luni, 28 decembrie 2009

Mos Craciun

Pentru ca am fost cuminti a venit la noi Mosul. Evident cu daruri multe.
Paula a primit ce si-a dorit, ce i-a scris Mosului inca din august, o pereche de patine roz.

In fotografie sunt trei fetite cucuiete si motate si cochete: Paula, Alexandra si Mara si un baietel, Mihaita. Au fost toti foarte cuminti si i-au cantat mosului multe colinde frumoase. Iar el a fost darnic cu ei. Sa speram ca va veni si la anu...

un brad frumos si flori de mar

Sarbatori cu bucurie tuturor!
Anul acesta ne-am petrecut Sarbatoarea nasterii Domnului in familie, cu bunicii. Inainte de a pleca insa ne-a fost foarte greu sa o convingem pe Paula sa parasim Clujul. La inceput am fost chiar mirati pentru ca stiam cat de mult ii place sa fie cu bunicii. Apoi, ca o adevarata mama cercetas ce sunt, am incercat sa aflu de ce vrea atat de mult sa ramanem acasa. Si mi-a spus: "Mami, noi facem un brad asa de frumos si nu il vede nimeni!"
Mi-am dat seama ca are dreptate. De obicei facem un brad frumos pe care il lasam singur in casa unde mai revenim doar pentru a-l despodobi.
Asa ca anul acesta am facut bradul foarte devreme, de la Mos Nicolae, sa aiba timp sa se obisnuiasca si ea cu el, sa fie vazut si admirat. Apoi am putut plecat de acasa linistiti.
In prima fotografie Paula tine in manuta o crenguta de mar inflorit. Anul acesta ne-am pus in vaza mai multe crengute de merisor care au inflorit de Craciun.

Craciunita noastra si bradutul ei de acasa.



...si imaginea de ansamblu...

luni, 21 decembrie 2009

împreună rugătoare

Paula:
„Mami, hai să ne rugăm la Doamne-Doamne să fim sănătoși și să nu mai vomiți!”

premiu nou la sfarsit de an

de la Albinutza am primit un premiu draguț, acum la intrare în săptămâna Crăciunului.



Mulțumesc mult pentru el!
Îl ofer mai departe cu plăcere Anei, lui Wish, Sandrinei și tuturor celor care iubesc frumusețea sărbătorilor de iarnă.

duminică, 13 decembrie 2009

un tătic puțin...altfel

Ieri am fost, la insistențele micuței, într-un magazin de jucării, de unde evident că nu am ieșit cu mâna goală. Preferata ei a fost o floare. Foarte draguță de altfel, numai că vânzătoarea ne spusese că ar fi trebuit să cânte, iar floarea nu cânta. Nici una din câte aveau nu cânta. Totuși cu preferințele copilului nu te pui și pentru că ea a spus că o vrea oricum, că deja o ”iubește”, i-am luat-o. Am zis că e frumoasă și așa fără să cânte neapărat.
Aseară l-am văzut pe tati meșteșugind ceva, cu trusa de cusut, dar nu am bănuit ce. Știam că florii nu i se poate face nimic, că bateria era sigilată și că nu se putea ajunge la ea decât eventual distrugând materialul, că nu avea nici o cusătură pe unde s-ar fi putut interveni finuț. Dimineață, înainte de a merge la lucru , mi-a spus că floarea e reparată și că dacă vreau pot să o las să mă asurzească. Dar am constata că are totuși un zgomot plăcut, nu chiar asurzitor. După plecarea lui am luat jucăria și am cercetat-o peste tot. Încă nu mi-am dat seama pe unde a intervenit de a reusit să o facă funcționabilă. Cu siguranță are el secretele lui.
Când a văzut-o Paula și a auzit că a reparat-o tati a zis: ”Nu-i așa că tăticul nostru nu este normal? (deja făcusem ochii cât cepele) El este un reparator de jucării!!!”
O vreme am stat pe gânduri. Apoi mi-am dat seama că are atâta dreptate. Un tătic normal ar fi lăsat și acum jucăria așa cum a cumpărat-o.

