Buna Vestire

Miercurea fără cuvinte acum găzduită de Carmen 

Buna Vestire în picturi celebre

 În ajun de Buna Vestire, sărbătoare care mie îmi place foarte mult și am constatat de-a lungul anilor că rezonez mult cu ea,  am găsit câteva icoane și picturi celebre pe care le-am fotografiat anul tecut când am fost la Florența. Sunt picturi cunoscute în întrega alume, din Galeria dell Academia și Galeria Uffizi. 

M-au fascinat încă  de la început și știu că, deși, cel puțin în Galeria dell Academia, eram cu ochii după David, să nu, feri Doamne, să-l ratez pe David, de parcă ar fi fost posibil așa ceva, tot am remarcat chiar de la prima sală în care am intrat că icoana predominantă în care apărea Maica Domnului era Buna Vestire. 

Acestea sunt din Galeria dell Academia, un muzeu de neratat. Bine, întreaga Florența e de neratat și e un muzeu în aer liber, iar muzeele amenajate pur și simplu sunt printre cele mai impresionante din câte am văzut. Și recunosc că am avut norocul să văd câteva.  

Evident fotografiile îmi aparțin și nu au chiar cea mai bună calitate. Pe site-ul lor cred  că se găsesc mult mai multe  și mai bine fotografiate. :)

Mie însă mi-au plăcut acestea în mod deosebit și m-a impresionat că fiecare artist, din fiecare perioadă, a văzut evenimentul în mod unic. Fiecare și-a imaginat în mod diferit ceea ce a citit în Scriptură, de la imaginea Fecioarei Maria îmbrăcată în haine contemporane pictorilor, până la imaginea îngerului, a florilor de crin sau a contextului spațial. 

Aceasta iarăși m-a impresionat, deoarece Fecioara Maria e văzută cumva ca o călugăriță care își lasă sau iese din haina de călugărie la aflarea veștii și care efectiv se predă. Mi-a adus aminte instant de acel „Fie mie după cuvântul tău!”. Mi s-a părut foarte interesant modul în care pictorul a ales să spună povestea. Și, bineînțeles, nu s-a lăsat oprit de un detaliu mărunt, că nu erau cărți în perioada aceea. 

Ultimele două sunt de la Uffizi și sunt poate cele mai cunoscute dintre picturi. 

Prima e un detaliu dintr-o pictură mai mare de Botticelli, o pictură care are mai bine de 500 de ani și impresionează și acum, iar a doua e din aproximativ aceeași perioadă și  îi aparține lui Leonardo da Vinci, deși inițial a fost atribuită altcuiva. 

Bucurie!

Busola medicală

 

Busola Medicală - Dialoguri despre Sănătate III: Dincolo de diagnostic – Feminitate și stare de bine

Conform principiului ce am făcut când am tăcut, sau al altuia și mai cunoscut mai bine mai tîrziu decât niciodată, astăzi vin cu o relatare a unei întâlniri superbe și marcante de săptămâna trecută.

Miercurea trecută, în săptămâna care a precedat ziua femeii, am avut Busola Medicală, un eveniment ajuns la ediția a III-a, și eu nu am scris nimic despre ea. De fapt, dacă e să fiu corectă cu mine, nu prea povestesc de lucrurile pe care le fac și care chiar lasă o amprentă prin lume.

Din fotografiile pe care am reușit să le văd și care au fost făcute de o fată talentată și frumoasă, Octavia, se vede a fost bine, plăcut, relaxant și plin de energie. Energia aceea bună și de dorit care apare când oamenii se întâlnesc față în față, când poveștile se spun cu inima deschisă și când simți că nu ești singur.

Evenimentul, organizat de Asociația Oameni Buni de aici din oraș, a ținut un pic mai mult de o oră și jumătate, timp în care am vorbit cu foarte mari emoții, am citit o poezie și îmi tremura mâna ca varga, am ascultat cu interes tot ce au vorbit cei prezenți, am aflat lucruri noi sau mi le-am reamintit pe cele importante, dar de care uităm uneori, luați de valul vieții.

