miercuri, 31 octombrie 2012

Domnul și doamna dovleac

           Fetițele creatoare, jucăușe și cu imaginație multă, au transformat un frumos dovleac cumpărat de tata de la o seră din apropierea casei
într-o doamnă ușor timidă
și un domn mustăcios și pus pe șotii
          Pălărioara a fost făcută dintr-o găletușă de iaurt și învelită în hârtie creponată cu multă grijă de fetița care a și dus la școală năzdrăvanul dovleac, să se bucure toți copiii de el.

Măscuțe

          Măscuțe -
de admirat, de inspirat, de realizat, de colorat, de pictat, de purtat, de jucat, de bucurat, de păstrat...
          Au fost făcute de noi zilele acestea, unele mai simple, altele cu paiete și sclipici, unele acasă, altele la un concurs de unde am plecat cu premii.
          Pot fi realizate pentru orice ocazie vreți voi, pentru carnaval, pentru Halloween sau nu, pentru petrecerile copiilor poznași, pentru voie bună și distracție.

Viața fără televizor

          Zilele astea citeam un articol despre cum e viața fără televizor. Nu am să fac apologia articolului, dacă doriți îl veți citi și veți afla acolo motivele pentru care renunță unii oameni la tv și cum trăiesc ei fără să se uite toată ziua la micul ecran. Da, există viață și după televizor, ca să parafrazez un titlu de emisiune.
           Noi din aprilie nu ne mai uităm la televizor. Inițial nu ne făcusem un proiect special din a nu ne uita la tv, dar s-a ivit ocazia, am umblat la cablu când făcusem curățenie și gata: nu mai merge. Fetițele au acceptat situația foarte ușor și fără nicio dramă.
          Mi se părea că, de câte ori ne uitam la posturile de știri, parcă ne panicam mereu inutil, mi se părea că se transmite fără motiv o stare de isterie națională. Prin urmare am ales să nu aflăm în direct nici când pică guvernul, nici când pleacă și revine președintele, nici cine divorțează sau nu. Oricum, toate astea, fie că le afli la câteva ore sau săptămâni, nu schimbă radical viața noastră, așa că mai bine fără.
          De câte ori completam chestionare în care eram întrebată câte ore se uită la tv copilul meu mă mințeam singură și spuneam că mai puțin de o oră pe zi. Adevărul e că, de când venea de la grădiniță și până adormea, televizorul mergea fără încetare. Chiar dacă noi făceam și alte activități, el era fondul sonor și nu numai și, indiferent de ce făcea, că se juca, decupa, colora, tot la el îi fugeau ochii și gândul.
         Să nu mai spun că uneori ne făceam programul familiei în funcție de filmulețul de desene animate de duminica de la ora  5 sau de nu mai știu ce emisiune ce trebuia să înceapă.
          Ce e curios e că atunci când cineva află că noi nu deschidem televizorul, prima întrebare este: Cum rezistați? Ei bine, îmi pare rău să dezamăgesc, dar nu facem nimic special pentru a rezista. Nu simțim nicio nevoie acută de a-i găsi substitut, nu vă faceți griji pentru noi, nu citim zeci de ziare pentru a compensa, nu stăm cu picioarele în apă rece, nu am înlocuit televizorul cu calculatoru, nu simt nevoia să spun: Bună, sunt Loredana și am x luni de când nu mă uit la televizor.
           Evident, când mergem la bunici sau la cineva în vizită și este televizorul pornit ne uităm și noi la el, nu fugim de el, nu-l stigmatizăm, nu-l vorbim de rău, doar că acasă noi nu-l deschidem.
          Când fetița cea mare a mers la școală, ne-am gândit un pic dacă nu ar exista posibilitatea ca toți ceilalți copii să discute despre lucruri văzute la desene, în filmulețe și tot soiul de emisiuni despre care ea să nu știe și atunci să se simtă în afara subiectului sau chiar, oarecum, exclusă. dar am văzut că era doar o temere nejustificată, din fericire copiii au și alte preocupări și subiecte de conversație decât ceea ce văd la tv. Iar asta mă bucură.
          Ceea ce nu știu să vă spun este răspunsul la altă întrebare des auzită și anume: până când?
          Pentru noi nici nu are importanță până când, contează că acum am scos televizorul din familia noastră.


luni, 29 octombrie 2012

De râs...