marți, 8 decembrie 2009

Dostoievski



Taine apariției unei ființe noi, marea și inexplicabila taină. Erau doi și deodată a apărut un al treilea om, un spirit nou, complet, deplin închegat, cum nu poate crea mâna omului; un cuget nou și o dragoste nouă, e aproape înfricoșător...Nimic mai sublim nu poate exista pe lume!

duminică, 6 decembrie 2009

noi şi moşul

În aşteptarea Moşului...
a fost foarte cooperantă, şi-a lustruit ghetuţele cu mare atenţie....

ba chiar a insistat serios, să fie Moşul mulţumit...

dimineaţa rezultatul a fost pe măsura aşteptării...

deşi cadourile se desfac cam greu...

vineri, 4 decembrie 2009

a avenit , a venit iarna


A venit, a venit iarna,
pe la uși pe la ferești,
a venit, a venit iarna,
cu colinde românești.

Din pacate nu a adus și zăpadă. Cel puțin nu încă, să fie bucuria deplină. Deocamdată degeaba mă chinui să o conving pe Paula că a sosit iarna că nu mă crede. Ea susține că e încă toamnă. Și la cât de frumos a fost ieri și de cald e și greu să o contrazici. Mai are totuși o speranță că va veni iarna până la serbarea ei. Cum serbarea e luni puține șanse totuși, dar poate Moș Nicolae vine și cu ceva zăpadă, cine știe...

vineri, 27 noiembrie 2009

fara bloguri culinare


Desi nu am pasiunea fotografiatului in bucatarie pentru a-mi putea ilustra spusele, raman totusi o bucatareasa din partea de sus a partii de mijloc a unei ierarhii, sa spun asa. E drept ca in ultimele doua luni nu am intrat in bucatarie decat in trecere si absolut ocazional in parte din cauza mirosului care ma omoara , in parte din cauza bucatariei care a fost in renovare si a aragazului demontat. Recunoasc ca abia ieri dupa foarte mult timp m-a lovit dorul gatitului si am facut chiar si desert, o delicioasa tarta cu dovleac.
Dar destul despre mine, v-am avertizat ca am calitati culinare destul de modeste.
Sunt convinsa ca ati intrat de nenumarate ori pe blogurile culinare. Eu in ultima vreme nu am avut timp sa intru nici pe al meu nicidecum pe altele, dar ieri am zabovit un pic. Rau am facut. Rea si neinspirata decizie de a vizita asa ceva. Daca te uiti mai atent la toate fotografiile alea cu bunatati e imposibil sa nu te apuce o stare de lesin.
Fetele alea sunt grozave. Ele sunt gospodinele din parea de sus a partii de sus a ierarhiei bucatareselor. Nu doar ca au fost inzestrate cu imaginatie cu carul dar au si o indemanare fantastica, ca si eu nu duc lipsa la capitolul imaginatie dar mi se impleticesc degetele doar la gandul ca ar trebui sa ma apuc sa fac asa ceva.
Fetele astea, si nu sunt putine la numar, au un talent fenomenal, multa daruire si pasiune, iar ce ieise din mainile lor te vace sa salivezi in fata monitorului. Stiu eu ce spun.
Deoarece nu doresc sa imi trimit sotul sa alerge bezmetic in cautarea lor prin Oradea, Bucuresti, Sibiu sau prin miezul altor localitati unde isi duc ele veacul (asta pentru a ma limita la meleaguri autohtone, desi am vazut pe un blog al unei romane de=a noastre dar instrainate o sepie la care mi-a ramas gandul) pentru a le cere tot felul de bunatati, m-am hotarat, decis, autoimpus ca pe perioada sarcinii, din motive de siguranta (am constata ca devin tot mai pofticioasa desi cu Paula nu am avut nici macar o singura pofta) sa nu ma uit, salivez, casc ochii si pierd ore intregi pe blogurile culinare.

