luni, 27 aprilie 2009

Paştele Blajinilor


În prima zi de luni de după Paşte se sărbătoreşte Paştele Blajinilor.
Când eram mică asta era o sărbătoare pe care o aşteptam la fel de mult ca şi Paştele.
Luni de dimineaţă mergeam cu mămuţa la cimitir şi duceam ouă roşii proaspăt făcute şi păscuţe şi după ce trecea părintele să le binecuvinteze le dădeam la săraci.Îmi amintesc că era dimineaţa, de obicei răcoare şi un cimitir plin de copii care se agitau de colo colo cu ouă roşii în mână. E o imagine dragă pe care o păstrez în suflet.
Azi mămuţa e moartă de mulţi ani iar eu nici anu asta nu am rezuşit să ajung la ea la mormânt. şi nici la cel al mamei...
Redau mai jos o parte a poveştii despre PAŞTELE BLAJINILOR.
Exista in cultura populara romaneasca o sarbatoare mai putin spectaculoasa, dar cat se poate de interesanta: Pastele Blajinilor. Aceste fiinte misterioase si enigmatice mai sunt cunoscute in folclorul autohton sub numele de rohmani sau, in functie de regiune, rogmani (Moldova), ragmani (Maramures), rohmani (Bucovina), rugmani (Nasaud). Povestile spun despre rohmani ca traiesc pe lumea cealalta, undeva la marginea pamantului, iar tinutul le este strabatut de o apa legendara: apa Sambetei.
Legendele povestesc cum ca blajinii sunt un popor crestin, oameni virtuosi care traiesc si umbla goi pe un ostrov, la umbra pomilor, nefacand rau nimanui. Rohmanii sunt pomeniti mai ales prin pomeni, in prima sambata dupa Pasti sau in lunea a doua de dupa Pasti. Sarbatoarea aceasta apare sub numele de Pastele Mortilor sau Pastele Blajinilor. Oamenii pot lua legatura cu taramul misterios al blajinilor prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii, dar si firimituri de colaci, pentru ca blajinii sa se poata infrupta la randul lor, in timpul propriului Paste.
De Pasti cand aruncam noi gaoacile prin parau ele merg pana in fundul marii si se duc la dansii pe acolo, pe unde se scurg toate apele. Pana la dansii ouale se fac intregi si doisprezece se infrupta dintr-un ou. Atunci sunt Pastile lor.
Personaje cu o natura pe jumatate omeneasca, blajinii se bucura si ei la venirea primaverii si a Pastelui, asteptand cu aceasta ocazie sa li se acorde atentie de pe pamant, de catre cei vii. Datina cere ca aceste coji de oua rosii sau incondeiate sa fie aruncate in ape curgatoare numai de fete neajunse la pubertate sau de femei foarte batrane.
Prima luni din a doua saptamână după Paşti este dedicată celor trecuţi în lumea drepţilor şi se mai numeşte Lunea Morţilor, Paştile Mortilor, Paştile Mici, Paştile Rohmanilor, Paştile Blajinilor.

Toma Geamănul - fratele nostru de îndoială

Toma, pomenit in calendarul ortodox la 6 octombrie şi în prima Duninică de după Paşte, cunoscută ca şi Duminica Tomii, este unul dintre cei doisprezece Apostoli, cel numit Geamanul. "Toma necredinciosul", omul care nu crede decât ce vede - asa este cunoscut de toate generatiile.

