joi, 28 ianuarie 2010

în care se vorbește despre somnic, alint și cărți bune

Povestea somnicului Paulei este una cu multe peripeții. În primele două luni nu a dormit deloc în pătuț. Dacă o puneam chir și când era adormită buștean în pătuț, se trezea automat și era bai mare. Ea nu a dormit deloc în pătuț, eu nu am dormit deloc nicăieri. Abia dacă reușeam să ațipesc o oră două pe noapte. Pentru că ea nu dormea decât dacă mama se plimba cu ea prin casă, nu, așa, oricum. Acum, când povestesc, nu mă crede nimeni, zice că e o poveste de groază. Dar a fost povestea noastră.
După două luni a dormit cumințică în pătuț, dar nu foarte mult, până pe la vreo șase, când s-a lămurit că dacă insistă un pic mai mult, mami și tati o iau cu ei în patul mare. Așa că și-a făcut datoria și a insistat, iar la la oboseala și nesomnul ei, mama a cedat prima.
Așa se face că până pe la vreo doi anișori nici nu am avut nevoie de pătuț. O vreme l-am împrumutat unei fetițe care chiar l-a utilizat, că la noi în casă avea doar rol decorativ.
Când l-am repatriat ne-am hotărât însă să îl împodobim frumos și să îl aducem pe post de ispită și momeală. Și a funcționat strategia noastră. De cum l-a văzut micuța a vrut să doarmă în el și doarme și acum când se apropie de respectabila vârstă de 5 anișori.
De adormit adoarme aproape întotdeauna în pătuț, unde o duce tati într-un ritual frumos inventat de ei, cu „avionul” pentru care ștrengărița plătește „biletul”, dar când vrea să se alinte o roagă pe mama să doarmă cu ea. Mama o lasă să se răsfețe și să adoarmă lângă ea, apoi tata o mută finuț în pătuțul ei.
Tata nu este întotdeauna de acord cu faptul că mami o lasă să adormă lângă ea. El reușește să o convingă întotdeauna să doarmă fără mofturi la ea în pătuț. E drept că uneori îi înceracă și lui răbdarea. Ba vrea apă, ba vrea la oliță, ba să își adune o întreagă gașcă de plușuri pe lângă ea. Dar după ce își face tot ritualul, după ce își spune rugăciunea și pupă pe toată lumea, trece ușor în lumea minunată a viselor.
Mami însă nu este atât de fermă pe poziții. Când se uită în ochișorii triști și rugători ai puștoaicei, cedează întotdeauna. Ea se gândește că doar acum e mititică și are nevoie de ea, că după o vreme nu o să mai vrea să doarmă cu părinții, că acum are nevoie de mami și că nu are rost să o facă să adormă agitat cu gândul la tot felul de amenințări când ar putea să adoarmă atât de frumos lângă ea. Și cum de obicei fetița doarme în pătuț și doar câteodată cere alintul matern, mama se topește subit, de la prima încercare, fără să fie necesară măcar o minimă repetare din partea codițatei.
Alaltăseară tata a dus fetița în pătuț, dar s-a ciocnit de replica „Vreau să dorm cu mami în seara asta”. Tati nu s-a lăsat impresionat de ochișorii ei și și-a început argumentația. Că e fetiță mare, că doarme cu mami doar când este el plecat peste noapte la serviciu, că îi strică camera dacă ea nu mai vrea să doarmă singurică în ea.
Fetița l-a ascultat cuminte, dar nu s-a lăsat fără să aducă contraargumentul, care și-a făcut efectul imediat și , desigur, scontat. „Tati, după ce o să se nască bebelușul eu să fiu fetiță mare și nu o mai vreau să dorm cu mami”. Așa că tati a căzut și el în plasă. Toată noaptea am dormit îmbrățișați ca o adevărată familie iubitoare, cum ne definim, un somn dulce și neîntrerupt în așteptarea vremurilor cu somn mai puțin neîntrerupt care vor veni peste o vreme.
Aseară înainte de culcare, tati ne-a citit o poveste, din Poveștile domnișoarei Firicel, pe care le-am achiziționat de curând.

