duminică, 4 septembrie 2022

Din nou la școală

 A trecut vacanța ca un vis.

Nu am mai scris nimic pe blog de luni bune. Parcă nu am fost eu.

Nicioadată nu am avut o pauză atât de lungă.

Nu am scris nici aici, nici pe celălalt blog de suflet.

E din nou septembrie, din nou toamnă și mâine va începe școala.

Anul acesta va începe mai repede ca oricând.

Bun venit, septembrie!

De acum și până în aprilie suntem în împărăția lunilor cu r.

Brrrrrrr!!!!!🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁

vineri, 1 iulie 2022

Vacanța

 

A venit vacanța fără trenul din Franța. Dacă o așteptați pe aceea cu trenul, să știți că a scris Adina Popescu o carte despre vacanță cu acest titlu atât de drag copilăriei noastre.

Dacă nu...

Noi am început vacanța deja de o jumătate de lună și mai bine. Bine, copiii au început-o; noi mai mult am cochetat așa cu ea, dar tot nu știu când a trecut așa de repede timpul.

Am încercat să ne odihnim cât mai mult, să ne plimbăm cât mai mult, să ne bucurăm din suflet de tot ce oferă vara.

Am avut și câteva evenimente memorabile: am fost la o nuntă superbă. Am profitat din plin de TIFF și de toată atmosfera care s-a creat în jurul nostru,am bifat cât de multe filme s-a putut, unele în cinematografe, altele în parc. Aseară am fost la Opera Aperta, un spectacol în aer liber: Tenori pe motoare. Abia la ultimul cântec, când toate motocicletele au început să claxoneze, mi-am dat seama cât de mult suntem dependenți sufletește de atmosferă. Poți să vezi 50 de filme acasă, te poți uita la câte concerte vrei tu, dar nimic nu se compară cu atmosfera aceea life, cu felul în care îți vibreză sufletul când ești ăn mijlocul evenimentelor. În seara aceasta a fost  un alt spectacol cu acees liber, de data asta cu muzică spaniolă. Nici măcar ploaia nu a ăndepărtat spectatorii. 

E vară, e cald, e bucurie...

marți, 19 aprilie 2022

Ce sărbătorim în vacanță

Idei de vacanță, pentru activități și discuții cu copiii:

 17 aprilie - Floriile, Intrarea domnului în Ierusalim

                - prima zi de Paște pentru catolici, greco-catolici, reformați, evangheliști, unitarieni...

18 aprilie - Ziua magazinelor de discuri muzicale

19 aprilie - Ziua mondială a usturoiului. Pun pariu că nu știați. :)

20 aprilie - Ziua comemorării jertfelor holocaustului

21 aprilie-Ziua întemeierii Romei

22 aprilie - Ziua descoperirii Braziliei de către portughezul Pedro Cabral, în anul 1500

                - Ziua mondială a Pământului

                -Vinerea mare

23 aprilie - Sfântul Gheorghe. De sărbătorit, se sărbătorește în a doua zi de Paște. 

                -Ziua Șanselor -asumării unui risc

                -Ziua copilului în Turcia

                -Ziua iubitului (referitor la iubire, la acțiune)

                -Ziua luării fiilor și fiicelor la locul de muncă

                - Ziua limbii engleze

                -Ziua mondială a cărții și a drepturilor de autor

                -Ziua Internațională a Bibliotecilor și a bibliotecarilor

                -Ziua ferțelor terestre

24 aprilie  - Paștele Ordodox

                - Ziua Mondilă a imunizării

                 -Ziua mondială a Protecției Animalelor de Laborator

                 -Ziua poemului de buzunar

                -Ziua internațională a Solidarității Tineretului

25 aprilie - Paștele Ortodox

26 aprilie - Paștele Ortodox

                -Ziua Mondială a proprietății intelectuale

27 aprilie - Ziua drapelului in Republica Moldova

28 aprilie-Ziua Internațională pentru Sănătate și securitate la locul de muncă

29 aprilie - Izvorul Tămăduirii

                -Ziua internațională a dansului

                -Ziua veteranilor de război

30 aprilie - Ziua Victoriei ăn Vietman

1 mai - Ziua Internațională a Muncii

            -Duminica Tomii

Sper să vă placă ideile astea, dacă mai știți și alte motive de sărbătoare și de sărbătorire, nu ezitați să spuneți. 