Indoiala necredinciosului

Evanghelia povesteste despre indoiala lui Toma, de a crede ca Domnul a inviat din morti, atunci cand toti ceilalti Apostoli ii spun ca Domnul a venit si a vorbit cu ei.
Îndoiala este acea stare care apare în sufletul nostru, pe care mulţi din noi o cunoaştem, din care te poţi înclina fie într-o parte , fie în alta, este puctul neutru al cumpenei, este acea muchie de cuţit care te poate salva sau te poate prăbuşi.
Îndoiala este jumătatea drumului dintre credinţă şi necredinţă, şi poate duce ori la una ori la cealaltă.
Ne mirăm şi ne minunăm totodată de necredinta lui Toma, care nu este de faţă cand Iisus-Inviat se arata intaia data. Dar nu este oare normal ca el să se indoiască? La urma urmelor, cei care-i relateaza acest eveniment extraordinar sunt tovarasii sai. Le cunoaste entuziasmul si descurajarea. Toma nu era cu Apostolii cand a venit Iisus. Au zis lui ceilalti ucenici: "Am vazut pe Domnul!i. Dar el a grait: "Daca nu voi vedea in mainile lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana in coasta lui, nu voi credei. (Ioan 20, 24-25). Indoiala aceasta a lui Toma a dus la sporirea credintei in Biserica lui Hristos. Dupa opt zile, ucenicii fiind adunati in acelasi loc si fiind si Toma cu ei, S-a aratat iarasi Domnul Inviat; Iisus i se arata, lui Toma in mod special, spunandu-i: i Adu degetul tau incoace, si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios!i (Ioan, 20, 27). Si Toma a pipait si s-a incredintat. Si, biruit de adevarul invierii Domnului, a tasnit din pieptul sau un strigat fericit si inspaimantat: i Domnul meu si Dumnezeul meu!i (Ioan, 20, 28). In acest chip, cu si mai mult temei, s-a propovaduit invierea Domnului, ca El, adica, nu cu alt trup, ci cu acelasi trup al Sau, cu care a patimit si a murit, cu acela si a inviat deschizand, astfel, lumii si noua tuturor, drumul Invierii.
La fel suntem şi noi. Avem nevoie de dovadă. Vrem să pipăim. Vorba lui Arghezi: "Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!"
Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania are un citat superb care se referă la noi toţi cei ce suntem fraţi în îndoială şi necredinţă ca şi Toma:
"De două mii de ani ne purtăm prin lume cu Toma de mână şi nu ştim prea bine de ce i se spune Geamănul şi prea târziu ne dăm seama că-i suntem deopotrivă. Frate de necredinţă şi îndoială, de înfrigurare şi aşteptare, de cutremur şi îngenunchere, el rămâne obsesia nostră perpetuă şi întruparea neputinţei noatre de a accepta Bucuria dintr-odată şi fără echivoc"

vineri, 24 aprilie 2009

La porţile Raiului...


PREASFINŢITUL IOACHIM MAREŞ, EPISCOPUL HUŞILOR, A TRECUT LA CELE VEŞNICE
PREASFINŢITUL IOACHIM MAREŞ, EPISCOPUL HUŞILOR, a murit astăzi (24 aprilie – sărbătoarea Izvorul Tămăduirii) în jurul orei 14.30 la Reşedinţa Episcopală din Huşi.
24 aprilie 2009
PREASFINŢITUL DAMASCHIN CORAVU ( foto) , EPISCOPUL SLOBOZIEI ŞI CĂLĂRAŞILOR, A TRECUT LA CELE VEŞNICE

Preasfinţitul Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor a murit aseară (23 aprilie – sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe) în jurul orei 22 la Spitalul Militar din Bucureşti în urma unui accident vascular cerebral. Slujba înmormântării Preasfinţitului Damaschin va avea loc în Catedrala Episcopală din Slobozia, Duminică (Duminica a II-a după Paşti a Sfântului Apostol Toma) 26 aprilie la ora 11.
Informatia este luata de pe saitul oficial al Patriarhiei Romane.
In traditia noastra româneasca se spune ca persoana care moare in saptamana luminata merge in rai, deoarece porţile Raiului sunt deschise acum.
Dumnezeu sa ii odihneasca!

joi, 23 aprilie 2009

...de Sf. Gheorghe...


Sfantul mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti si onorati sfinti ai crestinismului.
Cu toate acestea istoria vietii sale este foarte putin cunoscuta si multe legende avandu-l ca erou, au aparut de-a lungul timpului.
El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea Romano Catolica (fiind totodata patronul Angliei), imaginea sa fiind intotdeauna asociata cu vitejia nemarginita si credinta in biserica crestina pana la sacrificiu suprem.

Traditia ortodoxa este ca Sf. Gheorghe s-a nascut in Capadocia intr-o familie crestina, tatal sau fiind general roman, iar la varsta de 30 ani Sf. Gheorghe a devenit la randul sau general in armata lui Diocletian. Sf. Gheorghe s-a ridicat impotriva hotararilor anti-crestine ale Consiliului de la Nicomedia (303), ceea ce i-a adus persecutii din partea lui Diocletian. A fost chinuit in cele mai cumplite chipuri, otravit si mai apoi decapitat.

