De ziua ta...

Zilele trecute a venit un prieten la noi şi când paraşuta de jucărie a băieţelului lui s-a stricat l-a trimis la soţul meu să i-o repare , deoarece a spus el, numai Robert face muncă de chinez bătrân. Ăsta e adevărul, numai el are o răbdare absolută când trebuie să facă cu migală cele mai imposibile lucruri.
Acu câteva luni când s-a stricat televizorul finilor noştri, finuţa mea de 3 anişori i-a spus bunicii sale, fără să-i fi auzit niciodată pe părinţi, "hai să îl chemăm pe naşu Robert să repare".
Cu doi ani în urmă a primit de la o pritenă bună o diplomă pentru cel mai bun meşter repară tot, cel mai multilateral, cu cele mai mari cunoştinţe şi care se pricepe la toate.
Acesta e soţul meu. El chiar se pricepe la toate, la calculatoare, la orice fel de reparatii în orice ţine de electronică şi mecanică, el a refăcut toată casa pe interior şi exterior, el a construit mobila (după modelul desenat de mine), el a îmbracat în piele canapeaua. Nu cunosc pe nimeni mai priceput la orice decât el. Nu merge nicăieri fără ac, aţă şi o trusă mică de şurubelniţe. Ajunge să spun că vreau ceva ca să spună că va face el. Uneori proiectele durează (mobila mea de bucătărie , săraca, aşteapta să-i vină rândul), dar el are voinţa de a le face.
Acu mai bine de 10 ani m-am îndrăgostit de el (sau atunci m-a pocnit conştientizarea faptului că sunt topită după el şi că el vreau să fie alesul) când îmi cosea o pereche de papuci de casă. Ştiu că nu e cea mai romantică poveste de transmis la Din dragoste, dar e povestea noastră reală, durabilă, trainică şi pe care construim frumos în continuare.
Are nelimitat de multe calităţi, dar le ţinem aici in interiorul căsuţei noastre. Poate la anu vom avea mai mult curaj pentru destăinuiri complete.
Mâine, 6 septembrie, e ziua lui.
La mulţi ani, soţul meu! Să ne trăieşti!