luni, 31 august 2015

Asa crestem noi, cei mici...

             Mezina.
            Are numai 5 ani şi-un pic. E compusă numai din zâmbet şi energie. Un mic boţ în mişcare.
            Marea ei realizare de vara asta e că-l spune pe r. L-a spus mai greu, mai târziu.
            E povestitoare mare. Toată ziua are câte ceva de povestit. E toată numai cuvinte.
            Acum mi se confesează. E supărată pe fetele mai mari, pe sora ei şi pe alte două fetiţe, o vecinuţă care se joacă mereu cu ea şi îi este parteneră de năzdrăvănii, o puştoaică mai mică decât ea şi o fetiţă venită în vizită din Italia. Au supărat-o şi a venit să-mi spună oful.
            Vorbeşte şi gesticulează şi se uită în ochii mei.
            Am vrut să le spun ceva, dar nu le-am mai spus. M-am gândit că nu o să le placă dacă le spun. Dacă nu le place şi se întristează?  Nu am vrut să fie triste şi de aceea nu am mai vorbit. Doar m-am gândit. Nu le-am mai spus. Să nu se supere!
           Creşte puiul mamei! Ştie deja că poţi răni  pe cineva cu un cuvânt. Ştie şi, cel mai important, e că poate alege să nu o facă.
           Se maturizează!

Scrisoarea alchimistului

                  O poveste sensibila. O legenda atat de frumos realizată într-un minunat film scurt.
                  Zilele acestea am citit şi am descoperit mai multe scrisori sau texte pe care părinţii, taţii în special, le-au scris pentru copiii lor să le citească atunci când ei nu vor mai fi şi să le ostoiască dorul  cel de neostoit. Nu ştiu dacă universul încearcă să îmi trimită un mesaj, dar am tot dat peste aceste texte şi fiecare  dintre ele mă mai încărca cu un sentiment pozitiv.


sâmbătă, 29 august 2015

La 37

 Eu, cea nenăscută de ziua mea:

 "Am iertat greseli aproape de neiertat.
  Am incercat sa inlocuiesc oameni care erau de neinlocuit si sa-i uit pe cei care erau de neuitat. 
Am actionat din impuls, am fost dezamagit de oameni cand credeam ca asa ceva nu ar fi posibil. Dar si eu i-am dezamagit pe cei pe care ii iubesc. 
Am ras cand nu trebuia sa rad. Mi-am facut prieteni care acum imi sunt prieteni pe viata. 
Am tipat si am sarit in sus de bucurie.                                              
Am iubit si am fost iubit. Dar am fost si respins si am fost iubit fara sa iubesc la randul meu acea persoana. 
Am trait numai pentru dragoste si am jurat iubire eterna. 
Inima mea a fost franta de multe, multe ori! 
Am plans in timp ce ascultam muzica si ma uitam la fotografii vechi. 
Am sunat pe cineva doar ca sa-i aud vocea la celalalt capat al firului. 
M-am indragostit de un zambet. 
Uneori, am crezut ca mor de dorul cuiva. 
Alteori, mi-a fost foarte frica sa nu pierd pe cineva foarte special (ceea ce pana la urma s-a si intamplat). 
Dar am supravietuit! 
Si continui sa traiesc. 
Nu trec pur si simplu prin viata... ." Charlie Chaplin

dintre aşternuturi...

       Două fete ciudăţele are mama.
       Una, pe care dacă vrei să o trezeşti, o acoperi. Simte imediat şi începe foiala. Aşa e ea.
       Cealaltă, pe care dacă vrei să o trezeşti, o descoperi. Simte imediat şi începe foiala. Aşa e ea.
       Acum dorm amândouă. Le acoperă, cu aripile lui, un înger.
       Bună dimineaţa!

vineri, 28 august 2015

Jurnalul unei femei simple

            Astă seară nu voi scrie obişnuitul meu jurnal de vineri, deşi am ajuns la ultimul weekend de vară şi chiar aş avea câteva de spus, dar mă rezerv pentru altă dată.
           Acum mă pregătesc să merg cu fetiţica mea cea mare în parcul central să ascultăm cvartete de coarde.
            În loc de jurnal, vă las câteva imagini luate de pe The Logical Indian, să vă spună ele povestea lor.
 
 
 
 
 
 

                  Seară frumoasă!
                Weekend magic!

miercuri, 26 august 2015

Ai grijă!

 Oriunde şi oricine-ai fi,
Nu te văita, ci te ȋnchină
Că-i poţi fura morţii o zi
Şi că te bucuri de lumină!...

Tu nu lăsa să-ţi zboare gândul
La vechi dureri care te-au ars!
Nu faci decât să-ţi scurtezi timpul
Şi zilele, câte-au rămas…

Că-i poţi fura morţii o clipă
Te bucură, că nu-i uşor!...
Ai grijă şi nu fă risipă
De vorbe grele, care dor!...

Când viaţa te-a lovit din plin
Să lupţi cinstit ȋn faţa sorţii!
Fii blând, nu semăna suspin,
C-aşa-i mai furi o clipă morţii!...

