a venit , a venit toamna....

acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine
sau mai bine cu umbra ta...



Melodia aceasta o fredonez la fiecare început de toamnă. Pentru că dintre toate anotimpurile toamna este anotimpul meu preferat. Atât fizic, cu ploile ei prelungi, cu zilele mohorâte dar şi cu frunzele atât de minunat pictate în tonuri de ruginiu şi de roşu, cu razele soarelui calde care se preling leneş printre oameni, dar şi sufleteşte.
Nici o toamnă nu a trecut până acum fără să mă marcheze. Aş îndrăzni să spun că eu şi toamna avem o relaţie specială. Cu bune şi cu rele, cu lucruri frumoase şi cu altele de care nu prea ai vrea să îţi aminteşti, aşa ca în orice relaţie care se respectă. Toamna e specială pentru mine, poate fiindcă sunt născută la sfârşit de vară şi cum plouă mai întotdeauna de ziua mea mă simt oarecum tomnatică, toamna începe şcoala şi ca pe orice început îl aştept cu emoţie şi frenezie, toamna începe noul an bisericesc, toamna se culeg roadele, nu-i aşa?
De când mă ştiu am aşteptat toamna cu sufletul la gură, pentru că întotdeauna toamna se întamplă ceva neaşteptat în viaţa mea. Toamna am mers la şcoală; toamna mi-a murit mama (cu mult înainte de a avea vârsta şcolară) dar şi bunicii din partea mamei care m-au crescut, toţi trei murind în zile de mare sărbătoare creştină ale toamnei (dar asta e o altă poveste); toamna am reuşit la facultate; toamna mi-am obţinut primul meu job şi, prin urmare şi primul meu slariu; toamna am publicat primul meu volum de versuri iar în toamna următoare am primit primul meu premiu de la uniunea scriitorilor (şi singurul de asemnea valoare, recunosc); am fost mireasă într-o zi superbă de toamnă şi am aflat mirajul dragostei; toamna am fost pentru prima dată naşă; toamna am aflat prima dată că sunt însărcinată, am aflat şi a doua oară dar în aceeaşi toamnă am pierdut şi bebeluşul (v-am spus că am din toamnă amintitri dulci–amărui); toamna ne-am cumpărat maşină etc.
Nici o toamnă nu mi-e indiferentă. Ştiu că oricând se poate întâmpla ceva. Toamna îmi dă o senzaţie de nelinişte dar şi sentimentul că orice e posibil.
Legat de toamnă am un vis neîmplinit: acela de a-mi aduna toţi prietenii, de a merge în parcul central şi de a face o inimă uriaşă din castane.
Şi acum a venit din nou toamna.... iar prima bucuire am primit-o deja: fetiţa mea mi-a adus prima castană din toamna aceasta.
P.S. Toamna aceasta revistele mele preferate, Cosmopolitan şi Practic în bucătărie împlinesc 10 ani de când sunt pe piaţa românească. Le urez să reziste ani mulţi de acum in colo, că mie mi-au fost de mult folos amândouă.