O vreme am fost tristă că blogul nou nu a mers, nu a putut fi accesat, dar cred că era doar o perioadă de lucru, de verificare, ceva...

Zile de vacanță minunată!



vineri, 1 aprilie 2022

1aprilie

 1 aprilie

Deja a trecut, dacă privim calendaristic,  o lună din această primăvară. La noi câmpul încă nu e total  înverzit, iar copacii încă sunt timizi. Ici-colo vezi câte un mugur de floare mai îndrăzneț care a avut curajul și graba să plesnească și să-și arate petalele firave. Cred că, din punctul acesta de vedere, se vede că suntem mai aproape de munți și vremea nu se grăbește, cum observ că se întâmplă în alte părți ale țării.

Astăzi mi-am scos mărțișorul, firul de mărțișor de la mână pe care l-am purtat toată luna martie și l-am pus pe un pom cu muguri ceva mai dolofani, dar încă fără floare.

sursa: facebook
   Astăzi este, prin excelență, ziua păcălelilor. Ideal ar fi  să nu credem tot ce citim sau auzim astăzi. Și tot ideal ar fi ca păcălelile, farsele făcute  să fie de bun-simț, mai ales că în ultima vreme ne-a cam păcălit viața pe toți și ne-a cam zdruncinat nervii tuturor.
Tot de 1 aprilie e și ziua păsărilor. Puțini știu lucrul acesta, dar s-a hotorât asta dintr-un motiv destul de evident, de acum ne vom desfăta tot mai mult cu trilul păsărilor. Noi am fost destul de norocoși și le-am auzit și până acum cum cântă atât dimineața devreme, cât și în mai multe momente ale zile. Adevărul este că abia am așteptat momentele acestea în care pur și simplu stau și ascult, uneori în timpul și în liniștea nopții, cântecul păsărilor. De acum și până prin iulie, dar cu un punct culminant în mai, va fi un adevărat regal pentru auzul tuturor. Pentru momentele acestea și pentru apus, pentru bujori,  pentru lăcrămioare, pentru freamătul sărbătorilor pascale, pentru multe altele am așteptat cu nerăbdare primăvara. 
Să fiți sănătoși!
P.S.: Astăzi este și ziua lui tata socru. La mulți ani frumoși!

duminică, 13 martie 2022

Evvie Drake o ia de la capă

 Evvie Drake o ia de la capăt

de Linda Holmes

O carte  bună, ușor de citit, apărută la Editura Nemira.
E o carte romantică, cu o poveste de dragoste, dar nu e nici pe departe siropoasă. Nu e o siropoșenie, deși așa pare după descrierea de pe copertă.  Dimpotrivă. 
O carte bună, o carte care vorbește despre toate: căsătorie, doliu, frică, trac, emoții negative și pozitive în căsnicie și în sport, abuz emoțional, presiune, puterea de a cere ajutor, de a te desprinde de trecut și de a o lua de la capăt, sport, mult sport profesionist și de amatori, prietenie statornică, devotament,  părinți buni, părinți toxici, obiceiuri și sărbători americane. Și nici gând să fi epuizat toate temele. Ar mai fi și despre efectele pe care le are social media și media în general asupra oamenilor, despre plăcerea de  a asculta podcasturi și radio, despre cum poate un animăluț (un câine) să îți schimbe starea de spirit, despre bucuria pe care ți-o aduce o pâine de casă bine făcută, despre cum poți încerca să te agăți de ceilalți în drumul tău spre vindecare, dar cum conștientizezi că te poți vindeca doar singur, despre farmecul aparte al orașelor mici, despre puterea de a-ți da încă o șansă.  Un amestec plăcut, ca o shaorma cu de toate, dar bine stăpânite și bine asezonate, ca să zic așa, de arta scriitoarei.
Am avut senzația că poate fi ca o carte pe care o recomandă profesorii elevilor care citesc puțin , dar sunt nevoiți să trateze și să cunoască cât mai multe teme. 
În plus, e o poveste cu final fericit :) 