          Poezia asta superbă e scrisă de Sofia Vicoveanca, pe care astfel o putem descoperi şi altfel decât o ştiam.  Mie totdeauna mi-a plăcut de ea,  aşa că mă bucur şi de acestă faţă a ei.
            Iar poezia asta e cu dedicaţie pentru Gabriela. Ai grijă!

marți, 25 august 2015

Camara mea de vara

              Astazi am fost harnicuţă, asta aşa, să nu spun harnică de-a binelea.
              Vă mai amintiti reclama aia cu tanti vecina de la doi, bucătăreşte, bucătăreşte şi nu se mai opreşte... Ei bine, aşa am fost eu astăzi. Tanti vecina de la 1 a tot bucătărit şi nu s-a mai oprit.
              Cred că am mai povestit pe undeva, dar când era surioara mai mare la grădiniţă, i-a băgat o doamnă educatoare în cap o idee cum că doamnele trebuie să muncească şi să pună pe iarnă tot felul de bunătăţi în camară, dacă vor să aibă ce mânca cât e iarna de lungă şi să nu moară de foame ca greierele lui Topârceanu. Şi unde nu mă zăpăcea mititica, zilnic voia să ştie ce am mai făcut, ce gem, ce dulceaţă, ce zacuscă, dacă o să avem sau nu suficiente provizii. Şi nu era un lucru rău. Atunci, în toamna aceea, am pus cele mai multe borcane de murături din toată viaţa mea. Acum că a crescut nu mă mai întreabă nimeni. Acum are alte preocupări, la fel şi surioara şi nu mă mai bate la cap să ne facem fete gospodine.
        Prin urmare astăzi singurică m-am impulsionat şi am zis că nu poate trăi omul doar cu dulceaţă de căpşune, zmeură, cocaze negre, peltea de coacăze roşii şi negre, sirop din toate fructele  amintite mai sus, asta aşa să mă laud doar cu câteva din bunătăţile făcute :) şi am purces la aprovizionat cămara. De fapt, beciul, dacă e să fiu precisă.
           Am făcut compot de prune şi mi-am pus roşii la borcan. Nu mi-au ieşit chiar prea multe borcane, că unele roşii le-am tăiat cubuleţe şi le-am pus la congelator. Tot la congelator am pus în punguţă şi mere pe care le-am luat din grădina rodnică a bunicilor, iar apoi le-am călit puţin să avem pentru plăcinte când o viscoli afară.
            Dar vedeta incontestabilă a  zile de astăzi a fost dulceaţa de pepene galben. Gurile pofticioase spun că a ieşit atât de bună încât aş putea să mă lansez liniştită în afaceri. Gurile foarte pofticioase şi lihnite, deja mă vedeau având imperiul meu. Un fel de Martha Stewat mai miticică şi înconjurată de borcănele de dulceaţă de pepene galben. Ce mai! acum că vizualizez imaginea, stau şi mă gândesc că nu e chiar atât de rea. :)))
           Evident, am mai făcut şi alte bunătăţi, dar din acestea efemere şi nu destinate cămării noastre doldora de borcane şi borcănaşe.
              Cam atât despre escapada mea culinară de mamă furnică.
             Seară frumoasă!

luni, 24 august 2015

dor de duca...








            " Iar despre vacanţă vă spun doar atât: avem nevoie de a pleca departe pentru a ne redescoperi dorul de casă și de ce nu şi de noi înşine." (Pr. Bogdan Ivanov)

miercuri, 19 august 2015

Vara


Caldă marea, cald şi râul,
Iarba ca o catifea.
Copt e grâul, strângem grâul,
Pâine dulce vom avea.
        (Grigore Vieru










Foto: Heirloom Gardener.

duminică, 16 august 2015

Parada din luna august

                 „Raza de soare care te încălzește pe tine nu-ți este împuținată dacă se mai încălzește la ea și vecinul tău.”  Alexandru Vlahuţă
               Am început cu acest minunat citat nu doar pentru că tocmai am încheiat  o perioadă ce a stat exclusiv sub semnul căldurii, ci pentru că am resimţit, dincolo de toate, căldura sufletelor voastre bune, joviale şi atât de atente unele la altele. Şi spun asta cu toată convingerea, că am văzut o paradă suficient de bogată, care a reuşit să-mi alunge scepticismul meu că vacanţa şi concediile ne vor zădărnici elanul. Dar pentru că nu s-a întâmplat asta, ci din contră, multe fete au fost harnice şi generoase, am să renunţ la vorbărie şi am să trec la parada proproiu-zisă.
             Aşadar, au trimis împărtăţit reţete delicioase şi îmbrăţişări voioase:
1. Alexandrina către  adresata Gabriela.
 Salată cu fasole, năut şi cuş-cuş
DSC02422
2. De La Maria către Cristina.