Paula este topită după poveștile acestea. Nu sunt multe în carte, dar sunt admirabil scrise, pentru înțelegerea ei, iar personajul central, Domnișoara Firicel, este o fetiță cam de aceeași vârstă cu ea. Așa că i-a fost ușor să se identifice cu eroina.
Iar cartea are și un Cd audio, unde autoarea își citește poveștile, de fapt le interpretează, cu o voce deosebită. Am văzut că pe saitul editurii ea costă 16 lei, noi am luat-o de la o librărie din oraș cu 17.99, dar tot mi s-a părut rezonabil pentru o carte cu cd.
Tot la capitolul cărți am început să îi citesc Paulei o carte foarte deosebită. După 20 de ani m-am apucat să o recitesc pentru ea, dar și pentru sufletul meu, nu, nu Dumas, ci Selma Lagerlof, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia.

marți, 26 ianuarie 2010

iarna pe sufletul meu

De la Laura și din a ei căsuță am preluat, cuminte, un joc nou.
Ce reprezintă iarna pentru mine?
Mie îmi plac toate anotimpurile. În fiecare găsesc ceva care să îmi facă sufletul să vibreze. Dar dintre toate toamna e cea care mă răscolește aproape de fiecare dată, în fiecare an. Dar și primăvara vine cu înnoirile ei care mă fascinează. În ea am născut un copil și, dacă ajungem sănătoși, cu voia Domnului, îl voi naște și pe al doilea.
Dar să revenim... Iarna nu mi s-a întâmplat nimic spectaculos și totuși nu mă lasă rece.
ce reprezintă pentru mine iara?
Zăpada curată care acoperă totul.
Atmosfera feerică care se creează.
Gheața pe care nu îmi place să alunec.

Crăciunul. Moș crăciun. Daruri. Bunătatea umană.
Bradul împodobit.
Orașul împodobit.


Vin fiert.
Mirosul de turtă dulce și de bunătăți.
Multe portocale.

Jocurile de iarnă.
Patinajul artistic.
Oamenii de zăpadă pe care îi face în fiecare iarnă fetița mea.

Și răgazul pe care nu îl am în alte anotimpuri...


și un premiu primit de la Elena, (paradisul verde) si de la Hanul Poveștilor.

Regurile premiului:
1.Fiecare Scriitor Superior(SS)trebuie să dea
mai departe premiul la cinci prieteni speciali;
2.Fiecare Scriitor Special să-şi creeze o legătură
pe net la blogul(şi autorul-bloggerprieten) de la
care a primit premiul;
3.Fiecare Scriitor Special trebuie să posteze aceste
aceste reguli pe blogul lui,
Nu sunt un scriitor special, deși m-ar măguli un asemenea statut, dar dau si eu mai departe atât premiul cât și leapșa, să se joace de-a ce le place, lui Iulian, lui Angi și Anei, cosminei (vise dulci), cristinei (casa părintească).

Pentru voi ce reprezintă iarna?

luni, 25 ianuarie 2010

din experiența mea de gospodină

...sau de bucătăreasă. Ar fi un titlu mai potrivit.
Ne-am apucat să facem pâine. Zic ne-am, deoarece am început operațiunea împreună cu soțul meu. Cel mult prea priceput la toate. Aveam aparatul de făcut pâine de mult, de fapt mama soacră îl avea, dar nu îl folosea. Si atunci i-a venit lui Robert ideea de a-l aduce la noi.
Eu, recunosc, nu m-am dat în vânt după ideea lui. Nu mă topesc după pâine. Prefer fără (în vana speranță că doar doar nu se va depune tot ce mănânc dacă nu suplimentez cu pâine).
Prima pâine de casă a făcut-o Robert la servici. Spuneam mai sus că sunt gospodină. Amuzant! Ce mai gospodină! Mi-a adus soțul pâinea gata făcută acasă. Eu doar am cârcotit. Pentru că nu avea aspect estetic. Deși a respectat cu strictețe instrucțiunile, crescuse prea mult și s-a lipit de tavanul mașinii, apoi s-a lăsat dintr-o dată. Ea așa avea gust bun, dar nu avea „față”.
Așa că a doua oară am repetat operațiunea acasă. Și s-a întâmplat la fel. Pâinea a crescut prea mult, s-a lipit de tavanul mașinii, apoi s-a lăsat si asta a fost tot. Am schimbat apoi gramajul făinii, am ajustat cantitățile, dar tot degeaba. Am schimbat marca făinii, dar scenariul era neschimbat.
Până ne-a lămurit o prietenă. Mulțumim, Irina! Noi foloseam drojdie proaspătă, pe care o mai si înmuiam înainte. Acu folosim drojdie uscată la pliculeț și e mult mai bine...
Prima pâine făcută după noua rețetă a fost grozavă. S-a consumat în mai puțin timp de când am început să scriu. Nici nu am apucat să o pozăm pentru eternitate. Nu că o fotografie ar fi putut să nemurească gustul ei extraordinar. Acu sunt fan pâine de casă.
Astăzi am făcut primul meu cozonac. Tocmai l-am răsturnat din tavă. Absolut delicios!

