miercuri, 30 martie 2016

Va invitam la opera!

Va invităm la Operă!
 Nu la orice operă ci la Opera Nationala din Cluj, si nu oricum, ci cu o invitatie pe care să o ţineţi minte.
Pentru că opera nu e complicată.
Este simplă şi amuzantă, este vie şi spectaculoasă, este accesibilă şi mereu surprinzătoare.
Este pentru toţi.
 Şi are în plus nişte tenori talentaţi, sensibili şi cu multă priză la public.

Concept creativ: Adrian Docea (Heraldist);
Managementul proiectului: Alexandra Craciun (Heraldist);
Video: Gabriel Augustini (AV Media Productions);
Muzica: Razvan Krivach;
Tenori: Tiberius Simu si Sergiu Coltan.

luni, 28 martie 2016

CUM SE FACE O PINATA - 2



Circulă pe facebook, în spirit de glumă, evident, şi fără a aduce nicio ofensă gospodinelor împătimite de arta fotografică, o imagine cu o tipă care fotografiază un pui copios în timp ce îi dă soţului să mănânce  o conservă spunându-i: Asta e pentru tine, puiul e pentru poză. 
Glumai-i glumă, şaga-i şagă, dar câteodată cu toţii ne lăsăm duşi de val şi tindem să credem doar ceea ce vedem, că doar vorba aia, o imagine valorează mai mult decât o mie de cuvinte, pentru că, zice lumea, nu contează doar ceea ce facem noi, contează şi ceea ce vede lumea că facem. 
Conform acestui principiu, cred că uneori cine intră pe blogul meu vede doar cutia de conserve, pentru că puiul îl ţinem ascuns doar pentru noi. Dar pentru că ştim să facem şi multe lucruri minunate (asta pentru cazul în care au adormit lăudătorii) m-am hotărât să vă mai arăt din minunăţiile ce ne ies din mânuţele noastre şi pe care am tot amânat să le arătăm. 
Acum câţiva ani, când era mare nebunie cu desenele cu pinata, am făcut prima noastră pinata, un superb personaj multicolor inspirat din film. Am remarcat că, deşi au trecut ani buni de când am publicat articolul, încă mai primim cel puţin 100 de vizitatori săptămânal doar pentru acest articol. Este unul dintre cele mai vizualizate articole ale noastre. De aceea am scos de la naftalină aparatul de fotografiat pentru a vă inspira şi a vă face poftă să faceţi una dintre cele mai de efect jucării de petrecere: pinata.
 Există foarte multe modele, unele mai complexe, altele adaptabile, gen stea sau inimioară pe care se poate lipi ce imagine preferă copilul.
Cea mai simplă  piñata, după părerea mea,  este modelul Hello Kitty.
Iată de ce este nevoie: 1 pahar de faină, 2 pahare de apă, 1 balon mare (cât mai rotund), hârtie de ziar, 2 role de hârtie igienică albă, carton nu prea gros alb, negru şi galben, hârtie creponată roşie sau roz pentru fundiţă, sfoară, lipici, aracet, capsator, cutter, foarfecă, creion, diverse dulciuri ambalate individual. Vă poate fi de mare ajutor un pistol de lipit cu batoane de plastic.
Etapele realizării unei piñata sunt următoarele:
 1. Umflaţi un balon şi legaţi-l.
2. Amestecaţi apa cu faina până ce se formează o pastă omogenă.
3. Tăiaţi ziarul în fâşii scurte (~8x12cm) şi scufundaţi-le în amestecul obţinut.
4. Lipiţi cu atenţie fâşiile pe balon. Puteţi lăsa capătul neacoperit sau îl puteţi tăia mai târziu.
5. Aşteptaţi să se usuce.
 6. Adaugaţi în sens invers (perpendicular pe primele) încă un strat (pentru a deveni mai tare carcasa).
7. Lipiţi o bucată de sfoară în jurul balonului (pe verticală), având grijă să lăsaţi capetele destul de mari în afară, pentru a putea fi folosite ulterior la legarea piñatei.
8. Mai repetaţi o dată operaţiunea 6.
9. După ce s-a uscat, taiaţi capătul balonului şi scoateţi-l afară. Gaura pe care o faceţi să vă poată permite să introduceţi bomboanele.