Filă de la mulţi ani pentru Virtual hug
3. Cerasela către Laurei Nechita Laura's Sweets
 Tarta cu crema de lamaie, ciocolata alba, ricotta si fructe de sezon

4. Cristina către Gabriela
 Prajitura cu morcovi si scortisoara

5. eu către Teodora  Catrinel si Anca
Jurnalul unei femei simple şi gazdă a îmbrăţişărilor virtuale

 

6. Elena către Angelica
 Dulceata de pepene galben cu migdale la provocarea Virtual Hug
7. Zina către Mihaela
Măsură în toate şi un fluture de catifea (pe care nu am putut nicicum să îl fac să-şi ia zborul de pe pagina unde poposise, dar îl puteţi voi admira acolo)
8. De la Lulu către Monica.
 Panna cotta cu pepene galben
 9. Laura către Claudia
Îngheţată cremoasă cu afine (din motive de securitate, cred, fotografia nu a vrut să vină cu mine, dar e la un lik distanţă şi, credeţi-mă pe cuvânt, merită link-ul)
10. De la Victoria către Monica.
Pachețele cu carne și ficăței de pasăre


 Pachețele cu carne și ficăței de pasăre
                De maine predau ştafeta unei alte doamne drăguţe şi mult mai harnice decât mine, Victoria, care vă aşteaptă şi ea cu mult interes bunătăţile pe care le aveti de dăruit din preaplinul inimii.
                Seară frumoasă!
              O săptămână buna să aveţi!


vineri, 14 august 2015

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 14 august 2015.


Afară ... este o zi superbă! Nu este nici foarte inăbuşitor, e vreme plăcută, deocamdată..


Mă gândesc ... tot la factorul vreme. dacă până acum ne tot plângeam de cald, acum aş vrea să mai fie frumos câteva zile, că vrem să plecâm din nou cu cortul pe munte. Deh! Oamenii... sunt foarte greu de mulţumit!


Din locurile de unde invatam ... din rutină, câteodată.


Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat să mă programez în sfârşit la tomograf şi pentru că am scos televizorul din casă, deocamdată fără niciun fel de pagube.

Din bucătărie... supă cu găluştele şi şniţele pentru fete. Eu mă delectez cu pepene galben.


Cu ce sunt îmbracată...  o rochiţă albastră.

Citesc... Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneză de Belle de Jour. Stiu ca nu e o carte pe care sa o intalnesti in mod obişnuit pe un asemenea site, dar dacă tot  l-am citit integral pe Henry Miller, la recomandarea unui profesor de masterul de literatură, câte nu citeşte omul de dragul experienţelor literare... Oricum, dacă tot am vorbit despre ea, ca să ştiţi la ce să vă aşteptaţi vă spun că, deşi nu am citit prea multe cărţi deocheate la viaţa mea, e o carte pe care eu o aşez alături de Sexus a lui Henry Miller, de unsprezece minute ale lui Paulo Colho sau de Violul Sandrei Brown.
Ceea ce astept (sper) ... să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem.

Ce mai meşteresc... nu multe.

Ascult... cum sporovăiesc fetele, vorbesc într-una despre lego.

În casa... e un moment de tihnă şi odihnă, fetele abia s-au trezit şi mi-au spus că m-au visat.


Unul dintre lucrurile mele preferate ... e sa vorbesc cu oamenii.
Nopţile trecute... am stat afară până târziu să vedem ploaia de perseide. Chiar am fost în parc, deşi era trecut de miezul nopţii, doar pentru a le vedea mai feriţi de luminile oraşului.


Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... coincid cu cele de la sfârşitul săptămânii trecute, adică vrem tot să mergem cu cortul undeva pe munţii din apropierea Clujului.

Aici e o imagine  pe care doresc să  o împărtășesc:

                         cu fetele la Legoland. In spatele lor, oraselul e făcut din Lego.




iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.

Mai participă la acest proiect:
O săptămână uşoară şi frumoasă să aveţi!


vineri, 7 august 2015

Teodora. Paula-Teodora.

               Astăzi e Cuvioasa Teodora de la Sihla în calendarul nostru creştin-ortodox, aşa că e şi ziua ei, a primei mele născute.
               Teodora mea timidă, sensibilă, îndemânatică, cuminte, ascultătoare, mereu fericită şi căreia i se încreţesc a zâmbet ochii când aude că mai are încă un motiv de sărbătoare. Teodora mea cu suflet bun şi mereu atentă la toţi ceilalţi. Teodora mea cea jucăuşă, veselă şi optimistă. Responsabilă. Fericită în rolul ei de surioară mai mare. Protectoare...
                Eu sunt mama-cioară, prin urmare, vă rog mult, lasaţi-mă să-mi laud puiul.
 
             Atât de fragedă, te-asemeni
                               Cu floarea albă de cireş,
                                                 Şi ca un înger dintre oameni
                                                                  În calea vieţii mele ieşi.

Paula-Teodora. Azi doar Teodora.
La multi ani, puiul nostru inocent si senin!

Jurnalul unei femei simple si gazda a paradei imbratisarilor virtuale

Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 7 august 2015.