La această ediție au participat, in ordinea numerelor de pe tricou (glumesc):

Loredana Caia (eu)– pacient oncologic,

Simona Pop– pacient oncologic,

Dr. Ancuța Elena Zahan – medic primar endocrinolog

Dr. Alina Surcel – medic specialist dermato-venerologie

Dr. Serkan Tokgönül – specialist în Chirurgie Estetică, Plastică și Reconstructivă

Arpi Tornyai – terapeut & antrenor personal

Magda Bodea– licențiată în psihologie & Dream Manager

Eu și Simona am vorbit despre parcursul nostru prin boală, despre cum ne-a afectat boala asta feminitatea și despre modul în care noi am reușit să tranformăm toată experiența asta dureroasă și deloc ușoară într-o viață de care suntem mândre și de care nu ne rușinăm. Simona s-a axat mai mult pe impactul e pe care îl are pierderea părului și cum te face lucrul acesta să te raportezi la propria percepție despre frumusețea și feminitatea ta, iar eu am dus discuția spre pierderea sânului, o parte esențială din noi ca femei.

Medicii, doamnele din România, domnul de la o vestită clinică din Turcia, au fost foarte tineri, foarte frumoși, extrem de luminoși, de calzi și de deschiși, lucru destul de rar întâlnit in general, dar des întâlnit la aceste evenimente.

Discuția a fost ghidată, ca de fiecare dată, cu foarte mare delicatețe sufletească de prietena mea Adela – medic, pacient oncologic învingător și coordonatoarea filialei Asociației Oameni Buni Târgu Mureș.

În plus, am avut fetele cu mine, ceea ce a fost un mare câștig pentru noi toate.

Jurnal de noiembrie 2024

  Astăzi... 12 noiembrie 2024, la ceas de după-amiază călduță. În calendarele din Ardeal, astăzi e sărbătoare cu cruce roșie. 

    Afară ... este o zi plăcută de sfârșit de toamnă.  In ultima perioadă au fost niște zile absolut minunate.

    Mă gândesc ... că îmi trebuie o tastatură mai bună.  Aceasta îmi joacă multe feste și mă cam stresează, nu de alta, dar chiar nu vreau să scriu aiurea. 

     Din locurile de unde învăţăm ... de la copii câteodată. Astză m-am lăsat pe mâna Georgiei, am avut încredere în ea și ea m-a tuns. Așa că învățăm să avem încredere ăn copiii noștri și în abilitățile lor. Paula e deja studentă, Gerogia crește și ea cu viteză, clar că învățăm de la copii o mulțime de lucruri. 

    Sunt recunoscătoare pentru că...  mi-a venit ideea să mă reapuc de blog. Din păcate, nu știu ce am reușit să fac sau să nu fac,dar nu mai pot intra pe ingerica.ro. Am meșterit eu ceva sau am uitat ceva și, deși am domeniul plătit, nu ăl pot folosi, iar asta m-a determinat, o bună vreme, să mă las de scris. Mi-a fost ănsă dor și am revenit. 

   Din bucătărie... tot felul de mâncăruri obişnuite. Nu prea am avut timp de bucătărit, mai mult așa, pe repede-nainte.  Partea foarte bună e că și Georgia  (mezina) gătește mai nou. La început era mai mult cu partea de dulciuri, acum însă gătește și mâncăruri obișnuite și gătește bine. 

    Citesc... multe cărți siropoase. 

    Ce mai meşteresc... puține lucruri. Am început iar activitățile cu copiii la biserică, așa că mai meșterim deocamdată tot felul de ornamente de Crăciun. Evident, eu am două mâini stângi. Ei fac niște lucruri mult mai mișto, eu doar mă joc și eu cu ei, să le țin companie. Să fie clar, ei sunt sursa mea de inspirație, și nu invers.

    Ascult... ceva muzică rock.  

    În casă... am aprins o lumânare și mă bucur de ea. Îmi place în mod deosebit atmosfera care se creează ori de câte ori aprind o lumânare.

    Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să îmi cumpăr lumânari parfumate.

      Zilele trecute... au fost  destul de încărcate, nici nu ştiu când au trecut. A fost un Simpozion Național de didactică și am fost prinsă cu tot felul de activități și mi-am umplut sufletul cu bucuria revederii colegelor. 

      O fotografie... :)

 

Tu...

 Bradul de Crăciun ești tu...

când reziști împotriva vânturilor și greutăților vieții. 

Globurile pomului de Crăciun ești tu...

când îți colorezi viața cu cele mai frumoase calități. 

Luminițele de Crăciun ești tu...

când luminezi drumul celorlalți cu bunătate, veselie, răbdare și generozitate.

Urarea de Crăciun ești tu...

când  ierți și restabilești pacea și atunci când suferi...

Papa Francisc. 