11. Umpleţi piñata cu dulciuri sau cu alte mici surprize plăcute care ar putea fi pe placul copiilor.
12. Lipiţi peste gaura facută un capac de carton sau fâşii de ziar îmbibate în aracet. Nu uitaţi să-i faceţi şi urechile din nişte conuri de carton.
Etapele 1-12 necesită un timp mai mare de lucru, prin urmare e recomandabil să o realizaţi cu cîteva zile înaintea evenimentului pentru care o pregătiţi.
 13. Decoraţi piñata:
Pentru decor se poate folosi hârtie creponată albă, dar cea mai ieftină şi cea mai la îndemână soluţie este hârtia igienică.
Luaţi o rolă de hârtie igienică, împărţiţi-o imaginar în trei pe verticală, iar partea  superioară secţionaţi-o cu cuterul la intervale de ~1,5 cm. Întoarceţi rola cu partea inferioară în sus şi o secţionaţi la fel din 1,5 în 1,5 cm, dar tăieturile să fie pe mijlocul decupajelor de jos (tăieturile de sus nu trebuie sa fie în prelungirea celor de jos). 

Îndoiţi banda de hârtie astfel obţinută în aşa fel încât „zdrenţurile” să se suprapună aproape un cm şi lipiţi-o circular pe balon. Porniţi din partea de jos a balonului înspre urechi. Pistolul de lipit cu plastic vă conferă mai multă viteză la lucru. Când aţi terminat de aranjat hârtia, lipiţi ochii, gura şi mustăţile.
14. Agăţaţi piñata cu ajutorul sforii, în aşa fel încât aceasta să atârne în aer şi copiii să o poată lovi.

 
 Pinata aceasta am pus-o cu dedicaţie pentru câteva cititoare fidele ale  blogului, care ştiu că mă urmăresc de un timp bun şi tot au avut nesfârşită răbdare să îmi treacă lenea şi să mă apuc de lucru, arătându-vă ceea ce facem când nu suntem pe net. 
Printre ele se numără şi Cătălina şi comunitatea de mame creative de pe Sunt mămică.ro, care m-a primit cu drag în mijlocul ei şi despre care ştiu că are printre ideile sale de meşteşugit şi modele de pinata, dar un model frumos în plus nu strică niciodată. 
Petrecere frumoasă!6peecerii.
Distrac_ie placuta!

marți, 22 martie 2016

Cand e pace!

poezia aceasta era în manualele vechi, comuniste şi mi se părea desuetă...

Cuvintele sunt de prisos...
încă o zi însângerată,
încă o zi indoliată,
de această dată în inima Belgiei...
Noi am crescut în vremuri de pace, nu cunoaştem decât pacea.
Despre război, lagăre, concentare, ruşi, nemţi, foamete, tifos, deportare, moarte, am auzit numai în poveştile bunicii şi am priceput din ele că nu erau vremuri pe care nu le poţi dori nici duşmanilor.
Acum, când simţim tot mai acut că timpul nu mai are răbdare cu oamenii,  ne rugăm ca şi copiii noştri să cunoască doar vremuri cu pace.
Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care mor şi să-i ocrotească pe toţi cei care rămân!

vineri, 18 martie 2016

Iarta-ma...

sursa foto: google

Iarta-ma, ti-e parul inalbit, carunt,
Iarta-ma, pe langa tine eu nu sunt.
Iarta-ma, cu ochii stai mereu la drum,
Iarta-ma, de-atata timp nu ne vazum.
Rozele
Nu tie, mama, ti le-am dus,
Pozele
Nu pe-ale tale-n rami le-am pus,
Cantece
Nu pentru tine eu am scris,
Iarta-ma,
Pe alta o vazui in vis.
Iarta-ma, se duc tipand cocoarele,
Iarta-ma, asfinte rece soarele,
Iarta-ma, e timpul nu stiu cum grabit,
Iarta-ma, nu indeajuns eu te-am iubit.
Rozele
Nu tie, mama, ti le-am dus,
Pozele
Nu pe-ale tale-n rami le-am pus,
Cantece
Nu pentru tine eu am scris,
Iarta-ma,
Pe alta o vazui in vis.
            Grigore Vieru - Iarta-ma

miercuri, 16 martie 2016

Parada Virtual Hug din martie

Din 15 februarie pana ieri am fost gazda imbratisarilor de la această paradă. Parada de luna aceasta e mai micuţă, dar tot inimoasă cum o ştiţi a rămas.
Aşadar:
 de la Maria- Zâmbetania  primim în dar  Decoraţinuni din fondant pentru tort de botez pentru toate fetele din grupul Virtual Hug.

de la Laura,  Sos cremos vegetal Alffredo ca îmbrăţişare pentru  Lindsay – pinchofyum.com. 
De la ea nu am reuşit un pic mai tarziu să iau fotografia, pentru că îşi protejează munca cu străşnicie şi bine face!
 
de la Cristina Ruladă Dukan cu dovleac pentru Stefania - Stefy harnicuta.
 