Afară ... a fost o zi superbă! Nu este nici foarte inăbuşitor, e vreme plăcută. Am auzit că în împrejurimi a plouat...


Mă gândesc ... ca  Imbratisarea virtuala din luna aceasta ma are gazda pe mine si eu, prin urmare, trebuie să fiu o gazda buna si sa trimit si eu in eter gandurile mele frumoase catre persoane dragi, pe care le citesc intotdeauna cu placere. Trebuie sa recunosc ca, daca e ceva ce nu-mi place la jocurile de genul acesta, e momentul nominalizarilor, atunci când din multimea de oameni dragi trebuie să alegi. Asta cred ca e angoasa mea, alegerea. Daca nominalizezi doar o persoana, e ca si cum celelalte nu ar fi la fel de valoroase, ceea ce evident ca nu e real. Daca nominalizezi pe toata lumea, ca e pentru oricine citeste,  e asa, un talmes balmes, ca toti citesc dar nu e ca si cum ar fi ceva  personal. E un fel de toata lumea numita si nimeni nimerita, asa mi se pare mie... Ca sa numesti personal 50 de oameni, iar nu e o afacere. Dar partea buna e ca sunt foarte multe luni la rand, asa ca avem timp sa ne dedicam mereu intre noi vorbe frumoase si incurajari la nevoie.


Din locurile de unde invatam ... din modestie, din simplitate, din tradiţie.


Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat să ne strângem multe amintiri frumoase vacanţa aceasta.


Din bucătărie...  bucate de post.


Cu ce sunt îmbracată...  o rochiţă albastră.

Citesc... Trilogia Bartimaeus de Jonathan Stroud. Amuleta din Samarkand am început-o încă din Germania, la recomadarea soţiorului meu, azi-dimineaţă am terminat Ochiul golemului, iar acum am început Poarta lui Ptolemeu. Ce mai una-alta, m-a prins!


Ceea ce astept (sper) ... să mi se aşeze favorabil unele planuri medicale, chiar dacă eu am cam tras chiulul .


Ce mai meşteresc... nu multe.

Ascult... cum sporovăiesc fetele.

În casa... e un moment de tihnă şi odihnă, fetele se pregatesc de culcare.


Unul dintre lucrurile mele preferate ... e sa vorbesc cu oamenii.


Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... să mergem cu cortul undeva pe munţii din apropierea Clujului.

Aici sunt trei dintre imaginile  pe care doresc să  le împărtășesc, de la un botez memorabil:
 
 
cu torturi dulci si delicioase pe care le-a primit bebelusul de la oameni scumpi si dragi care il iubesc si pe care acum le trimit si eu virtual către Teodora (că doar e ziua ei de nume astăzi), Catrinel si Anca, fara vreun motiv anume, doar cu drag.

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.



Idee preluată de la Corcodusa

                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...
                              La multi ani sarbatoritilor zilei!
                                                          