La poartă la Ștefan Vodă

La poartă la Stefan-Vodă, Lerului, Domnului,

Boierii s-au strâns la vorbă...

Poarta asta minunată deschide calea spre o lume cu totul aparte. O lume plină de culoare și de multiple binecuvântări. Binecuvântări pe care le simțim pe loc și altele pe care le simțim după o anumită perioadă, binecuvântări la care nădăjduim și binecuvântări despre care nici măcar nu suntem conștienți. 

Poarta asta minunată, care poartă pe ea însemnele unei lumi trecute,  e poarta Voronețului. 

Noi i-am trecut pragul de multe, multe ori. De fiecare dată  ne-am lăsat cuprinși de vraja lumii pe care o ferește de privirea indiscretă și o ține ascunsă. O lume la care râvnim. 

Nu am scris de tare, tare mult pe acest blog și mă bucur din inimă că am revenit cu o asemenea imagine, cu un asemenea simbol. Parțial nu am scris din lipsă de timp, parțial pentru că scris pe blogul nou, deși nici acolo nu exagerez scriind. Cred că pănă la urmă tot timpul e cel care mă prigonește. 

Să ne fie timpul prieten!

CUM SE FACE O PINATA - 2

Circulă pe facebook, în spirit de glumă, evident, şi fără a aduce nicio ofensă gospodinelor împătimite de arta fotografică, o imagine cu o tipă care fotografiază un pui copios în timp ce îi dă soţului să mănânce  o conservă spunându-i: Asta e pentru tine, puiul e pentru poză. 

Glumai-i glumă, şaga-i şagă, dar câteodată cu toţii ne lăsăm duşi de val şi tindem să credem doar ceea ce vedem, că doar vorba aia, o imagine valorează mai mult decât o mie de cuvinte, pentru că, zice lumea, nu contează doar ceea ce facem noi, contează şi ceea ce vede lumea că facem. 

Conform acestui principiu, cred că uneori cine intră pe blogul meu vede doar cutia de conserve, pentru că puiul îl ţinem ascuns doar pentru noi. Dar pentru că ştim să facem şi multe lucruri minunate (asta pentru cazul în care au adormit lăudătorii) m-am hotărât să vă mai arăt din minunăţiile ce ne ies din mânuţele noastre şi pe care am tot amânat să le arătăm. 

Acum câţiva ani, când era mare nebunie cu desenele cu pinata, am făcut prima noastră pinata, un superb personaj multicolor inspirat din film. Am remarcat că, deşi au trecut ani buni de când am publicat articolul, încă mai primim cel puţin 100 de vizitatori săptămânal doar pentru acest articol. Este unul dintre cele mai vizualizate articole ale noastre. De aceea am scos de la naftalină aparatul de fotografiat pentru a vă inspira şi a vă face poftă să faceţi una dintre cele mai de efect jucării de petrecere: pinata.

 Există foarte multe modele, unele mai complexe, altele adaptabile, gen stea sau inimioară pe care se poate lipi ce imagine preferă copilul.

Cea mai simplă  piñata, după părerea mea,  este modelul Hello Kitty.

Iată de ce este nevoie: 1 pahar de faină, 2 pahare de apă, 1 balon mare (cât mai rotund), hârtie de ziar, 2 role de hârtie igienică albă, carton nu prea gros alb, negru şi galben, hârtie creponată roşie sau roz pentru fundiţă, sfoară, lipici, aracet, capsator, cutter, foarfecă, creion, diverse dulciuri ambalate individual. Vă poate fi de mare ajutor un pistol de lipit cu batoane de plastic.

Etapele realizării unei piñata sunt următoarele:

 1. Umflaţi un balon şi legaţi-l.

2. Amestecaţi apa cu faina până ce se formează o pastă omogenă.

3. Tăiaţi ziarul în fâşii scurte (~8x12cm) şi scufundaţi-le în amestecul obţinut.

4. Lipiţi cu atenţie fâşiile pe balon. Puteţi lăsa capătul neacoperit sau îl puteţi tăia mai târziu.

5. Aşteptaţi să se usuce.

 6. Adaugaţi în sens invers (perpendicular pe primele) încă un strat (pentru a deveni mai tare carcasa).

7. Lipiţi o bucată de sfoară în jurul balonului (pe verticală), având grijă să lăsaţi capetele destul de mari în afară, pentru a putea fi folosite ulterior la legarea piñatei.

8. Mai repetaţi o dată operaţiunea 6.

9. După ce s-a uscat, taiaţi capătul balonului şi scoateţi-l afară. Gaura pe care o faceţi să vă poată permite să introduceţi bomboanele.