miercuri, 25 noiembrie 2009

starea de rau

Aproape ca imi e rusine sa o spun, dar dupa doua luni ma simt la fel ca la inceput adica groaznic. Imi este foarte rau, acum si obosesc foarte mult, cica de la o anemie crunta mi s-ar trage. Deja m-am obisnuit cu starea asta, mi se pare ca un ritual firesc. Bagajul pentru spital e mereu in stare perfecta la usa, gata de plecare.
Mi se pare atat de ciudat ca medicina a evoluat atat de mult in ultimii ani, se fac transplanturi foarte sofisticate, se recolteaza celule stem, se cloneaza oameni, iar pentru mine nu se poate gasi un leac pentru voma si pentru greata asta care ma chinuie asa de mult.
Stiu ca voi ati fost foarte draguti cu mine, dar eu abia stau in picioare, nu mai reusesc sa stau la calculator, spre marea disperare a prietenilor si a unei parti din familie cu care comunicam mai mult prin intermediul tehnicii moderne.
Multumesc tare mult pentru gandurile voastre calde.
Sper ca de acum sa pot sta cat mai mult pe blog, mai ales ca se apropie o perioada atat de draga sufletului meu, aceea a sarbatorilor de iarna.

duminică, 25 octombrie 2009

Un mic secret!



Psss... Ascultati un mic secret: "Mami îl are pe Sebastian in burtica." Sa nu mai spuneti la nimeni! De aceea saracuta nu a mai scris demult la nimeni. Dar o sa-si revina speram cat de repede. Asa ca ramanem tot prieteni. Va pupam pe toti!

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Doi parinti aiuriti

-Astazi la gradi am facut un pic pipi pe chilotei.
-si doamna educatoare ce a zis? Te mai primeste la gradi?
-Doar mi-a schimbat chiloteii, aiurito!

*******
-Stiu cum o putem vindeca pe mami. Trebuie sa ii dam medicamente speciale...
-Care sunt medicamentele speciale?
-Pupicii!!!..., aiuritule!

joi, 10 septembrie 2009

Definiţie

Un cuplu de succes este ca un pliculeţ de ceai, îţi dai seama de ce poate în momentul în care îl pui în apă fierbinte.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

De ziua ta...

Zilele trecute a venit un prieten la noi şi când paraşuta de jucărie a băieţelului lui s-a stricat l-a trimis la soţul meu să i-o repare , deoarece a spus el, numai Robert face muncă de chinez bătrân. Ăsta e adevărul, numai el are o răbdare absolută când trebuie să facă cu migală cele mai imposibile lucruri.
Acu câteva luni când s-a stricat televizorul finilor noştri, finuţa mea de 3 anişori i-a spus bunicii sale, fără să-i fi auzit niciodată pe părinţi, "hai să îl chemăm pe naşu Robert să repare".
Cu doi ani în urmă a primit de la o pritenă bună o diplomă pentru cel mai bun meşter repară tot, cel mai multilateral, cu cele mai mari cunoştinţe şi care se pricepe la toate.
Acesta e soţul meu. El chiar se pricepe la toate, la calculatoare, la orice fel de reparatii în orice ţine de electronică şi mecanică, el a refăcut toată casa pe interior şi exterior, el a construit mobila (după modelul desenat de mine), el a îmbracat în piele canapeaua. Nu cunosc pe nimeni mai priceput la orice decât el. Nu merge nicăieri fără ac, aţă şi o trusă mică de şurubelniţe. Ajunge să spun că vreau ceva ca să spună că va face el. Uneori proiectele durează (mobila mea de bucătărie , săraca, aşteapta să-i vină rândul), dar el are voinţa de a le face.
Acu mai bine de 10 ani m-am îndrăgostit de el (sau atunci m-a pocnit conştientizarea faptului că sunt topită după el şi că el vreau să fie alesul) când îmi cosea o pereche de papuci de casă. Ştiu că nu e cea mai romantică poveste de transmis la Din dragoste, dar e povestea noastră reală, durabilă, trainică şi pe care construim frumos în continuare.
Are nelimitat de multe calităţi, dar le ţinem aici in interiorul căsuţei noastre. Poate la anu vom avea mai mult curaj pentru destăinuiri complete.
Mâine, 6 septembrie, e ziua lui.
La mulţi ani, soţul meu! Să ne trăieşti!