joi, 6 august 2015

Parintele Ilie Cleopa - Predica la Schimbarea la Faţă

PĂRINTELE CLEOPA. PREDICA LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ
Parintilor, fratilor si iubiti credinciosi,
Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare are un brau, cu care este incinsa de-a lungul anului. Pe acest brau se gasesc douasprezece margaritare preascumpe si preasfinte, adica cele douasprezece praznice imparatesti.
De aceea, la aceste dumnezeiesti praznice, predicile sunt mai grele si mai dogmatice, pentru ca in aceste praznice este aratata toata taina iconomiei in trup a lui Iisus Hristos si toata mantuirea neamului omenesc.
Astazi este dumnezeiasca Schimbare la Fata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Acest mare eveniment din viata Mantuitorului nostru, aceasta mare sarbatoare si prealuminat praznic s-a petrecut in anul treizeci si trei al vietii Domnului nostru Iisus Hristos si in ultimul an al propovaduirii Sale.
Mantuitorul era pe atunci in partea Cezareei lui Filip, unde marele Apostol Petru L-a marturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevarat. El i-a intrebat pe apostoli : Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului ? Iar apostolii ziceau : Doamne, unii zic ca Tu esti Ilie, altii zie ca esti Ieremia sau altii, ca Tu esti unul din prooroci ( Matei 16, 13-14 ).
Iar Mantuitorul, vrand sa scoata din mintea lor aceasta mare greseala, ca El ar fi unul din prooroci, care s-ar fi reintrupat, ( ca sa scoata din mintea lor si a tuturor popoarelor crestine de mai tarziu ), a binevoit sa-i ia pe cei trei apostoli, pe Petru, pe Ioan si pe Iacov, fratele sau, si sa-i suie pe varful Muntelui Tabor.
Acolo, cei trei apostoli, fiind obositi de calatoria muntelui - ca muntele este mare, lung si inalt -, cand au ajuns cu Mantultorul sus, de mare oboseala, au stat jos si s-au odihnit pana au adormit. Apoi, trezindu-se ei, prin iconomia lui Dumnezeu, Mantuitorul S-a schimbat la fata inaintea lor. Hainele Lui s-au facut ca lumina, fata Lui stralucea mai mult decat soarele, iar ei, vazand aceasta, s-au spaimantat foarte si au vazut ca statea in vazduh si vorbea cu doi mari prooroci, cu Moise si cu Ilie.
Moise era icoana si inchipuirea Mantuitorului, care a condus poporul lui Israel prin pustie pana la primirea legii, mai inainte de venirea lui Hristos; si Ilie, cel mai slavit dintre prooroci, care va veni si la a doua venire sa predice Evanghelia trei ani si jumatate pe pamant, impreuna cu Enoh si Ioan, pe vremea lui Antihrist, ca sa intoarca poporul evreiesc la dreapta credinta.
Stand ei asa si privind la Mantuitorul, auzeau cum vorbea Mantuitorul cu Ilie si cu Moise in limba aramaica, limba lui Adam, pentru intrarea care avea s-o faca El in Ierusalim si pentru preaslavita Lui patima, pentru rastignire, pentru moarte si inviere.
Apostolii auzeau, dar erau imbatati de lumina, de frica si de cutremur, ca un nor deodata a cuprins varful Taborului. Dar norul acesta nu era intunecat, ci luminos ca soarele si se intindea de la cer pana la pamant si un glas din nor, de sus, s-a auzit : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit. Pe Acesta sa-L ascultati ! ( Matei 17, 5 ).
Dar, stand ei, deodata au disparut cei doi prooroci . Ilie s-a dus in tara sa si Moise s-a ridicat la cer, iar ei au ramas uimiti, intelegand ca Hristos nu-l Ilie, ci este Dumnezeul lui Ilie; Hristos nu-i Ieremia, ci este Cel Care l-a sfintit pe Ieremia in pantecele maicii lui, si iarasi ca Hristos nu este Moise, ci este Cel care a dat lege lui Moise, pentru ca Dumnezeu anume a voit sa se arate acesti doi prooroci, ca El este Dumnezeul proorocilor si nu unul din prooroci.
O, minunile Tale, Doamne ! Ce era pe Tabor acum ? Taborul luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele doua Testamente : Testamentul Vechi era reprezentat prin Ilie si prin Moise, Iar Testamentul Nou, prin cei trel apostoli : Ioan Evanghelistul, Iacov si Petru.
" Acolo - zice dumnezeiescul parinte Efrem Sirul - au vazut apostolii pe prooroci si proorocii pe apostoli. A vazut iconomul Tatalui, adica Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, pe marele Apostol Petru, caruia i s-au dat cheile imparatiei cerurilor. Acolo feciorelnicul Legii Vechi, Ilie, a vazut pe feciorelnicul Legii Noi, pe Ioan Evanghelistul, si s-a facut Muntele Taborului in chipul Bisericii ".
Acolo se aude si glasul Tatalui, dupa ce pleaca cel doi prooroci, Care zice : Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit; pe Acesta sa-L ascultati !
Petru Apostolul, care iubea mult pe Mantuitorul, ca si Ioan Evanghelistul, nestiind ce vorbeste - cum spune Evanghelia -, ar fi vrut ca bucuria, lumina si dulceata aceea pe care o vazuse acolo, sa ramana cu el totdeauna. De aceea, cand a vazut pe Tabor pe cei doi prooroci, ii spune Mantuitorului : Doamne, bine este sa stam noi aici ! Sa facem aici trei colibe ! Tie una, lui Moise una si una lui Ilie ! ( Matei 17, 4 ). Dar uitase ca-i trebuie si lui coliba si lui Ioan Evanghelistul si lui Iacov ! Dragostea lui era sa-i umbreasca pe cei trei pe care-i vazuse.
Iar Mantuitorul, parca-i zicea lui Petru :
" O, Petre, vrei sa-mi faci Mie coliba ? Iata indata vine coliba !"
Si inca stand ei de vorba, un nor luminos i-a acoperit pe dansii. Un nor plin de stralucire si de lumina ii umbrea, le tinea si umbra si lumina. Si-i zicea Mantuitorul lui Petru : " Iata, Petre, coliba ! Mai vrei sa faci coliba ? Eu ti-am adus nori din cer, ca sa te umbreasca si sa te lumineze. Adu-ti aminte, Petre, ca n-am nevoie aici de colibele tale ! Eu sunt care am acoperit poporul lui Israel, pe cei 638.000 robiti, care au iesit din robie sub nor. Ii duceam ziua si-i acopeream ca sub aripi de vultur si noaptea ii luminam cu stalp de foc.
Iata, Petre, coliba nefacuta de tine ! Iata nor care straluceste mai mult decat soarele, si-ti tine si umbra ! Deci sa stii, Petre, ca Eu n-am nevoie de colibele tale. Eu pot sa umbresc tot pamantul si tot cerul, ca Eu l-am facut ".
Si atunci, din acel nor preascump, aude Petru glasul Tatalui, al Parintelui, ca se dusesera proorocii. Vine Tatal din cer si marturiseste cine este Hristos. Ce le spune ? " Voi ati vazut ca Hristos nu-i nici Ilie, nici Moise, nici Ieremia. Hristos Dumnezeu, Care-i cu voi pe Tabor, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit; pe Acesta sa-L ascultati !"