 De la Zinaida catre Cafeaua ta merge o imbratisare si un superb buchet de flori
frezii
de la mine pentru toate gospodinele care ţin post am adăugat Salata de boeuf de post

 
iar de la Elena am avut Dulceată de lime cu anason stelat pentru Cristina Iuliana Pana.

 De la Alexandrina o imbratisare pentru tatal ei care a aniversat 74de ani. Multi inainte si din partea noastra!

Tuturor doresc sa le multumesc pentru participare si le astept oricand cu mare drag!
Sa  aveti inspiratie si spor la bucatărit!

duminică, 13 martie 2016

Salata de boeuf de post

               A spune salată de boeuf de post e cam la fel cum spune şi Georgia mea: lapte cu cereale fără lapte. De fapt, în familia noastră, de când mă ştiu eu salata de boeuf a fost fără boeuf, adică nu a fost făcută din carne de vită, ci din piept de pui. Dar pentru că de mâine se intră în post, am scos şi pieptul de pui din ecuaţie, aşa că am obţinut o salată boeuf care numai de boeuf nu este, o salată adaptată nevoilor noastre.
 

         Salata boeuf pe care am pregătit-o eu este formată din morcovi, păstârnac,  cartofi, toate aceste legume fiind  fierte și apoi tăiate cubulețe, la care am adaugat mazăre din conserve, castraveți murați tăiați cubulețe şi măsline. Peste această compoziție se înglobează condimentele,  maioneza  de post (există de cumpărat gata preparată - eu am mers pe această variantă, sau se poate prepara în casă din pufuleţi) și se ornează după pofta imaginaţiei. A mea nu a strălucit de data aceasta.
           Reţeta acesta o dedic tuturor celor care încep de mâine postul mare şi o trimis ca îmbrăţişare către provocarea  Virtual hug  -a cărei gazdă sunt în această lună. Şi pentru că în seara asta trebuie să terminăm cu tot ce mai avem de dulce prin casă şi să spalăm vasele, vă servesc - virtual desigur, deşi tare mi-ar plăcea să fie şi real -  cu ultimele prăjituri din farfurie.

                Post cu folos, dragilor!

vineri, 11 martie 2016

...inca un inger.

            
                Mă aflam în secţia de pediatrie a spitalului Oncologic. Pe hol era forfotă, ca întotdeauna. Erau copii care se jucau, chiar dacă unii mergeau cu perfuzoarele după ei, erau mame care nu-i scăpau din ochi, prieteni, asistente, vizitatori. Erau râsete, priviri admirative şi încurajatoare, zâmbete, vorbe bune. Era viaţă, o filă din viaţa unor copii care o trăiau din plin. 
              Dintr-odată holul s-a golit. Un grup mare de medici a trecut de-a lungul coridorului şi în urma lui s-a făcut linişte. Toate mamele au fost sfătuite discret să-şi introducă puii în camere, toţi musafirii au fost îndemnaţi să-şi amâne puţin vizita,  toate infirmierele s-au mobilizat şi în câteva minute întreaga secţie era pustie.
             Plutea un aer nefiresc.  De fapt, cred că doar eu l-am simţit aşa, pentru toţi cei de acolo era doar o zi de muncă.
             Am aflat că totul s-a făcut pentru protecţia celor prezenţi, pentru că urmau imagini cu un profund impact emoţional. Evident că m-am conformat, am respectat sugestia celor de acolo şi am plecat.
            Când uşile liftului s-au deschis şi am văzut targa goala, am ştiut instantaneu că în clipa aceea s-au deschis odată cu ele şi braţele Domnului pentru a primi în ele încă un înger.
           

joi, 10 martie 2016

"U" din Cluj

Aşa a fost în această după-amiază în Cluj:
foto: Dan Bodea
                            
sursă foto: Dan Bodea, facebook
Nu sunt microbistă şi nu am să intru în detalii sportive, financiare sau politice, dar nu pot să nu admir forţa, energia, entuziasmul, loialitatea şi dragostea fanilor adevăraţi care se strâng în jurul unei echipe de fotbal.
Respect "U"!

marți, 8 martie 2016

o floricica...

                         "Păziți-vă bucuria – e ceea ce face viața importantă. "        Savatie Baștovoi
                                            În copiii frumoşi e frumoasă şi primăvara!
 
 Un buchet mare de flori colorate pentru voi toate, femei frumoase ce popositi pe aici!
La multi ani!

sâmbătă, 5 martie 2016

Un pui de rândunică...