miercuri, 2 martie 2022

Grigore Vieru - atât de actual.

 A fost război.
Ecoul lui
Și-acum mai este viu.
Cămăși mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăși mai vechi, mai noi
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea și gândul.
Și iar luând cămășile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieții horă-n sat,
Și fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Și-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?

Cămașa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă!
Cum de nu bocânești pământul cu talpa
Și tu,
Cum de n-ai și tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ți păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarba?
Cum de nu miroși
A bocanc, bunaoară,
A bocanc mărșăluind?
Încotro, soldățeilor verzi,
Subțireilor?
Încotro țineți calea
Neauziți, nesimțiți?
Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniștit,
Generale!

Stau înfipte în glob
Săbioarele
Ca în pieptul pernuței
Acele.
Ce mai cârpim azi,
Omule?!
Cămașa verde
A verii,
Cămașa alba
A iernii,
Rupte și una și alta?!
Pamântul zdrențuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rănit?!
Stau înfipte în glob
Săbioarele.
Și-aproape că
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.

marți, 22 februarie 2022

And Just Like That

 And Just like That ... am ajuns și eu la finalul seriei. 
10 episoade, serie scurtă, nici nu a fost cine știe ce drum lung până la final.
Mult așteptatul And Just Like That e continuarea serialului tinerețelor mele: Totul despre sex. Serialul ăsta chiar mi-a plăcut, chiar îmi înveselea serile. Și chiar dacă nu mă potriveam cu filosofia lor de viață, nu a tuturor protagonistelor, asta e clar, acțiunea per total mă făcea să îl aștept de fiecare dată cu drag.  Viața a făcut ca atunci să fim mai mereu patru prietene împreună, să ne împărțim diferite roluri, să ne punem în pielea personajelor, să vedem ce subiecte mai discută, să ne dăm nume doar de noi știute.  Iar după serial au urmat cele două filme artistice, pe care evident că nu le puteam rata și nicinu le-am ratat. Dimpotrivă, le-am tot revăzut pe parcursul anilor... 
Când am auzit că se face continuarea, am așteptat cu oarecare emoție, mai ales că auzisem că e posibil să nu mai fie toate în aceeași formulă, cum s-au consacrat. Am sperat ca de dragul filmului să își lase orgoliile, dar oamenii sunt oameni și Samantha a lipsit. Eu i-am simțit lipsa, îmi plăcea mult energia și dezinvoltura ei.  
Mă așteptam să abordeze subiecte incomode, dar parcă prea le-au amestecat pe toate. Nici pimul serial nu a fost digerat de toată lumea, așa că nici al doilea nu avea cum să fie pe placul tuturor. 
Primul episod  e fost chiar greu de urmărit, a fost departe de așteptări, mult prea ancorat chiar în toate aspectele controversate, un amalgam mult prea mare de ideologii.  Mi-a amintit cumva de ce nu mă uit la serialele turcești: prea multă dramă pentru o singură viață de om. E adevărat că uneori ți se pot întâmpla aproape toate relele ție (iar eu sunt un exemplu elocvent), dar chiar și așa, sunt perfect conștientă că nu toate se întâmplă unui singur om  și nu într-un timp așa scurt. 
Mă rog, revenind la serialul american, nici următoarele episoade nu au fost prea înghițibile, dar cumva a ajuns tolerabil. Sau, dacă mă gândesc mai bine, cred că doar am sperat că va fi mai remediată situația de la episod la episod. 
În rest, aceeași pasiune pentru apartamente luxoase, pentru tablouri exclusiviste, pentru pantofi exorbitanți, pentru accesorii moderne, pentru haine de reviste, unele imposibil de purtat la evenimentele vieții cotidiene, altele (inclusiv albe) pe care nici măcar fetele noastre când vor fi mirese nu și le vor putea permite. Dar asta a atras întotdeauna la acest serial,  glamourul lui, atmosfera, New-York-ul... Partea bogată a lui, se subînțelege...  Și să nu uităm: dacă Cosmopolitan-ul a avut succes (revista, băutura, tot ce vreți), dacă generații întregi de fete au avut abonamente la Vogue, dacă unii (mai precis unele) și-au făcut timp să citească mai  mult, să se delecteze cu baletul și cu balerinii ruși, se datorează și acestui serial. 
Dar dincolo de toate, prietenia fetelor și felul în care ele au știut să îmbine familia  cu prietenia e ceva ce cred că atrage ca un magnet. Asemenea relație, asemenea legătură între prietene nu are cum să te lase rece. 
Trei femei peste care anii au trecut și povestea lor de viață. 
and just like that