Dumnezeu Tatal stia ca Petru o sa-L marturiseasca pe Hristos pana la Roma si acolo avea sa moara rastignit cu capul in jos; si Ioan Evanghelistul avea sa fie ingropat de viu, si lui Iacov avea sa i se taie capul cu sabia de catre Irod. Stia ca pana la moarte vor marturisi pe Hristos.
" Dar sa stiti pe cine marturisiti ! Acesta Care pe Tabor S-a schimbat la fata si hainele Lui se vad acum ca lumina si fata Lui ca soarele, nu este Moise, nu-i Ilie, nici Ieremia, nu este unul din prooroci, este Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit, Pe Care si la Iordan L-am marturisit, pe Acesta sa-L ascultati ! "
Si asa au luat incredintare mai mult marele Apostoi Petru, cu Ioan si Iacov, ca Iisus Hristos este Mesia, este Fiul lui Dumnezeu si nu este unul din prooroci, ci este Dumnezeul proorocilor, Care i-a zidit pe ei in pantecele maicilor lor.
Dar, o, minunile Tale, Mantuitorule ! Ce s-a aratat pe Tabor ? Oare fiinta lui Hristos ? Doamne, fereste ! Ar fi o hula sa gandesti aceasta, ca fiinta era aceea ce iradia din Hristos.
Prin secolul al XII-lea, a fost in Bulgaria o erezie ce se chema " bogomili ". De la aceia au ramas cartile care se numesc " Visul Maicii Domnului ", " Epistolia " si " Cele douasprezece vineri ", carti apocrife pe care Biserica le-a tolerat, dar nu le-a aprobat niciodata.
Acesti eretici aveau pretentia ca ei, atunci cand se roaga, vad fiinta lui Dumnezeu. O, ce mare hula si nebunie ! Fiinta lui Dumnezeu, care n-o vad heruvimii si serafimii si toate puterile cele ganditoare din ceruri, ei aveau pretentia ca, atunci cand se roaga, apare o lumina si vad fiinta lui Dumnezeu !
Era cea mai mare hula adusa lui Dumnezeu, ca cineva poate sa vada fiinta Lui ! Ce spune dumnezeiescul Evanghelist Ioan ? Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut ! ( Ioan 1, 18 ). Aici nu face aluzie la Dumnezeu intrupat, ca pe Acela l-am vazut; sau la Dumnezeu, Care se arata lui Avraam, lui Isaia si lui Moise, cu pogoramant si cu inchipuire, ci la fiinta lui Dumnezeu, pe care nimeni n-a vazut-o niciodata.
Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibila la toate taberele mintilor rationale din cer si de pe pamant si nimeni nu poate sa vada ce este El dupa fiinta. Iar acei eretici spuneau ca ei in vremea rugaciunii vad fiinta lui Dumnezeu.
Slava fiintei lui Dumnezeu reflecta raze si se lumina ca soarele, pentru ca El era Insusi Dumnezeu si din dumnezeirea Lui slobozea raze ca un soare intens dumnezeiesc. Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creata, ci necreata, lumina care izvora din dumnezeirea Lui si era slava fiintei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu.
Aceasta era deosebirea intre schimbarea la fata a lui Hristos si a sfintilor Lui, prooroci, patriarhi si cuviosi de mai tarziu.
Tocmai aceasta a fost lupta cea mare si inversunata a Sfantului Grigorie Sinaitul si Sfantului Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte, cu ereticii Varlaam si Achindin, balaurii cei din Calabria Italiei, care-i invinuiau pe sihastrii din Athos ca sunt bogomili, care spun ca vad o lumina in vremea rugaciunii si ca vad fiinta lui Dumnezeu.
Dumnezeiescul Grigorie Palama, ale carei sfinte moaste, cu toata nevrednicia, le-am sarutat acum cativa ani la Mitropolia din Tesalonic, a fost cel mai mare teolog grec din secolul XIV. El a intrecut pe toti cu teologia lui, fiind mai presus de apofatismul Sfantului Dionisie.
Daca Sfantul Dionisie Areopagitul are cea mai inalta teologie, teologia apofatica sau negativa, Sfantul Grigorie Palama a trecut si peste aceasta. El numai cu putin a intrecut pe dumnezeiescul Maxim Marturisitorul, prea indumnezeitul la minte, cel mai mare varf al teologiei grecesti. Sfantul Grigorie apara pe parintii din Sfantul Munte, pe isihasti, ca nu sunt bogomili, ca vad lumina mare in vremea rugaciunii celei ganditoare a inimii.
Ei nu vad fiinta lui Dumnezeu, ci altceva vad. Ce vad ? Slava fiintei lui Dumnezeu ! Cititi in Filocalia VII, care o aveti, si vedeti lupta cea mare, care a tinut sute de ani pe tema isihasmului ! Sa vedeti, lumina era care iradia din Hristos, dar nu era fiinta Lui. Auzi ce spune dumnezeiescul parinte Efrem Sirul : " Din tot trupul Sau izvora raza slavei lui Dumnezeu ".
Deci lumina de pe Tabor nu este fiinta lui Hristos, ci slava fiintei Lui. Sa stiti totdeauna, cei care sunteti teologi ! Ca o sa aveti discutii cu oameni paruti filosofi ai veacului de acum. Niciodata fiinta lui Dumnezeu nu s-a aratat cuiva, ci slava fiintei lui Dumnezeu. De aceea canta Biserica astazi : " ... aratand ucenicilor Tai slava Ta - cat ? nu toata, ci -, pe cat li se putea ".
Deci, slava fiintei lui Dumnezeu s-a aratat pe Tabor apostolilor. Si aceasta se poate arata si sfintilor in vremea rugaciunii celei ganditoare a inimii, celor ce stiu sa se roage cu inima lui Dumnezeu. Dar nu este aceasta fiinta Lui, ci slava fiintei Lui. Sa retineti !
Sa stiti un lucru. Slava fiintei lui Dumnezeu este nedespartita de fiinta Lui. Dupa cum la soare raza nu se desparte de ea, asa si slava lui Dumnezeu nu se desparte de fiinta Lui. Dar nu este insasi fiinta Lui, ci slava fiintei lui Dumnezeu.
Iata ce este, fratiIor, Schimbarea la fata a Mantuitorului. Cum v-am spus la inceput, nu s-a facut luminarea dinafara, ci dinauntru, adica Hristos nu Se lumineaza de altcineva, ca sa straluceasca ca luna, ci invers. La Hristos, lumina care se vedea in Tabor nu era ca la sfintii care se schimbau la fata.
Asa sa intelegeti lumina de pe Tabor, asa sa intelegeti lumina pe care o pot vedea sfintii intr-o mare si inalta rugaciune a inimii. Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului.
Si atunci, asezarea omului care a fost inainte de pacat, cu aceea care este cand intra in fericire si in treptele duhovnicesti ale desavarsirii, nu mai seamana.
Ieri era ca un drac, slujind pacatului, si astazi, daca s-a pocait, si-a indreptat viata si s-a sfintit, se face lumina si are lumina duhovniceasca intr-insul si merge din putere in putere, dintr-o desavarsire in alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt :
- Nepatimirea rationala a sufletului sau faptuirea morala;
- Slobozenia duhovniceasca a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leaga cu Dumnezeu prin contemplatia naturala si duh, si
- Odihna duhovniceasca a sufletului rational, ( sambetele sambetelor ), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale in duh, de la cugetarile cele mai inalte din zidiri si o leaga cu totul de Dumnezeu in extazul iubirii. Amin.