                 În perioada aceasta toata lumea vorbeşte despre ziua femeii.
                 Pentru mine 8 martie aduce întotdeauna un amalgam de bucurie şi de nostalgie, un buchet de sentimente amestecate. Zilele astea mă bucur mereu cu fetele de sărbătoare, dar mă gândesc şi la toate femeile minunate din neamul meu, care au fost lângă mine o vreme atât de scurtă şi de prea mult nu mai sunt.
                  De 8 martie mă gândesc totdeauna la mămuţa, mama mamei mele. Ea îmi pregătea întotdeauna cel mai frumos mărţişor. Şi pregătea unul, tot la fel de frumos, pentru doamna mea învăţătoare. Niciun copil din sat nu avea mărţişoare mai frumoase decât mine.
                   Bunica mea nu ştia carte. Se născuse şi crescuse într-o perioadă grea, înaintea războiului, când copiii se foloseau ca şi braţe de lucru şi nu erau trimişi la şcoală. Dar, nu ştiu prin ce minune, bunica mea ştia poezii foarte lungi, pe care ni le spunea întotdeauna în nopţile lungi de iarnă. De la ea mi-a intrat poezia în inimă. Printre ele, mi-aduc aminte că era o poezie extrem de tristă cu o rândunică, care mă făcea întotdeauna să plâng, care mă impresiona puternic prin crudul ei deznodământ.
                    Copil fiind, îmi promiteam printre sughiţuri, că nu voi fi niciodată ca acei pui de rândunică. Astăzi, când se adună buchet anotimpurile şi anii în care nu reuşesc să ajung la mormintele celor care m-au îngrijit, ştiu precis că asta sunt: un pui de rândunică îmbătat de slavă.

Mai de mult, o rândunică avea-n cuibu-i şase pui
Si privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -săgeata- cautând, pe deal si vai,
Hrană pentru puii săi
Si-n iubirea-i nu odată
S-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită că nu s-a-ntâmplat nicicând:
Dintre pui, s-adoarmă vre-unul ars de sete sau flamând,
Nici n-a fost mai mândra mama decât ea-ntre rândunici,
Când vazu-ntr-o zi ca puii se făcuseră voinici,
Si n-a mai avut odihna nici cât ai clipi, sub soare,
Pâna când, pe fiecare pui nu l-a-nvaţat să zboare,
Dar, când toti puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă
Si cu ochii plini de lacrimi ţintă-n ochii fiecui,
Zise celor şase pui:
Dragii mamii, eu de-aseară, simt în inimă un cui:
Aripile greu mă dor
Si nici vorbă să mai zbor...
Dumnezeu mi-a dat putere, - oricât am avut nevoi, -
Să găsesc într-una hrana pentru voi...
Astăzi fiindcă sunt bolnava, dragii mamii, se cuvine, -
Mari cum v-a făcut maicuţa, să-ngrijiti si voi de mine
Si ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă ca mi-e rob,
Fiecare, să-mi aduceţi, zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre şase boabe milostive, mă vor tine
Până când o să vrea cerul să mă facă iaraşi bine...

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei şase pui
Si-au adus, vre-o şase zile, fiecare bobul lui...
Mai departe însa puii, - beti de-al slavilor înalt, -
Fiecare-având nadejdea ca-i va duce celălalt, -
N-a mai dus nici unul bobul si, uitata mucenică,
A murit atunci de foame cea mai sfânta rândunică.
Si-a ramas apoi povestea trista, neluată-n seamă,
Orişicui ai sta s-o spui,
Ca o mama îşi hraneşte:şase, opt sau zece pui,
Însa zece pui, adesea, nu pot toţi hrani o mamă.
Vasile Militaru - Sase pui si-o biata mama

marți, 1 martie 2016

Un altfel de mărţişor

 Poezia aceasta am aflat-o acum câţiva ani, când am primit-o cadou de 1 martie de la o prietenă dragă, mariana, din Suceava. De atunci nu trece an ca de 1 martie să nu mă gândesc la ea. La prietenă şi la poezie, desigur.
Pictura Mărţişor de Igor Vieru
Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,
Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…

Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea…
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta…

C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman
Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an…

Iar în ziua răsplătirii fericite
Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind

Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,
Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.
                     Traian Dorz

Bine ai venit, primavara!


sursa foto: facebook

Martie...



Mărțișoare mama poartă,
Mărțișoare am și eu
Și cireșul de la poartă
Și întregul neam al meu.
Am o țară mărțișoară
Cu frumosul surioară!
       (Grigore Vieru)

La mulţi ani!
O primăvară după chipul şi asemănarea viselor voastre!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.