Săptămâna bună de luni se cunoaște...


Medicul mi-a recomandat insistent sa incetez chefurile.
Care medic ?
Cel de deasupra noastra !

Aveti oua de casa ? intreaba un client vanzatoarea.
Nu domnule, numai de gaina.

La serviciul 'Personal' se prezinta un barbat.
Va rog sa ma angajati, zice el, am 9 copii !
Bine, bine, i se raspunde, dar ce altceva mai stii sa faci?

Sa stii inculpat ca orice marturie mincinoasa se pedepseste cu inchisoarea de pana la 6 luni!
Da, Dar daca spun adevarul, risc 6 ani!


O profesoara noua incearca sa predea lectii de psihologie unor copii:
Cine crede ca e prost, sa se ridice in picioare!
Dupa citeva secunde, se ridica in picioare Bula.
Poti sa ne spui de ce crezi ca esti prost?
Nu sunt prost, doamna, dar imi parea rau sa stati in picioare numai dumneavoastra...

Un ziarist se duce la un interviu la un spital de nebuni. Doctorul ii explica:
Periodic, le dam nebunilor cate un test. Care reuseste sa il treaca, ii dam drumul.
De exemplu, acum am umplut o cada cu apa.
Langa cada avem o lingurita, un pahar si o galeata si le cerem nebunilor sa goleasca apa din cada.
Ziaristul spuse:
Foarte simplu, orice om sanatos ar folosi galeata!
La care doctorul:
Gresit, un om normal ar trage dopul de la cada.. Ce pat preferati, jos sau sus?

Institutia casniciei este foarte asemanatoare cu mersul la restaurant in grup.
Comanzi ce vrei, pe urma vezi ce au luat altii si brusc nu iti mai place ce ai tu.

Barbatul nu este complet pana nu se casatoreste.
Pe urma este terminat.

Un baietel il intreaba pe tatal lui: "Tati cat costa sa te casatoresti?. Tatal i-a raspuns: "Nu stiu fiule, inca platesc".

- Tati, este adevarat ca in unele parti din Africa , un barbat nu isi cunoaste sotia pana nu se casatoresc?
- Asta se intampla peste tot fiule.
Click Me!

Nu am cunoscut fericirea adevarata pana nu m-am casatorit. Pe urma a fost prea tarziu.

In scrierea de tipar, cifra sapte arata astfel: 7. Cand o scriem insa de mana, o taiem cu o linie orizontala. V-ati intrebat vreodata de ce? Se spune ca dupa ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte sa-i dicteze cele zece porunci, acesta i-a adunat pe oameni sa le vorbeasca despre ele. Cand a ajuns la a saptea porunca, "Sa nu ravnesti la nevasta aproapelui tau", cei mai multi dintre barbati au inceput sa strige:
- Taiati saptele, taiati saptele, taiati saptele!!!


Unui barbat i s-a furat cardul de credit. Nu a depus plangere deoarece hotul cheltuia mai putin decat nevasta-sa.


Sotia: "Mai bine ma casatoream cu dracul!"
Sotul: "Aiurea, scumpo! Casatoria intre rudele de sange este interzisa!"

Ce face un scotian cand vede ca ii arde casa?
Da beep la pompieri.

Dintr-un turn de paza al unui fort din vestul salbatic, santinela striga:
- Domnule capitan, vin indienii!!!
- Prieteni sau dusmani? intreaba capitanul.
- Cred ca-s prieteni ca ... vin impreuna.