miercuri, 2 septembrie 2009

a venit , a venit toamna....

acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine
sau mai bine cu umbra ta...




Melodia aceasta o fredonez la fiecare început de toamnă. Pentru că dintre toate anotimpurile toamna este anotimpul meu preferat. Atât fizic, cu ploile ei prelungi, cu zilele mohorâte dar şi cu frunzele atât de minunat pictate în tonuri de ruginiu şi de roşu, cu razele soarelui calde care se preling leneş printre oameni, dar şi sufleteşte.
Nici o toamnă nu a trecut până acum fără să mă marcheze. Aş îndrăzni să spun că eu şi toamna avem o relaţie specială. Cu bune şi cu rele, cu lucruri frumoase şi cu altele de care nu prea ai vrea să îţi aminteşti, aşa ca în orice relaţie care se respectă. Toamna e specială pentru mine, poate fiindcă sunt născută la sfârşit de vară şi cum plouă mai întotdeauna de ziua mea mă simt oarecum tomnatică, toamna începe şcoala şi ca pe orice început îl aştept cu emoţie şi frenezie, toamna începe noul an bisericesc, toamna se culeg roadele, nu-i aşa?
De când mă ştiu am aşteptat toamna cu sufletul la gură, pentru că întotdeauna toamna se întamplă ceva neaşteptat în viaţa mea. Toamna am mers la şcoală; toamna mi-a murit mama (cu mult înainte de a avea vârsta şcolară) dar şi bunicii din partea mamei care m-au crescut, toţi trei murind în zile de mare sărbătoare creştină ale toamnei (dar asta e o altă poveste); toamna am reuşit la facultate; toamna mi-am obţinut primul meu job şi, prin urmare şi primul meu slariu; toamna am publicat primul meu volum de versuri iar în toamna următoare am primit primul meu premiu de la uniunea scriitorilor (şi singurul de asemnea valoare, recunosc); am fost mireasă într-o zi superbă de toamnă şi am aflat mirajul dragostei; toamna am fost pentru prima dată naşă; toamna am aflat prima dată că sunt însărcinată, am aflat şi a doua oară dar în aceeaşi toamnă am pierdut şi bebeluşul (v-am spus că am din toamnă amintitri dulci–amărui); toamna ne-am cumpărat maşină etc.
Nici o toamnă nu mi-e indiferentă. Ştiu că oricând se poate întâmpla ceva. Toamna îmi dă o senzaţie de nelinişte dar şi sentimentul că orice e posibil.
Legat de toamnă am un vis neîmplinit: acela de a-mi aduna toţi prietenii, de a merge în parcul central şi de a face o inimă uriaşă din castane.
Şi acum a venit din nou toamna.... iar prima bucuire am primit-o deja: fetiţa mea mi-a adus prima castană din toamna aceasta.
P.S. Toamna aceasta revistele mele preferate, Cosmopolitan şi Practic în bucătărie împlinesc 10 ani de când sunt pe piaţa românească. Le urez să reziste ani mulţi de acum in colo, că mie mi-au fost de mult folos amândouă.

marți, 25 august 2009

premiu nou la sfârşit de vară

Astăzi am prmit de la Ana un premiu nou tare frumos care mi-a plăcut mult.
Chaine blogs coup de coeur = Hearts_and_Diamonds = Lantul blogurilor Inimi si Diamante =