luni, 7 februarie 2022

Despre sensul vieții

 

Auzisem de carte, normal că auzisem. La câtă reclamă îi fac cei de la bookzone e greu să nu auzi de ea. 

Mihai Morar mi-e drag de la radio și îi cunosc campaniile umanitare. Pe părintele Necula l-am ascultat de nenumărate ori, inclusiv l-am văzut în conferințele pe care le-a susținut de-a lungul anilor la  Cluj. 

Cartea Despre sensul vieții am primit-o cadou de la cumătra mea, Maria, imediat după Crăciun. Când am ajuns acasă m-am apucat de ea. 

Unele paragrafe le știam, le mai văzusem pe net. Precis le-ați văzut și voi, chiar dacă nu le-ați asociat cu cartea.

A fost așa cum mă așteptam să fie: liniștitoare, aducătoare de pace și de răgaz sufletesc. 

Conține și o scrisoare de la părintele: acesta a fost bonusul neu neașteptat. Are, de asemenea, câteva pagini pe care se află doar câte un citat reprezentativ. 

I-am înțeles punctul de plecare: un dialog duhovnicesc și prietenesc între două persoane mature. Pentru mine, faptul că se sare mereu de la o întrebare la alta, dintr-un domeniu de interes în altul, că se revine când nici nu te aștepți la un subiect, pentru ca apoi să se treacă iarăși cu viteză la altceva, faptul că nu e împărțită pe capitole și e un tot unitar, a fost oarecum mai greu de apropiat sufletește 100%. Să zicem că lucrul acesta i-ar știrbi un colț dintr-o steluță virtuală. 

În rest, e o carte de suflet. 

Câteva citate care mi-au plăcut și la care merită să reflectăm : 

 "Nu putem fi toți sfinți, nu? Dar oameni, oameni putem fi?"
"Nu mai e vreme de ură. De mușcat din morminte. Din văzduh, din bunici și părinți. E vremea să căutăm sens vieților noastre."
"Dumnezeu, Care nu are a pierde pe nimeni, știe să ne țină ocupați de partea bună a vieții. Nu există somaj sufletesc." 
„Zgomotul de fond al lumii ne-a făcut să credem că libertatea noastră e-n altă parte! Libertatea noastră se află în noi, nu trebuie să o căutăm mai departe, ea e-n adâncul nostru, în inimă.”


umor de luni dimineața

 El: 

 - Te-ai îngrășat tare mult! 

Ea: 

 - Mai știe cineva că ai venit la mine?

:)

-Iubita mea, o să te fac să îți pierzi mințile!

-Lasă mințile, că nu le mai am de mult. Cu kilogramele poți să faci ceva? 

