar nu cea anunţată de ei.
Plus că erau unele jucării la care cu tot cu reducere şi tot erau mai scumpe ca în alte părţi.
Pe noi ne-a dezamăgit faptul că am găsit un raft care fusese cu produse la reducere (din cele cu ambalajul deteriorat) şi cărora acum li se anulase reducerea. Se vedea clar eticheta nouă cu 68 de lei pusă peste una cu 32 şi tot aşa.
O mare păcăleală pe faţă. Dacă era 1 aprilei era poate mai veridic. Şi aceast lucru nu se întâmplă doar la Metro, e un obicei care se practică peste tot, nu e prima dată când l-am întâlnit şi, cu siguranţă, nici ultima.
Dar cu toată dezamăgirea, îmbulzeala şi neconcordanţa preţurilor, nu am plecat de la pomul lăudat chiar cu sacul gol.
Dacă aveţi de făcut cumpărături cel mai bine e să inspectaţi întâi piaţa şi să nu credeți toate promoțiile, asta și pentru liniștea portofelului, nu doar a psihicului vostru.

luni, 31 octombrie 2011

Pregătiri de Halloween - partea a IV-a

și ultima, că ne ajunge cât am povestit despre Halloween-ul acesta.
De fapt, noi am rămas mai mult cu pregătirile, că altceva nu am făcut în mod special.
Paula s-a distrat și ea cu întreaga grupă la grădiniță, au făcut diverse felinare și a primit o diplomă pentru cea mai înspăimântătoare mască. Dar tati mi-a spus că masca ei nu a fost foarte înfricoșătoare, deoarece, în timp ce toți copiii au pictat cu mult negru și roșu ceva ce trebuia să semene cu un vampir, fetița mea, care ieri a văzut, printre multe altele, și un album egiptean, a pictat o măscuță ce semăna mai mult cu o față de faraon decât cu orice altceva.
La sfârțitul activității ea și-a servit colegii cu bomboane.
Dar, partea bună și deloc înspăimântătoare a acestei sărbători este cadoul meu.
Da. Am primit un cadou.
Am înscris dovleacul într-un concurs organizat la un centru comercial și, evident, am câștigat. Da, tati a muncit și eu m-am ales cu premiul. Unii crează și alții beneficiază. Am primit un bilet la film, dulciuri și...
O zi întreagă de răsfăț la spa.
O ZI LA SPA!!!
Sunt toată un zâmbet, am gura mai largă decât dovleacul vrăjitor. Credeți-mă!

miercuri, 29 decembrie 2010

Mos Craciun de la Iulius Mall

Martea trecuta, cand faceam mai cu spor bagajele pentru a pleca in minivacanta la bunici, am primit un telefon. Era o doamna draguta care ma anunta ca am castigat un echipament complet de schi. Am intrebat-o: Serios, doamna? Da, serios, zice ea. Mi-am facut rapid un calcul si am constatat ca nimeni nu ar fi stiut ca am completat cuponul, asa ca am purces spre mall. Daca nu era adevarat, puteam da vina pe vestitele ceasuri rele ale zilei de marti. Dar a fost o zi de marti draguta. Ca doar era inainte de Craciun.
Sotul meu zice ca am adeverit dictonul daruind vei dobandi, ca tot ce am cumparat pe bonul castigator, au fost cadouri.
Asa ca m-am ales cu un echipament de schi superdragut si nou-nout.
Ca sa fiu sincera, nu era ce visasem eu pentru Craciun, dar a fost un dar frumos si binevenit. La cat sunt eu de sportiva, puteam sa castig la fel de bine si o elice de elicopter, mi-ar fi fost la fel de utila. Dar sa nu fiu rea si carcotasa. M-am bucurat si eu cat am putut de cadou. Adica vreo 5 minute. Ca am mai adeverit o zicala, si anume, dar din dar se face rai. Am putut sa fiu si eu Mosul pentru sotul meu. Asa ca el este acum fericitul posesor al schiurilor, claparilor si al unui costum minunat. Lui sa ii cereti sa dea de baut. Glumesc...
Eu am ramas doar cu bucuria. Nu toata ziua primesti ceva fara sa faci nimic, doar asa pe ochi frumosi.
Acum mai multi ani, tot iarna si tot la Craciun, am primit la un concurs organizat de radio Contact (da, da pe vremea glaciatiunii) un delfinas de aur. Dar pentru delfinas am muncit, am facut alti doi delfini superbi din beculete albastre si i-am postat in fereastra.
Acum asteptam de la Mosul sa fie bun pana la capat si sa ne aduca o alta vacanta sa putem sa ne bucuram cum trebuie de primul cadou.
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.