Conform regulamentului:
*trimite-mi-l inapoi - daca ma numeri printre prietenii tai;
* nici o trimitere... mai ai inca de lucru la relatia ta cu ceilalti;
*2 trimiteri...esti amabila, dar ai nevoie sa te exteriorizezi;
*4 trimiteri...ti-ai ales bine prietenele;
*6 trimiteri... esti dintre cei mai populari, si acesta este probabil motivul pentru care esti in lista mea! Kiss
Asa că îl trimit Anei
Alinei
Salmi
ilanei şi mămicii ei
Ioanei
unui fluturaş harnic
Loredanei şi fericirii ei

vineri, 21 august 2009

Friday flowers

Din multele poze făcute de soţul meu...



În fiecare zi de vineri, bloggerii posteaza pe blogul lor o fotografie proprie cu buchete sau doar o singura floare. Cu siguranta "este voie" sa scrii si ceva pe langa aceasta fotografie, insa nu obligatoriu.

miercuri, 19 august 2009

Paula şi reclamele

"Iar ţi-ai pătat pijamaua!"
"Nu-i nimic. Pui un pic de Vanich si trece. Nu ştiai? Aşa se curată petele..."
"Chiar se curata cu Vanich?"
"Da. Dar trebuie să ai încredere în roz!"

Între clasic şi original - dorul

Paula: "Mami mi-a fost tale dol de tine!"
"Serios?"
"Da. Selios!"
"Şi ce ai simţit, draga mea, când ţi-a fost dor?"
"Am simţit...am simţit...milos de bec!!


Dorul - definit de Părintele Dumitru Stăniloae

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ca; nu e nici numai transfigurarea chipului ci, datorita distantei si trebuintei de ea.
Ci in dor e prezenta intr-un fel propriu si intr-un grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite. Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta.
In dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeste. Este cu intelegerea adanca in acela, dar, in acelasi timp, in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste in afara dorului.
Dorul este infatisat adeseori ca aflandu-se langa persoana iubita; prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste.
Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv la aceea.
Cel ce doreste nu se multumeste cu preocuparea de interesele sale, nu da atentie importanta la nimic in jurul sau sau le vede pe toate sub un val de tristete, pentru ca nu mai vede decat pe cel ce e totusi la distanta si care sigur ar putea da lumina celor din jurul sau.
Dorul descopera taina negraita a persoanei dorite.
Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, in dor te descoperi fara sa te realizezi. In el astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi.
Dorul te cheama langa ea. Prin dor traiesti necesitatea ca comuniunea de mai inainte sa se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenta persoanei dorite langa tine. Simti necesitatea sa ai caldura ei langa tine si nu numai de la distanta, ca o dovada sau ca un semn vazut al iubirii ei.
In dor te duci cu gandul si cu simtirea langa persoana iubita. Dar, in acelasi timp, in dor manifesti trebuinta ca sa te duci in carne si oase la ea si ea sa vina la tine in carne si oase.
In dor, o persoana traieste valoarea eterna a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a incetat sa existe cu totul.