:)

Sărac (adjectiv) - când ți-a rămas prea multă lună la sfârșitul banilor. 

:) 

Profesorul: 

-De ce vedeți fulgerul înainte să auziți tunetul?

Bulă: 

-Pentru că ochii sunt mai în față decât urechile.

:)

Astăzi trebuia să bat covoarele, dar cum sunt foarte obosită, numai le-am certat. 

:) 

-Ia ascultă, nevastă! Când vecinul nostru și-a luat mașină nouă, a trebuit să o schimbăm și noi pe a noastră. Când și-a luat frigider nou, ai insistat să ne luăm și noi unul la fel. Tot așa când și-a luat aspirator, televizor, telefon mobil. În vara când și-a schimbat tapetul, a trebuit să-l schimb și eu pe al nostru. Acum că s-a recăsătorit, eu cum procedez?


Mai multe gânduri de-ale mele din această perioadă găsiți   aici, pe blogul nou, dar  și   aici  sau  aici. 

miercuri, 2 februarie 2022

Suntem inevitabili - recenzie


Suntem inevitabili  - Gayle Forman 

Mereu citesc cărțile pe care mi le recomandă copiii, atât ai mei personali, cât și cei de la școală. Așa am descoperit de-a lungul anilor cărți extrem de interesante și autori faini, pe care nu știu dacă i-aș fi ales eu în librărie.  Și asta ca să-i amintesc rapid pe John Green (Sub aceeași stea, De 19 ori Katherine, Fulgi de iubire), Veronica Roth  (cu seria Divergent) sau Gayle Forman. 

Cum o am pe Paula adolescentă și pe Georgia în prag de adolescență, rămân mereu conectată la cărțile despre tineri, despre  adolescenți, despre frământările lor.

Prin urmare așa am ajuns la Suntem inevitabili , o carte apărută recent, în 2021, și pe care am cumpărat-o în primele zile din ianuarie dintr-o librărie în care am fost împreună cu fetele. 

De aceeași autoare am citit acum câțiva ani Dacă aș rămâne (If i Stay) -după care a apărut și un film foarte cunoscut, și continuarea ei Dacă te-aș găsi.
 Ambele cărți din serie mi-au plăcut tare, tare mult și nu doar ca poveste, ci mai ales după modul în care au fost scrise. 
Suntem inevitabili are tot povestea unui tânăr în centru, dar pe lângă povestea principală se conturează fragmente din viața altor tineri, ba chiar frânturi de familie.
E o carte despre toate: despre pasiunea pentru citit și pentru cărți, despre lupta librăriilor și, în general, a afacerilor mici să supraviețuiască cu atâta concurență online, despre prietenie, despre relația dintre copii și părinți, despre dificultățile persoanelor în scaun cu rotile, despre dependență, despre dragostea la prima vedere, despre dinozauri și despre oamenii care se simt ca niște dinozauri după căderea asteroidului, despre pasiunea pentru viniluri, pentru lemn și cafea. 
Cartea conține foarte multe referințe interculturale și trimiteri la alte cărți, unele extrem de cunoscute, altele mai puțin, unele dintre ele pe care le-am citit, altele nu.
Mi-a plăcut că în final face o referire la personajele din seria mai sus amintită. Îmi plac cărțile în care se strecoară informații despre personaje din alte cărți, să știi ce mai fac, cum evoluează. Evident, eu mi-am dat seama pentru că citisem cărțile cu pricina, alții poate nu sesizează, e destul de subtil strecurată informația despre solistul  unei trupe faimoase căsătorit cu o celebră violoncelistă care au venit să locuiască tot in orasul lor. 