miercuri, 5 august 2015

Paula si rochita facuta de ea

           De când a început să priceapă şi să perceapă mai bine lumea din jurul ei, Paula a mers la diferite cursuri care i-au plăcut şi care au fascinat-o la momentul respectiv, bineînţeles pe lângă cele pe care le făcea deja la grădiniţă: cursuri de engleză,  dans modern, şah...
           Aşa se face că a mers de-a lungul anilor la balet, teatru de păpuşi, pictură, dansuri populare. Toate aceste cursuri au ajutat-o în moduri diferite, de la buna relaţionare cu alţi copii de vârsta ei, la postură dreaptă, gestionarea emoţiilor, cunoaşterea propriei persoane, dobândirea disciplinei, încrederea în ea şi în partenerul de scenă, scăparea (parţială) de timiditate, trac şi emoţii. Pe toate le-a făcut atâta vreme cât a simţit atracţie şi disponibilitate sufletească pentru ele.
            În ultimul an a renunţat la dansuri populare, că era prea obosită şi a considerat că violoncelul îi ocupă suficient timp încât nu a mai simţit nevoia de nimic suplimentar. Dar de la începutul semestrului II, de când a auzit de un curs de design vestimentar, m-a rugat să o las să meargă.
         Cursul l-a făcut săptămânal şi a aprins în ea foarte multă pasiune. A avut profesoare nişte fete foarte tinere şi foarte talentate, care crează pentru un cunoscut magazin din mall şi care le-a învăţat pe fetiţe să-şi facă singure tutu-uri, ii, broşe, huse pentru telefoane. Ceea ce mi-a plăcut la ele e că le lăsau pe fete să-şi manifeste întreaga creativitate, fără nicio oprire şi fără nicio limită la material, culoare sau accesorii.
          Rochiţa pe care a creat-o la aceste ateliere, ca şi ia făcută, a fost croită de ea după un şablon, a fost însăilată de ea, iar la final profesoara a cusut-o la maşină, deşi între timp Paula a învăţat să coase şi ea la maşină şi chiar se descurcă foarte bine.
              Aceasta este ultima creaţie din acest an şcolar, o rochiţă înflorată de vară, purtată de însăşi creatoarea ei:
 
 
                Pentru prima ei rochiţă, eu zic că nu e deloc rău şi că are potenţial, nu-i aşa?