Mai multe glumite si bancuri gasiti si aici.

duminică, 28 octombrie 2012

Cizmele femeii strângătoare

          Omul strângător sau femeia strângătoare, în cazul de față, își cumpără cizme frumoase, negre, din piele, pe care le duce în pod (pe considerentul că are prea multe prin casă) și uită de ele. Cam vreo 3 ani, numai atât. Dar și când le găsește....
           Chiar eram necăjită că au început zilele friguroase și eu nu aveam încă cizme. Până acum câteva ore când s-a dus bărbățelul meu în pod și mi le-a adus. Uitasem cu desăvârșire de ele. Acum să nu credeți că am atât de multe perechi de nu le mai știu numărul, nu că asta ar fi neapărat ceva rău, dar eu, de obicei, nu folosesc mai mult de două perechi pe sezon. Ce am în plus mi se pare doar că îmi aglomerează casa inutil, așa că le exilez. Mă rog, înțelegi voi, fiecare om cu maniile lui.
             Iar cizmele mele chiar dacă au trei ani și-au sporit valoarea, ca și vinul, glumesc...  
          Oricum, eu nu sunt fanul modei, ci al comodității și al confortului, mai ales la încălțăminte, că îmi găsesc destul de greu.
           Acum am și eu o întrebare: mai pățesc și alții la fel? Vi s-a întâmplat să uitați că ați cumpărat ceva sau că aveți  în casă un anumit lucru?

joi, 25 octombrie 2012

GRĂDINIŢĂ MUZICALĂ

   Dacă sunteți din Cluj și aveți copii care merg la grădiniță, atunci ar fi bine să știți că: 
Începând din 10 octombrie 2012
în fiecare miercuri
de la ora 16,30
în sala B01
a Liceului de Muzică Sigismund Toduță
se desfășoară cursurile
Grădiniței muzicale
cu doamna profesoară
Augusta Furda.
   Ce ar mai trebui să știți: cursurile  sunt gratuite, copiii învață multe cântecele, fac cunoștință cu diverse instrumente, doamna profesoară este foarte amabilă și jucăușă.
   Cursurile nu sunt condiționate de înscrierea în clasa pregătitoare sau clasa I, ci se adresează tuturor copiilor clujeni care vor să cunoască tainele muzicii (portativul, notele, gamele).
   Fetița noastră l-a făcut anul trecut și i-a plăcut tare mult să meargă acolo, singurul regret a fost că nu am aflat mai repede că există Grădinița muzicală.

miercuri, 24 octombrie 2012

Puterea îmbrățișării

Avem nevoie de 4 îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui.
Avem nevoie de 8 îmbrățișări pe zi pentru a ne menține pe linia de plutire.
Avem nevoie de 12 îmbrățișări pe zi pentru a ne dezvolta.
                                                                 Virginia Satir
De câte ori v-ați îmbrățișat astăzi? Supraviețuiți? Sunteți pe linia de plutire? Vă dezvoltați armonios?

