joi, 23 iulie 2009

Vacanta de vis la Hajduszoboszlo

Wekendul trecut, inarmati cu vecini vorbitori de limba maghiara, am fost in vizita, vorba Paulei "in poporul maghiar". Nu am stiut ca la distanta de 4 ore jumatate de noi exista asemenea frumusete. Singurul regret e ca nu am fost mai repede. Dar, practici cum suntem, deja facem planuri sa recuperam acest neajuns.


Aici eram cu mica noastra scufundatoare intr-un bazin de familie, se jucau diferite sporturi cu mingea in apa.

Ne lafaim in bazinul pentru copii, unde apa, vorba Paulei, frigea. De altfel, la intrarea in fiecare bazin se indica temperatura apei din bazin si adancimea ei.



Fetita mea aventuroasa impreuna cu mami si apoi pe topogan cu tati.




Ma tin de nasuc si mai fac o ultima scufundare.

Gradina zoologica din Debrecen, Ungaria.

Wekendul trecut am fost plecati pentru 5 zile in Ungaria. Prima oprire a fost la Gradina Zoologica din Debrecen. O gradina absolut superba, numai ca in oras nici un indicator nu arata care e drumul cel bun. Dar dupa vreo 40 de minute de plimbare pe strazile orasului am gasit si noi ceea ce cautam.


Aici era un domn si o doamna hipopotam, doamna nu se vede din cauza gabaritului domnului.



Noi tocmai eram sub influenta cartii Alice in tara minunilor si pasarile ne-au incantat.
'
Aici girafele luau pranzul.


Si un pinguin jucaus va trimite salutari.

marți, 21 iulie 2009

titularizarea. examenul.

Cea mai mare frustrare a mea ca profesor e că nu sunt posturi titularizabile. Să mă titularizez şi eu omeneşte o dată şi să nu mă prezint în fiecare an la examen. pentru că e altfel relaţia cu elevii cînd ei ştiu că nu vei fi şi anul viitor profesoara lor. Iar cei mai sentimentali chiar plâng de multe ori când află că plec şi întreabă "De ce nu vreţi să mai rămâneţi la noi?" Din păcate rămasul nu ţine nici de mine, nici de ei. Am fost totuşi destul de norocoasă că am avut continuitate (aceasta se obţine dacă pe pestul respectiv nu este un titular care să revină) şi nu a trebuit să mă plimb prin prea multe şcoli.
Anul acesta evident că am fost la examenul de titularizare.
Iată reţeta de anul aceasta.
Se ia un oraş. Să spunem Cluj - Napoca.
Se ia o disciplină. Să spunem a limbii materne, cea strămăşească, pe care o vorbim toţi.
Se iau aproximativ 200 de oameni.
Şi nu se dă nimic.
De fapt este un singur post titularizabil. La un liceu unitarian. Se cere acordul cultului. Nu sunt unitariană. Ghinion!
Se mai dau şi căteva posturi în alte oraşe ale judeţului, vreo 3 în total şi în sate nenavetabile.
Şi atunci ce aşteaptă toţi cei 200 de oameni ?
Să mai apară poate miraculos un post titularizabil în oraş. Nu se ştie cum, dar uneori mai apar şi astfel de posturi. Aşa peste noapte.
Aşa că toată lumea aşteaptă cuminte miracolul.
Iar dacă el nu se produce urmează suplinirile. Din ce există deocamdată pe net , reiese că toate posturile sunt date la continuitate. Teoretic nici aici nu sunt posturi. Iar toţi speră să aibă cumva notă mai mare decât cei care au prins anii trecuţi continuitate, că atunci pot lua ei liniştiţi locurile. Nu e aşa că e minunat?
Acum în presă se vorbeşte despre examenul de titularizare doar pentru că de la o universitate privată nu au putut intra în examen unii profesori sau şi mai rău, au fost scoşi chiar în timpul examenului, înainte de se lămuri dacă aveau sau nu drept. Acum nu mai contează.
Probabil peste câteva zile presa va vorbi cum un nefericit din Cocoţaţii de câmpie a luat 3 la examen şi cum se duce el să predea copiilor.
Despre zecile de oameni care iau între 9 şi 1o (anul trecut cu zece nu s-a putut titulariza pentru că nu a existat post) şi nu obţin nimic, nici un cuvânt.

Lupul din noi

Lupta interioara (cu sine)

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.

Si ii spunea asa:

Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:

''Bunicule si care lup castiga?''

La care batranul ii raspunde simplu:

'Cel pe care il hranesti'
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.