marți, 18 august 2009

Aventuri cu Zâna Măseluţă

Paula a avut la cei patru ani şi trei luni ai ei prima ei carie. O căriuţă mică şi nedureroasă, dar pe dintele din faţă, prin urmare total neestetic. şi, ca să fie meniul complet, a prins şi doi dinţişori.
Aşa că am dus-o la doamna doctor. O vizită la medicul stomatolog nu e ceea ce îşi doreşte o mamă pentru copilaşul ei micuţ, dar la noi a decurs neaşteptat de bine. Eu, care până la 22 de ani nu am ştiut cum arată un cabinet stomatologic, am avut destule emoţii pentru ea. Dar totul a fost peste aşteptări.
Ştiu că majoritatea părinţilor şi chiar a medicilor spun că nu e necesar să duci copilul la dentist că oricum îi vor pica dinţişorii de lapte, dar eu personal nu mă dau în vânt după copilaşii care au dinţişorii distruşi şi negri. În plus aceştia pot fi foarte dureroşi. Mai ales acum când există atâtea posibilităţi am zis că e păcat să aibă o căriuţă care se vede, pentru că ea are o dantura tare frumoasă şi un zâmbet superb. Dacă nu o laud eu...
Am fost cu ea tocmai până în dulcele târg al Ieşilor pentru că acolo avem o prietenă stomatolog tare pricepută şi, ca să o citez pe Paula, "doamna doctor e tare frumoasă".
I-am explicat că doamna doctor are un bondărel trimis de Zâna Măseluţă care bâzâie dar care îi va mânca toată căriuţa lăsând dinţişorul curat. Trebuie să recunosc că am avut o fetiţă tare cooperantă, ba chiar dornică de a merge la medic. E şi o bună negociatoare, deoacere, aflată sub influenţa desenelor animate, a cerut de la Zână un cadou în schimbul căriuţei. Aşa că Zâna a fost cuminte şi ascultătoare şi s-a conformat. A adus sub pernă un ponei cu aripi şi cu corn aşa cum i s-a cerut.

sâmbătă, 15 august 2009

Adormirea Maicii Domnului - Sfânta Maria Mare


Astăzi Ortodoxia prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului.
La mulţi ani! tuturor celor care poartă acest nume, deşi ştiu că ortodosşii se sărbătoresc pe 8 septembrie, atunci când se prăznuieşte Naşterea Maicii Domnului.
Tot astăzi este hram la multe biserici şi mânăstiri din ţară, dar cele mai mari pelerinaje se fac la mânăstiriele Nicula, Putna, Sâmbăta de Sus.

marți, 11 august 2009

acasa...unde ne e locul

Venind cu Puala din vacanta de la bunci, in timp ce eram in masina si ne apropiam de casa, mi-a spus :" Mami stii ce spune Trambitel ( e un personaj din desene - pentru neinitiati) cand se intoarce din calatorie? Bumerangul zboara dar se intoarce intotdeauna acasa unde ii e locul!"

leapsa cu 5

De la Ana am primit o leapsa tare draguta. Sper sa ma descurc cu ea. Am preluat-o cu intarziere deoacere am fost plecati in vacanta.
5 carti preferate: am mai multe dar ma limitez si eu la 5; acestea sunt:
1. Fratii Karamazov
2. Invierea.
3. Crima si pedeapsa.
4. Alchimistul.
5. Nostalgia.
5 melodii de suflet;
1. Ana. - Vama veche.
2. Vivo per lei- Andrea Boccelli
3.Je t'aime - Lara Fabian
4. Joe Dassin - Et si tu n existais pas
5. Emilia - Big big girl
5 persoane dragi
aici chiar nu ma pot limita la cinci, am incercat, sincer, dar nu pot alege. chiar nu pot.
5 filme pe care le-as vedea de n ori:
1. Mandrie si prejudecata.
2. Prietenii tai.
3. Ally McBeal
4.Totul despre sex.
5. Stapanul inelelor.
5 persoane care nu-mi plac - chiar nu am din viata apropiata persoane care sa nu imi placa. iar de la televizor ma abtin sa ii numesc, desi am cateva persoane la care mut canalul cand se apuca sa vorbeasca.
5 locuri in care as vrea sa merg:
1. la locurile sfinte.
2. ventia.
3. paris.
4. hong kong
5. Monte Carlo.
Si acum: leapsa merge mai departe la: Rares si anonimul pamantean asa in mod obligatoriu, si , apoi facultativ la toti cei din lista mea pe care-i incanta joculetul acesta!

joi, 23 iulie 2009

Vacanta de vis la Hajduszoboszlo

Wekendul trecut, inarmati cu vecini vorbitori de limba maghiara, am fost in vizita, vorba Paulei "in poporul maghiar". Nu am stiut ca la distanta de 4 ore jumatate de noi exista asemenea frumusete. Singurul regret e ca nu am fost mai repede. Dar, practici cum suntem, deja facem planuri sa recuperam acest neajuns.