Margaretenplatz

              Prima dată când am citit numele: Margaretenplatz, mi s-a dus gândul la numele florii: margareta. Abia când am văzut catedrala am înţeles că nu e vorba despre floare, ci despre Sfânta Margareta, cea care e patroana spirituală a acestui lăcaş deosebit.
              Catedrala e mare, impunătoare, deosebită prin arhitectură şi formele elegante care se înalţă mândre către cerul spre care aspiră. Nu este însă intrată în rândul obiectivelor musai de văzut de către turişti, deoarece Munchenul are catedrale mai mari şi mai făloase pe care le arată. Dar şi fără a fi inclusă în lista de atracţii turistice, nu poţi trece fără să o remarci.
             Acesta este partea dinspre strada principală, dar nu se intră pe uşa acesta ce se vede, aceasta fiind in interior  partea cu altarul.
 
               Aici e intrarea laterală, cea prin care am intrat şi noi în biserică.
                                si intrarea principală.
                     In interior nu am făcut fotografii, am respectat interdicţia de a nu fotografia.
                    Când am intrat noi, la ceas de seară, am fost singurii ei vizitatori. Mai era o singură persoană care cânta la orgă. Am fost efectiv  impresionaţi: fetele de mărimea ei, au spus că e cea mai mare orgă pe au văzut-o până acum, noi de modul în care se auzea. Am mai participat şi am mai ascultat cântându-se la orgă în diverse alte catedrale, dar aici avea o rezonanţă deosebită şi o amplificare a sunetului cum nu am întâlnit nici la mult mai celebra catedrală Sfântul Mihail din Munchen, unde am ascultat un concert interpretat de un muzician cu renume.
                  Nu ştiu dacă era efectul apusului, al înserării cu razele ei călduţe, al muzicii sau al liniştii şi liniştirii resimţite sau poate al tuturor celor de mai sus amestecate, plus faptul că eram cu toţii grămăjoară bucurându-ne de ceea ce vedeam, dar ştiu că mie catedrala aceasta mi-a mers la suflet.
                
                  Un alt lucru memorabil pe care l-am întâlnit aici, în Margaretenplatz, a fost şi această fereastră falsă. Probabil că in interior nu era necesară, dar în exterior, pentru a păstra arhitectura clădirii, au păstrat conturul ferestrei adăugând pictura. Mi s-a părut o găselniţă inedită, care dădea un farmec aparte clădirii şi locului.

marți, 4 august 2015

Gradina Zoologica din Munchen

Ceea ce mi-a plăcut în Munchen a fost faptul că foarte multe obiective erau în oraş, nu trebuia să străbaţi distanţe foarte mari până la ele. Bineînţeles că sunt câteva şi în afara lui, dar foarte multe obiective importante sunt destul de accesibile, iar hărţile sunt vizibile peste tot încât nu trebuie să fii un foarte bun cunoscător al oraşului ca să te descurci.
Aşa e situată şi Grădina zoologică, se află doar la şase staţii cu U3 de centru (Marienplatz), în Thalkirchen (Tierpark). După ce am ieşit din staţia de la Uban, am trecut peste un pod pe care indrăgostiţii au pus lăcăţele în toate formele şi culorile.
 
 Intrarea nu e chiar foarte ieftină pentru bugetarii de la noi, dar pentru ei nu era o sumă foarte mare. Noi ca familie am beneficiat de reducere si am plătit 30 de euro, iar biletul pentru un adult costa 14 euro.
Deşi era sfârşit de iunie, am prins o vreme destul de răcoroasă, ceea ce a făcut ca plimbarea noastră să fie una mai mult decât plăcută.

       Evident, prima dată ne'am pregătit aparatura aşa cum trebuie pentru o asemenea vizită
                                      si am luat lectii de la tata
                         ba chiar am muncit cot la cot cu el
                                  dar nu tot timpul am lucrat, ne-am găsit timp si de relaxare,
                             si de poze
                               ba chiar şi de cocoţat pe diverse statui,
                                              şi ne-am maimuţărit;

                         asta după ce mai înainte am urmărit cu atenţie indicatoarele
                              care ne-au dus spre lebăda neagră,
                                       familia de  elefanţi,
                                        familia de broscuţe ţestoase,
                                          rinocer,
                                     impunătorul tigru,
 
                                      jucăuşii pinguini...
                            Iar la final era cât pe ce să luăm o pasăre bătrână cu noi, pentru că foarte multe păsări, în special răţuşte, gâşte, păuni, umblau libere şi nestingherite de nimeni pe aleile parcului.
          În grădina zoologică, care nu e chiar o grădină în sensul clasic al cuvântului, ci un fel de rezervaţie naturală în care animalele au foarte multă libertate şi spaţiu de mişcare, se pot face destul de multe lucruri, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Există un parculeţ amenajat special pentru cei mici, un acvariu, o casă a liliecilor, foarte multe animale de văzut şi, bineînţeles, un loc unde să poţi bea o bere...


Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.