11. Umpleţi piñata cu dulciuri sau cu alte mici surprize plăcute care ar putea fi pe placul copiilor.

12. Lipiţi peste gaura facută un capac de carton sau fâşii de ziar îmbibate în aracet. Nu uitaţi să-i faceţi şi urechile din nişte conuri de carton.

Etapele 1-12 necesită un timp mai mare de lucru, prin urmare e recomandabil să o realizaţi cu cîteva zile înaintea evenimentului pentru care o pregătiţi.

 13. Decoraţi piñata:

Pentru decor se poate folosi hârtie creponată albă, dar cea mai ieftină şi cea mai la îndemână soluţie este hârtia igienică.

Luaţi o rolă de hârtie igienică, împărţiţi-o imaginar în trei pe verticală, iar partea  superioară secţionaţi-o cu cuterul la intervale de ~1,5 cm. Întoarceţi rola cu partea inferioară în sus şi o secţionaţi la fel din 1,5 în 1,5 cm, dar tăieturile să fie pe mijlocul decupajelor de jos (tăieturile de sus nu trebuie sa fie în prelungirea celor de jos). 

Îndoiţi banda de hârtie astfel obţinută în aşa fel încât „zdrenţurile” să se suprapună aproape un cm şi lipiţi-o circular pe balon. Porniţi din partea de jos a balonului înspre urechi. Pistolul de lipit cu plastic vă conferă mai multă viteză la lucru. Când aţi terminat de aranjat hârtia, lipiţi ochii, gura şi mustăţile.

14. Agăţaţi piñata cu ajutorul sforii, în aşa fel încât aceasta să atârne în aer şi copiii să o poată lovi.

 

 Pinata aceasta am pus-o cu dedicaţie pentru câteva cititoare fidele ale  blogului, care ştiu că mă urmăresc de un timp bun şi tot au avut nesfârşită răbdare să îmi treacă lenea şi să mă apuc de lucru, arătându-vă ceea ce facem când nu suntem pe net. 

Printre ele se numără şi Cătălina şi comunitatea de mame creative de pe Sunt mămică.ro, care m-a primit cu drag în mijlocul ei şi despre care ştiu că are printre ideile sale de meşteşugit şi modele de pinata, dar un model frumos în plus nu strică niciodată. 

Petrecere frumoasă!6peecerii.

Distrac_ie placuta!

Operatiunea "Bradutul" - 2015

༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻

            Brăduţul nostru (numit astfel doar din drăgălăşenie, că altminteri e brad în toată firea, înalt şi ochios, mîndreţe de pom ce se ridică până la tavan, iar căsuţa noastră nu e chiar din cele mici, are, cu Doamne ajută, peste 3 metri înălţime) este diferit şi tot mai multicolor pe an ce trece. Se modifică mereu în funcţie de inspiraţia de moment şi de starea sufletească a celor ce-l împodobesc.  Brăduţul din acest an arată aşa (plus vreo 300 de luminiţe sfioase, care nu vor să apară în poze):

 

            O vorbă înţeleaptă spune că acela care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub ramurile unui brad de Crăciun. 
             Totuşi, sub al nostru ar fi indicat să caute mai pe îndelete, că nu se ştie ce poate găsi, avem tot felul de minunăţii, unele lucrate de mânuţele noastre, altele moştenite, unele primite în dar de la suflete apropiate de sufletul nostru, altele achiziţionate de la diverse târguri, din diverse locuri pe unde ne-a plimbat viaţa. Unele prinse în fotografii, altele, foarte multe, păstrate surpriză pentru cei ce ne vor călca pragul, dar toate minunate. Iar, vorba cântecului, dacă nu ne crezi, ia pofteşte de le vezi...

             Iar la final, familia noastră veselă care a împodobit bradul, cocoţată pe scaune pentru a putea pune împreună îngeraşul din vârf, şi ea mereu în schimbare de la un an la altul.

                Sărbători cu bucurie!

dupa pui de morosan...

               Fotografia de mai jos se încadrează cu succes în categoria numită succint: doi moldoveni stabiliţi în Ardeal de aproape 20 de ani au făcut o moroşancă, dac'o fo' musai...

 

sau la fel de bine s-ar încadra în categoria: serbarea de Crăciun la grădi.
Seară faină!