 Oricat de nebunesc ar parea, cred ca suntem inevitabili. In sensul bun al cuvantului.
- Exista si un sens rau? ma intreaba Chad.
- Majoritatea lucrurilor inevitabile sunt rele. Moartea. Disparitia in masa.
- Impozitele, adauga Chad.
- Intocmai. [...]
„De îndată ce l-am auzit, mi-am simțit tot corpul străbătut de o senzație aparte”, obișnuia să-mi povestească ea. „Știu că pare o nebunie, însă l-am perceput ca un mesaj din viitor pentru cea care eram atunci, un mesaj ce-i spunea că, într-un fel, acest bărbat și cu mine nu ne-am întâlnit întâmplător, că, într-un fel, ceva ne unea deja. Părea...Inevitabil” [...]
Nu te poți lupta cu inevitabilul. Inevitabilul câștigă întotdeauna. [...]
Si atunci mi-am dat seama cat de aproape eram de New Mexico. Cat de aproape eram de ceea ce fugeam, de fapt. Se pare ca, oricat de repede sau de departe mergi, inevitabilul te va prinde intotdeauna din urma. [...]
- Si atunci te mai intreb o data: de ce anume vrei sa scapi? insista Ira, indrumandu-mă spre un raspuns pe care il cunoaste deja.
Mi-l imaginez pe Chad prabusindu-se de pe stanca, imi imaginez acele trei secunde in care a fost sigur c-o sa moara. E ca si cum as fi ramas suspendat in acele trei secunde inca de cand s-a imbolnavit Sandy.
- Vreau sa scap de inevitabil.[...]
Poate că e adevărat. Fiindcă oricare ar fi relația mea cu Hannah acum, nu voi înceta nicicând să cred că suntem inevitabili. Nu doar ea și cu mine, ci și Chad și cu mine. Chad și Jax. Ira și Ike. Poate că suntem cu toții inevitabili. 


duminică, 30 ianuarie 2022

Sfinții trei ierarhi

TSfinții Trei Ierarhi sau  Trisfetitele, cum se mai spune în popor. 
    Trisfetitele („tri sventitelĭ” – trei preoți) sunt o sărbătoare creștină ortodoxă, care se sărbătorește la 30 ianuarie, dedicată Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.
Prin tradiție, acești mari ierarhi și cărturari, sunt patronii spirituali ai învățământului teologic românesc, ai tuturor facultăților, seminarelor, colegiilor și liceelor cu specific creștin ortodox.
La noi în țară, cea mai cunoscută ctitorie cu acest hram se află la Iași, nu departe de Mitropolie, îi aparține domnitorului Vasile Lupu și a fost sfințită de mitropolitul Varlaam: Biserica Trisfetitelor sau Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, monument de arhitectură a cărui frumusețe îți taie respirația.

Miniatură publicată de Muzeul Tăranului Român cu „Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur și Sfântul Ipolit” din manuscrisul „Stihos adecă viers”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1842-1850 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur
Sărbătoarea de azi este și prilej de triplă onomastică. Aproape in fiecare familie se află câte un Vasile, un Grigore sau un Ion. Chiar dacă Vasile și Ioan s-au mai sărbătorit o dată luna aceasta, unul chiar la începutul lunii și al anului, celălalt după Bobotează, un prilej în plus de chef și voie bună nu refuză nimeni. Acum cu pandemia e mai mult un prilej de a primi urări decât de a chefui, dar tot e bine.

Vasile vine din greacă, de la „basileus” (rege), Grigore din grecescul „gregoros” care înseamnă „în gardă/ vigilent/ păzitor”, iar Ion derivă din ebraicul „Yocha-nan” – în grația lui Dumnezeu. Tuturor acestora să le trăiască prenumele și ei pe lângă prenume.
La mulți ani cu bucurie tuturor!