Ca apa pentru ciocolată - Fasole boabe cu chile a la Tezcucana

Aţi mâncat vreodată prepeliţe în petale de trandafir, curcan cu migdale şi susan sau champandongol. Ştiaţi că în Mexic fiica cea mică nu avea voie să se mărite, fiind obligată să poarte de grijă mamei vârstnice? Ştiaţi că focul dragostei de care e cuprinsă o femeie incendiază totul în jur? Ştiaţi că bucătăria e centrul universului şi că există o strânsă legătură între arta culinară şi amor? Ştiaţi că apa e mai bună decât laptele pentru a face o cană de ciocolată bună şi că fasolea fierbe foarte repede dacă îi cânţi?
Vă puteţi convinge de toate aceste lucruri citind romanul Laurei Esquivel, Ca apa pentru ciocolată, o combinaţie de basm, telenovelă şi foileton în douăsprezece capitole cărora le corespund nu doar lunile anului, ci şi o duzină de îndrăzneli gustative.
Știu că v-am mai povestit despre aceasta carte fantastică și acum vreo patru ani (oare unde se duc toți anii  ăștia?) când vă spuneam de tartele de Crăciun, dar mereu mă atrag rețetele ei unice și spectaculoase.
Astăzi am ales Fasole boabe cu chile a la Tezcucana, mai ales că nu are ingrediente greu de găsit și este ușor de făcut.
Ingrediente:
Fasole boabe, carne de porc, jumări, ardei iuți uscați, ceapă, brânză rasă, salată verde, avocado, ridiche neagră sau napi, ardei grași, măsline.
Mod de preparare:
Mai întâi fierbi fasolea în apă cu bicarbonat de sodiu, apoi arunci apa, o speli și o pui la fiert împreună cu carnea de porc tăiată în bucăți mici și cu jumările.
Ardeii îi cureți de vine, după ce i-ai curațat, îi pui la muiat în apă caldă, apoi îi toci.
Prăjești ceapa tocată. Când s-a rumenit, adaugi ardeii pisați și sare după gust. Când s-au pătruns, adaugi fasolea, carnea și jumările și lași să fiarbă până când bobul de fasole este fiert exact cât trebuie.
Când se servește pe platou se adaugă brânză rasă și se ornează cu frunze fragede de lăptucă, felii de avocado, ridichi tocate, ardei și măsline.
Să aveți poftă!



vineri, 19 octombrie 2012

Aniversarea căsătoriei



Nu putem trăi singuri.
Eu nu pot trăi singură, asta e părerea mea, și nici măcar nu îmi doresc ca noi doi să fi fost  suficient de curajoși sau de puternici pentru a trăi singuri.
Avem nevoie de cineva care să ne spună, măcar din când în când, cât suntem de minunați, de grozavi, de talentați, de buni în tot ceea ce facem. Avem nevoie de cineva care să ne spună cât suntem de necesari. Avem nevoie de cineva care să ne valideze alegerile.
Când suntem singuri ne putem păcăli mult mai ușor ochii, mintea, inima.  Dar inima omului care stă lângă tine, care ține la tine, căruia îi pasă de ceea ce faci și de ceea ce simți, care suferă sau se bucură alături de tine cu fiecare prilej, inima lui este mult mai greu de păcălit. Inima unui astfel de om este, de cele mai multe ori, imposibil de păcălit.
Nu suntem suficient de egoiști pentru a trăi singuri.
Viața este diferită și mult mai complexă când îi privim întâmplările alături de altcineva, de o altă ființă care să vibreze la unison cu noi. Doi ochi pot vedea destul de bine, dar patru ochi văd lumea mai pătrunzător, mai nuanțat, din unghiuri nebănuite privirii singulare.
O durere împărtășită nu mai doare niciodată atât de puternic. Gândurile cele mai tulburătoare se risipesc ca prin farmec atunci când sunt rostite. Când suntem împreună, o stare de bucurie se poate transforma rapid în euforie... O melodie care ne-a vrăjit sufletul prinde viață când se transformă în dans, inimă lângă inimă.
Iubirea adevărată nu se naște în singurătate. Iubirea adevărată înflorește în cuplu, în căsătoria binecuvântată de dragostea lui Dumnezeu.
Asta e părerea mea despre taina lui doi, astăzi, când împlinim 10 ani de la acel unic și sigur pe el Da.

...



Sunt măritată de zece ani.  Știu ce înseamnă să trăiești în întregime pentru și alături de ceea ce iubesc mai mult pe lume. Mă socotesc peste putință de norocoasă – norocoasă dincolo de ceea ce pot spune în cuvinte pentru că sunt viața soțului meu la fel de deplin cum el este a mea.  (Charlotte Bronte, Jane Eyre)

un număr

Un număr: 10

O denumire: nunta de tinichea.