Aici eram cu mica noastra scufundatoare intr-un bazin de familie, se jucau diferite sporturi cu mingea in apa.

Ne lafaim in bazinul pentru copii, unde apa, vorba Paulei, frigea. De altfel, la intrarea in fiecare bazin se indica temperatura apei din bazin si adancimea ei.



Fetita mea aventuroasa impreuna cu mami si apoi pe topogan cu tati.




Ma tin de nasuc si mai fac o ultima scufundare.

Gradina zoologica din Debrecen, Ungaria.

Wekendul trecut am fost plecati pentru 5 zile in Ungaria. Prima oprire a fost la Gradina Zoologica din Debrecen. O gradina absolut superba, numai ca in oras nici un indicator nu arata care e drumul cel bun. Dar dupa vreo 40 de minute de plimbare pe strazile orasului am gasit si noi ceea ce cautam.


Aici era un domn si o doamna hipopotam, doamna nu se vede din cauza gabaritului domnului.



Noi tocmai eram sub influenta cartii Alice in tara minunilor si pasarile ne-au incantat.
'
Aici girafele luau pranzul.


Si un pinguin jucaus va trimite salutari.

marți, 21 iulie 2009

titularizarea. examenul.

Cea mai mare frustrare a mea ca profesor e că nu sunt posturi titularizabile. Să mă titularizez şi eu omeneşte o dată şi să nu mă prezint în fiecare an la examen. pentru că e altfel relaţia cu elevii cînd ei ştiu că nu vei fi şi anul viitor profesoara lor. Iar cei mai sentimentali chiar plâng de multe ori când află că plec şi întreabă "De ce nu vreţi să mai rămâneţi la noi?" Din păcate rămasul nu ţine nici de mine, nici de ei. Am fost totuşi destul de norocoasă că am avut continuitate (aceasta se obţine dacă pe pestul respectiv nu este un titular care să revină) şi nu a trebuit să mă plimb prin prea multe şcoli.
Anul acesta evident că am fost la examenul de titularizare.
Iată reţeta de anul aceasta.
Se ia un oraş. Să spunem Cluj - Napoca.
Se ia o disciplină. Să spunem a limbii materne, cea strămăşească, pe care o vorbim toţi.
Se iau aproximativ 200 de oameni.
Şi nu se dă nimic.
De fapt este un singur post titularizabil. La un liceu unitarian. Se cere acordul cultului. Nu sunt unitariană. Ghinion!
Se mai dau şi căteva posturi în alte oraşe ale judeţului, vreo 3 în total şi în sate nenavetabile.
Şi atunci ce aşteaptă toţi cei 200 de oameni ?
Să mai apară poate miraculos un post titularizabil în oraş. Nu se ştie cum, dar uneori mai apar şi astfel de posturi. Aşa peste noapte.
Aşa că toată lumea aşteaptă cuminte miracolul.
Iar dacă el nu se produce urmează suplinirile. Din ce există deocamdată pe net , reiese că toate posturile sunt date la continuitate. Teoretic nici aici nu sunt posturi. Iar toţi speră să aibă cumva notă mai mare decât cei care au prins anii trecuţi continuitate, că atunci pot lua ei liniştiţi locurile. Nu e aşa că e minunat?
Acum în presă se vorbeşte despre examenul de titularizare doar pentru că de la o universitate privată nu au putut intra în examen unii profesori sau şi mai rău, au fost scoşi chiar în timpul examenului, înainte de se lămuri dacă aveau sau nu drept. Acum nu mai contează.
Probabil peste câteva zile presa va vorbi cum un nefericit din Cocoţaţii de câmpie a luat 3 la examen şi cum se duce el să predea copiilor.
Despre zecile de oameni care iau între 9 şi 1o (anul trecut cu zece nu s-a putut titulariza pentru că nu a existat post) şi nu obţin nimic, nici un cuvânt.