Cercetarile istorice mai recente par sa indice ca Sf. Gheorghe a murit ca martir in Palestina la Diospolis langa Lydda cu putin timp inaintea domniei lui Constantin.
Scrieri datand din secolele VI-VIII ale lui Teodosius, Antonius si Arculphus vorbesc despre Diospolis ca loc de venerare a Sf. Gheorghe.
Faptul ca Eusebius mentioneaza un martir necunoscut atunci cand relateaza despre Consiliul de la Nicomedia, i-a facut pe unii teologi timpurii sa creada ca este vorba despre Sf. Gheorghe.
De asemenea, unii teologi au confundat pe Sf. Gheorge cu episcopul Capadociei, Gheorghe care a trait mult mai tarziu.
O popularitate imensa a capatat Sf. Gheorghe in Anglia dupa traducerea "Faptelor" sale in anglo-saxona in secolul VIII, devenind totodata protectorul armatei.
In timpul cruciadelor importanta sa a crescut si mai mult, existand relatari cum ca Sf. Gheorge a asistat la lupta de la Antioh din 1098.
Insemnele Sfantului Gheorghe au fost introduse de Richard Inima de Leu, iar crucea Sf. Gheorghe (rosie pe fond alb) a aparut pentru prima data ca steag al corabiei "Lyme Regis" in 1284. Steagul actual al Angliei (Union Jack) are la origine crucea Sfantului Gheorghe.

In credinta populara Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorirea balaurului. Aceasta legenda dateaza din secolul XII si una din variantele sale este "Legenda Aurea".
Se povesteste cum un balaur imens si feroce a aparut langa orasul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau sa-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar cand nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata imparatului. Atunci a aparut un viteaz crestin care s-a oferit sa rapuna balaurul.
In unele icoane timpurii fata imparatului este infatisata in gura balaurului, in timp ce un viteaz cu o sulita se lupta cu acesta.
Dupa ce a strapuns balaurul cu sulita tinarul a dus-o pe printesa la palatul imparatului, care i-a oferit mana ei si jumatate din imparatie. Viteazul a refuzat spunand ca mai are multe alte lucruri de indeplinit in lupta sa pentru apararea bisericii si ajutorul saracilor si nedreptatitilor; apoi le-a spus ca numele lui este Gheorge si a plecat.

Misterul si legenda care invaluie pe Sf. Gheorghe nu vor dispare niciodata, la fel cum cauza sa nobila va genera intotdeauna admiratie si respect.
Poate cea mai corecta afirmatie despre el este aceea facuta de un ierarh din secolul V: "Numele Sfantului Gheorghe este onorat de credinciosii de pretutindeni, dar adevaratele sale fapte sunt stiute numai de Dumnezeu".

La multi ani de Sf. Gheorghe tuturor celor ce poarta acest nume ( inclusiv tata socru)si armatei romane patronate de acest sfânt!

joi, 16 aprilie 2009

Pastele in Bucovina

Nu facem campanie mult mediatizatului proiect de turism al doamnei Udrea,ci pur si simplu acolo s-a nimerit anul acesta sa ne facem Pastele. Asa ca vom petrece Sfintele sarbatori pascale in dulcea Bucovina, la Vatra Moldovitei, acolo unde se afla si manastirea Moldovita.
Pana vom reveni din pelerinajul nostru pe meleaguri bucovinene va dorim tuturor vacanta placuta, sarbatori cu pace si liniste sufleteasca, cu multe bucurii, sa mergeti cu inima deschisa sa luati lumina!

Cina cea de taina

Ştergarul

Costache Ioanid
(1912-1987)

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor!
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum a câta oară? - Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteaptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală si jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
Cât cratiţa, toporul şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
Iubirea fără margini trăindu-şi iarăşi taina,
Încet - a câta oară? – S-a ridicat Iisus
Şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus.
Aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă!
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă!
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi pe cale, orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