sâmbătă, 29 ianuarie 2022

Din cer au căzut trei mere

 Din cer au căzut trei mere  de Narine Abgarian 

Nu  mai citisem nimic de scriitoarea aceasta, dar am tot văzut cartea și ceva m-a atras la ea ca un magnet. Așa că mi-a adus-o Moșul în dar și mi-a pus-o sub brad. 
Am citit-o în câteva ore, nu atunci de Crăciun, ci un pic mai târziu, duminica trecută, că am tot amânat. Memorabilă!
M-au cucerit, rând pe rând, locul, povestea, personajele, duioșia....
Și merele care au căzut din cer: unul pentru cine a văzut,unul pentru cine a povestit și al treilea pentru cine a ascultat și a crezut în bine.
Blaga spunea într-un vers al său că veșnicia s-a născut la sat. Satul acesta din roman nu seamănă cu imaginea noastră obișnuită despre sat. Maran este un  sat de piatră aflat sub legea credințelor străvechi de pe vârful unui munte armean. Războiul, foametea și dezastrele naturale zdruncină lumea oamenilor de aici. Din păcate, doar câțiva vor supraviețui și vor putea spune povestea unui veac întreg cu toate ororile lui. Printre ei, Anatolia și Vasili, a căror iubire neașteptată aduce speranță într-un sat format din treisprezece bătrâne și opt bătrâni și unde doar poștașul Mamikon urca din când în când
Anatolia,  cea care deschide povestea,  cea care supreaviețuise cu cincizeci de ani mai mult decât oricine din familia sa este, în același timp,  la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a satului. Bine, povestea nu începe chiar într-un mod obișnuit, deoarece, ne spune autoarea: „Vineri, imediat la amiază,când soarele, trecând de zenit, se rostogolea ceremonios spre margineade apus a văii, Sevoianț Anatolia s-a întins să moară.”
Nu doar că nu moare, dar ea aduce pe lume, în ciuda vârstei și a destinului crud până atunci, o fetiță. „În al cincizeci și optulea an de viață, după ce supraviețuise ultimelor sale rude cu aproape jumătate de veac, trecuse prin foamete, frig, trădare și război, știind, în ciuda grelelor încercări, să-și păstreze bunătatea și gingășia, fiica cea mică a lui Sevoianț Kapiton și Agulisanț Voske se dovedise a fi însărcinată în luna a cincea.” 
Deși e o carte cu totul specială, minunat scrisă și tradusă, cred totuși că trebuie să ai o anumită dispoziție sufletească și o oarecare experiență de viață ca să rezonezi întru totul cu ea. Nu cred că e potrivită tuturor, nu știu dacă adolescenții și tinerii vor rezona cu ea, dar petru noi ceilaalți ea chiar poatefi un balsam pentru suflet. 


luni, 24 ianuarie 2022

Gânduri iernatice rebele

 Iarna este timpul pentru confort;

pentru șosete groase și papuci cu animăluțe;

pentru cuibăritul în pături pufoase;

pentru a simți pe pielea spatelui mâna înghețată a celuilalt.

Iarna este timpul ceaiului cu aromă puternică de cimbru;

pentru o carte bună, preferabil siropoasă; 

pentru mâncare bună și mulți biscuiți cu aromă de scorțișoară;

pentru portocale și căldură.

Iarna e despre în casă

Iarna e despre acasă

duminică, 23 ianuarie 2022

Constatare

 M-am apucat să fac o prăjitură, dar m-am oprit repede. 

Rețeta zice că faina se toarnă în ploaie. 

La noi încă ninge. 

Cred că aștept februarie....   :)

sâmbătă, 22 ianuarie 2022

Poemul de astăzi

În Munții Rodnei ninge greu, tăcut - 
zăpada cade jos cu dușmănie; 
ninsoare cum e asta n-am văzut, 
din vremea cândningea-n copilărie!

Pun lemnele pe foc deși nu-i frig - 
mi-e frică ănsă focul că se stinge, 
și-mi vine, din senin, așa să strig, 
dar strigătul îngheață-n gât.

Și ninge. 
                „Ninge”, de Lucian Valea. 



Mai multe gânduri de-ale mele din această perioadă găsiți   aici, pe blogul nou, dar  și   aici  sau  aici. 

 

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.