Lupul din noi

Lupta interioara (cu sine)

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.

Si ii spunea asa:

Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:

''Bunicule si care lup castiga?''

La care batranul ii raspunde simplu:

'Cel pe care il hranesti'

luni, 29 iunie 2009

Leapşa

Anonimul pământean m-a înzestrat cu o leapşă. Aşa că, cuminte cum mă ştiţi, mă conformez.



Daca eram un mit, as fi fost unul biblic

Daca eram un intelept, as fi fost dedicat omenirii şi, prin urmare, unul foarte trist.

Daca eram o credinta, as fi fost cea în Dumnezeul Iubirii

Daca eram un profet, as fi fost plecat sa vorbesc despre Cel Ce m-a ales

Daca eram un filozof, aş fi fost Platon sau poate Pascal.

Daca eram un iluminat, as fi împărtăşit înţelepciunea mea şi altora.

Daca eram o teorie, as fi fost una de nespulberat.

Daca eram un link,
as fi fost unul cu trimitere catre înţelepciunea iluminatului.

Daca eram un blog, as fi fost ... despre iubire, despre înţelepciune, despre credinţă, depsre visele care nu mor, despre viitor, despre copii.

Bineînţeles că o dau şi eu mai departe Anei şi lui Vasile Andreica.

duminică, 28 iunie 2009

din prietenie...

Am primit de la Ana un premiu făcut de ea, ca dovadă cât e de talentată şi de altruistă. E un premiu superb, Ana, mulţumesc tare mult!





Îl ofer şi eu mai departe, unor prieteni reali şi virtuali, care mi+au bucurat mult inima :

Marianei, Anemariei
Ana , Carolina
Silviei , Ioanei
Julia care a fost foarte generoasa cu mine in materie de premii, mai ales pe celălat blog al meu
Flore , Salmi Alinei şi
tuturor celor care acceptă micile bucurii care ne fac viaţa mai frumoasă.
Vă îmbrăţişez cu drag!

vineri, 26 iunie 2009

avem timp


Avem timp pentru toate: sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,avem timp sa ne-alungam intrebarile,sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaz ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa aceea insa, ar fi
bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor ci conteaza ceea ce pot eu sa fac
pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum tai, orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am
dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii. Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele iti pot influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc, si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.
OCTAVIAN PALER

joi, 25 iunie 2009

Belşug


- Negrule, ciresule,
gandul rau te-mprejmuie.

Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.

Om si pasari, duhuri, fluturi,
nu asteapta sa te scuturi.

Prea esti plin de rod si vraja,
vine furul, pane-ti straja!

- Las sa vie, sa culeaga,
Vara mea ramane-ntreaga.

Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura!

miercuri, 24 iunie 2009

Ziua de Sânziene


Naşterea Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea moaştelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava (calendar ortodox)

Ziua de 24 iunie este cunoscuta si sub numele de ziua de Sânziene. Sânzienele (Drăgaica) – este una dintre cele mai cunoscute serbări câmpeneşti, Drăgaica fiind o zeiţă agrară, protectoare a holdelor semănate şi a femeilor măritate.

Traditii populare de Sanziene

Sarbatoarea de Sanziene (se praznuieste pe 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea, ca toata traditia romaneasca, un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. In Noaptea de Sanziene, "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile" (M. Sadoveanu), ielele (Rusaliile) pot sa fie imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori.

Apararea gospodariei

Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna "florile de Sanziene" in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).

Leac de boli

In noaptea de Sanziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor, un fel de zane rele ale padurilor. Numai astfel, se zice, vor fi bune de leac.

Vestirea ursitului

Alaturi de functia de aparare, Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-ti afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati.

*In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot. Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.

La mulţi ani astăzi pentru Ion, Ioana, dar şi Sânziana!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.