Anotimpul biscuitilor

                 Doreşte-ţi ceva că s-ar putea, totuşi, împlini...
                Acum două sau trei ierni am văzut pe facebook bijuteria aceasta

 care m-a cucerit instant.
                Recunosc că nu am îndrăznit să o cer Moşului. M-am gândit la ea, poate mi-o aduce, poate nu, dar nu am avut curaj să dau voce gândului meu. De văzut, nu am văzut nicăieri de cumpărat, aşa că a rămas doar un vis...
           Până vara asta, când, răscolind prin tot felul de nimicuri într-un talcioc german, am găsit ceva asemănător.         
            Nu e identic, dar seamănă...
            E un obiect mai mic, nu cu forme atât de sofisticate şi de elaborate, dar îşi face rolul şi ies biscuiţi buni.
           L-am pus la treabă folosind o reţetă simplă pentru fursecuri, pe bază de unt, făină, zahăr... De post nu am încercat, deoarece nu sunt un fan al margarinei, nici nu ştiu dacă ar ieşi fursecuri cu margarină; cu unt şi cu untură am încercat de mai multe ori, dar cu margarină nu. Am auzit că există unt de cocos, dar incă nu l-am găsit prin comerţ, prin urmare nu l-am probat.

                                           Aşa arată varianta noastră în mâinile soţului puse  la treabă
                                   Noi l-am dat puţin cu ulei, că altfel se prindea aluatul de el.
                                  În fotografia cealaltă am văzut că au pus făină, dar mie mi se umpleau găurile de la făină
                                           şi nu se mai cunoştea modelul, prin urmare am preferat uleiul.

                           Şi ajutorul de bucătăreasă, pregătind biscuiţi cu tot felul de forme jucăuşe.
               Imaginile acestea cu biscuţi le împachetez frumos şi le trimit cadou. Aş trimite şi aroma şi mireasma şi giugiuleala din bucătărie care însoţeşete de regulă aceste momente atât de râvnite, dar sunt ceva mai dificil de împachetat. Le trimit alături de un gând bun pentru Cristina, mama şi gazda de luna aceasta a Paradei "Virtual Hug",  pentru Wish, că a venit sezonul care-i place ei atât de mult, pentru  Ana, fără un motiv special, doar de drag.
              Seară bună!

Culorile toamnei noastre...

Toamna tocmai a trecut. Deja am început, pe simţite sau pe nesimţite, prima lună de iarnă.
Toamna asta am simţit-o lungă, blândă, generoasă. Nu ştiu cum aţi simţit-o voi, dar eu aşa am simţit-o şi resimţit-o.
Vorbim la trecut de ea, dar vorbim cu drag.
A fost plină de culori şi de roade. O revărsare de daruri de care ne-am bucurat din plin. De unele mai pe îndelete, pe tihnite, de altele mai fugitiv, dar important e că le-am avut.
În casa noastră a adus o mulţime de bunătăţi, care de care mai folositoare, care de care mai minunată şi, mai ales, care de care mai colorată. 
Toamna are, în mod cert, simfonia ei de culori.
Începem aşadar parada culorilor toamnei, aşa cum s-a văzut ea în casuţa noastră:

                        nelipsitul dovleac, pe care l-am gătit din belşug, în special copt în cuptor, dar nu numai
                                                                           şi care nouă ne place tare mult

                                                        crizanteme albe şi roz, alături de dovlecei decorativi

                                       O zână a toamnei, aşa cum arată ea în viziunea mezinei

                                  soarele toamnei răsfăţând florile de pe o poartă maramureşeană

                                    şi pădurea de lângă oraş în octombrie, când încă nu se îndura să-şi lepede frunzele

                               iar dacă tot am pomenit de frunze, atunci frunze să fie
                                                    cât pentru un răsfăţ în frunze, pe un pat din frunze într-o navă
                                                 cu totul şi cu totul din frunze

 

                                  alături de bunica care ne-a ţinut isonul şi ne-a păstrat struguri să mai avem şi noi de cules

 

                              prăjituri colorate de la Halloween, facute din aceeasi reteta ca si celebrele broscute

                                                                        dovlecel

                                                                  si fantomita dulce si deloc infioratoare

                                       din nou crizanteme din propria grădină, pe care le-am plantat noi vara asta şi
                                                 pe care le-am cules abia când a căzut zăpada pe ele

                                  si covorasul în aceleaşi culori ale toamnei primit cadou de la bunici.
                   De acum aşteptăm surprizele iernii, să ne bucurăm şi de ele!