Și un banc: Soțul: - Dragă, suntem căsătoriți de peste 10 ani și am observat ca am început sa facem dragoste numai când ai tu nevoie de bani...
Soția: - Și ce, după tine acest lucru nu se întâmplă suficient de des?

miercuri, 17 octombrie 2012

Mașa noastră cea mică

 O fotografie tare dragă inimii mele.
Un zâmbet fericit și vesel ca și poveștile cu Mașa care ne înseninează zilele.
Avem acasă la noi în fiecare zi aventurile noastre, la fel de amuzante ca și cele din desenele cu mica rusoaică poznașă. Nici ursul nu ne lipsește, ursul e tati sau mami, depinde de dispoziția ludică a Mașei; avem și iepurași, lupi și arici, ce mai, întreaga lume fermecată încape în mica noastră căsuță. Cât despre cheful de joacă, nici nu se pune o asemenea problemă cât timp e Mașa prin preajmă.

design ana 1979.

Prințesele și ceaiul



Ați observat vreodată că de câte ori apar fetițe în filmele americane, joaca lor preferată (în 90 la sută din cazuri) e de-a prințesele care beau ceai. În filme, seriale de televiziune și chiar desene animate, fetițele se joacă mereu făcând petreceri la care ceaiul e nelipsit. Se servesc între ele, își servesc păpușile, ursuleții de pluș, frații, părinții și orice alt personaj mai prind prin preajmă cu atât de multe cănițe de ceai, încât toată lumea fuge exasperată din calea lor. Sunt convinsă că ați văzut, cel puțin o dată, gestul acela ajuns lait-motiv în filmele cu fetițe, de a ține ceșcuța cu ceai având degețelul mic ridicat.

Ca mamă a unei prime fetițe care s-a jucat mereu jocuri foarte feminine, dar fără a avea obsesia servitului ceaiului, am considerat întotdeauna că jocul de-a prințesele care beau ceai, pe care filmele îl propovăduiesc mereu, e doar un clișeu, un clișeu nefondat și chiar, pe alocuri, misogin.
Acum însă, după a 16-a căniță de ceai pe care am băut-o tot-tot și după ce am răspuns de fiecare dată la întrebarea pace (place), mami?, sunt dispusă să nu mai fiu așa fermă în convingeri...
Mai vrea cineva o cană de ceai?

duminică, 14 octombrie 2012

Lecție de violoncel pentru începători

Joi am adus pentru prima dată violoncelul acasă. La școală cântă în fiecare zi cu el, iar în weekend îl va primi acasă. 
La început a fost absolut minunat. Școlărița și-a exersat tot ce știa, iar apoi a început spectacolul.
Georgia a fost atrasă și ea irezistibil de violoncel, mai ales că repetă și ea în fiecare seară re-la-re-la...
Mai apoi însă a început cearta, îl voia fiecare pentru ea.

Au dansat cu el, au cântat la el, s-au pozat, ce mai a fost vedeta incontestabilă a acestui weekend.
Weekend-ul vostru cum a fost?

miercuri, 10 octombrie 2012

discuție între profesioniști

- Violoncelul este cel mai ușor instrument din lume! zice ea - 7 ani, doi dinți schimbați,  a ținut prima dată în mână un violoncel acum 3 săptămâni și-un pic.
- Pianul este cel mai greu...  completează el, de aceeași vârstă, aceeași statură, aceeași experiență profesională doar că în ale pianului.
- Da, pentru că voi la pian cântați în două chei...
-Și voi la violoncel doar în cheia fa.

Ce ți-e și cu specialiștii ăștia, domnule,  și eu nici cheile de la casă nu știu (iar) unde le-am pus...


marți, 9 octombrie 2012

Povestea unei nunți din poveste

 Luna aceasta voi fi mai romantică decât prevede legea și vă voi asalta cu tot soiul de povești de iubire, din iubire, despre iubire, cu iubire, cu nunți, amintiri, verighete...
Deocamdată încep cu o nuntă de și din poveste. Astăzi, povestea lui Rapunzel:

Nunta voastră a avut vreun asemenea moment tumultuos?

gândul de azi

Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea.
                                                                                 Maica Tereza.

luni, 1 octombrie 2012

1 0ctombrie

Astăzi, pe lângă tradiționalul început de an universitar, este și ziua internațională a muzicii.
Să aveți în continuare o toamnă plină de armonii și armonie!

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.