vineri, 10 aprilie 2009

Vin sărbătorile

Paştele a fost întotdeauna o sărbătoare aşteptată cu foarte mult entuziasm. Din copilăria mea îmi amintesc că atunci când eram foarte mică, încă nu mergeam la şcoală, bunica, Dumnezeu s-o odihnească, mă adormea întotdeauna şi nu mă lua la Înviere, spre marea mea nemulţumire, ba mă mai şi păcălea spunându-mi că m-a trezit dar i-am spus să meargă fără mine.
Îmi amintesc cât de mult aşteptam toate pregătirile premergătoare. Cu câtă sfială şi câtă bucurie. De la curăţenia de Paşte din casă şi din grădină şi până la încondeierea ouălelor roşii, pe care nu le vopseam pe toate simplu ci le duceam, o parte din ele, cu grijă în coşuleţ la o doamnă care ştia să le încondeieze. Le ziceam ouă închistrite.
Şi apoi noaptea Învierii, cât farmec avea, cum mergeam la morminte, le curăţam şi puneam lumânări, cum pregăteam coşuletul cu pască, cozonac, ouă roşii, pentru a fi dus la sfinţit, cum stăteam noaptea întreaga şi cântam şi cum la sfârşitul slujbei veneam acasă cu lumânările în mână având mare grijă să nu le stingem. Ce imagine deosebită să vezi tot satul cum se împâzea aşa de oameni cu lumânări aprinse în mână.
Iar a doua zi, îmbrăcaţi cu hăinuţe noi, ne spălam pe ochi într-un vas în care exista un ban şi un ou roşu, iar cine se spăla ultimul lua banul, iar apoi mergeam pe la prieteni să vestim Învierea Domnului şi să ciocnim ouă roşii.
Mi-e dor de timpul acela. Şi azi facem multe pregătiri dar farmecul nu mai e acelaşi. Pentru noi. Deşi multe lucruri au rămas la fel. Pentru micuţii noştri el există încă. De aceea ne străduim să nu alterăm ceea ce am păstrat.
Sper să aveţi un Paşte cu multe bucurii, indiferent cînd îl sărbătoriţi şi cu amintiri de neuitat.

marți, 7 aprilie 2009

Reţete de post şi rugăciuni - recomandare


Reţete de post şi rugăciuni de Ana Huţanu

Pentru cei care au rămas în pană de idei în acest post vreau să vă reamintesc de o carte in primul rand foarte utila, unica prin continutul sacru si in acelasi timp profan cuprins În interiorul aceloraşi coperte. Apărut la editura Eikon mai demult, în 2004 cred prima dată, apoi a fost reeditată în 2006, dar încă se găseşte în librării şi e foarte folositoare când te lasă insiraţia.
Oficial e descisa destul de pretenţios astfel: "Ceea ce ne propune autoarea in acest op descriptiv al hranei trupesti este mai mult decat un exercitiu pedagogic pentru cei care se grijesc de hrana trupului si pentru simplul fapt ca a selectat un corpus expresiv de rugaciuni si de structuri sapien-tial-duhovnicesti din lecturile patericale, aratandu-ne ceva din ceea ce era in traditia pascala a fiecarui moment de impartasire din darurile naturii create de Dumnezeu. Astfel, demersul domniei sale are menirea de a recircumscrie liturgic actul hranirii noastre, act care este sesizat de multi ca fiind esential si de multe ori scop al trudei noastre de toate zilele. Or, a circumscrie liturgic actul hranirii noastre celei trupesti insemneaza a te manifesta agapic ca faptura marcata de intelepciune, infranare si cumpatare, toate acestea fiind acte constiente prin care omul devine, incet, incet, asemanare a lui Deus revelans".
Dincolo de descrierea oficală, în paginile ei găseşti pentru fiecare zi a săptămânii reţete, mai multe meniuri de post, precum şi rugăciuni care se spun înainte şi după fiecare masă din zi.

Maxima zilei


Există prieteni care ne fac viaţa o sărbătoare şi există sărbători care ne amintesc de adevăraţii prieteni.

duminică, 5 aprilie 2009

La târg...



Zilele astea in frumosul nostru Cluj au avut loc mai multe evenimente, dintre care şi două tărguri. Unul de carte, vestitul Gaudeamus, iar celalalt de Cadouri de Paşte. La Gaudeamus am fost cu tot cu elevi, pe care i-am dus la culturalizare volens nolens. Dar au fost destul de incântaţi, oferta era pentru toate gusturile si toate buzunarele. Şi chiar au primit şi mici cadouţe.
Referitor la celălalt târg, vorba oficialilor, clujenii care vor să găsească cadoul perfect pentru cei dragi cu ocazia sărbătorilor de Paşte au ocazia să câştige şi o excursie pentru toată familia la un hotel de patru stele din Debrecen. Organizatorii au pregătit cele mai noi colecţii de primăvară pentru cei care vor să se înnoiască şi au declarat că evenimentul care se va desfăşura în perioada 2-5 aprilie va reprezenta o ocazie pentru toţi clujenii care caută un cadou.

joi, 2 aprilie 2009

Dacă tu ai dispărea


Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumï !

Adrian Păunescu, Dacă tu ai dispărea</span>

miercuri, 1 aprilie 2009

La multi ani!


Astazi este ziua lui tata - socru.
Adica a lui bunicu Jonny, cum ar spune Paula.
La multi ani, Bunicule!
si nu, nu e o pacaleala!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.