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Licitație pentru viață

...sau cum puteți obține o vacanță cu scop nobil.

Cine vrea sa mearga in vacanta ...împușcă doi iepuri dintr-o lovitură... plateste cat il lasa inima...sau portofelul... si castiga o vacanta, pentru care se desfășoară o licitatie in scopuri umanitare care suna cam asa:

„Deschid in perioada 22 ianuarie- 25 februarie 2010 o licitatie pentru doua mini vacante la masa mea, in Elvetia. Mini vacanta oferita pentru doua persoane (eventual trei, 2 parinti si un copil) cu totul inclus: transport, masa, cazare.
Prima perioada este 1-6 aprilie 2010 si a doua 4 -8 iunie 2010.
Programul celor doua mini vacante mai cuprinde: o zi la Geneva, vizita bisericii romanesti de lemn, muzeului Ceasurilor, a imprejurimilor si o masa tipica elvetiana.
Licitatia porneste de la 0 iar mini vacanta va fi castigata de persoana/persoanele care vor oferi cel mai mult. Suma de bani oferita va intra in contul Ioanei.
Detaliile finale pentru acest demers ( nume, prenume , adresa si deoparte si de cealalta), vor fi discutate printr-un schimb de e-mailuri intre mine si castigatorul licitatiei; garantia castigatorului va fi biletul de avion pe care il voi trimite, imediat ce banii sunt intrati in contul deschis pentru acesta licitatie.
Nu ne dorim altceva decat sanatatea Ioanei!
Yafa”

Ar fi bine sa ne implicam cu totii, atat căt putem ... macar daca nu avem posibilitati materiale ... sa dam sfoara in tara și în lume ... trebuie sa existe pe undeva persoane sufletiste si cu posibilitati.
Mai multe detalii despre Ioana, fetița beneficiară a sumei licitate, și depsre cumplita situație în care se află puteți obține pe blogul Anei.

vineri, 22 ianuarie 2010

Țarul gheții

De trei zile urmăresc fascinată Campionatul European de patinaj artistic din Estonia. Patinajul artistic a fost de când mă știu sportul meu preferat. De-a lungul timpului am avut o mulțime de preferați pe care i-am susținut cu tot sufletul, deși eu nu am pus niciodată patinele în păicioare. Mai nou, pasiunea a cuprins-o și pe fetița mea, care și-a dorit de la Moș Crăciun o pereche de patine roz, pe care le-a și primit. Acum urmărim amândouă campionii la televizor. Iar ea e convinsă că și ea va patina așa, mai trebuie doar „să exerseze”.
Alaltăseară a fost seara perechilor, unde câștigători au fost rușii, deși favorită era perechea din Germania.
Aseară a fost tot rândul rușilor să strălucească.
Evgheni Plușenko a fost senzațional. După aproape 4 ani de absență a revenit direct cu un aur. Câtă forță, putere de muncă și voință la oamenii ăștia. 6 medalii de aur europene, plus cele de la mondiale. O adevărată lecție de patinaj, dar și de viață.
M-a impresionat foarte mult. Cum la fel de mult m-a impresionat că s-a închinat când a văzut că a terminat cu bine. Nu s-a sfiit sau rușinat să își facă cruce.



Nici elvețianul Stephane Lambiel nu a fost mai prejos. Și el a revenit după un an de absență direct cu un argint.
Mi-a părut rău de fostul campion european, francezul Brian jubert, care a pierdut titlul și s-a mulțumit doar cu bronzul.
În seara asta e proba de dans (tot perechi) unde favorită e tot o pereche din Rusia. Niște ruși teribili de frumoși. Iar sâmbătă urmează fetele. Duminică va fi gala de închidere. Întotdeauna mi-a plăcut să văd aceste gale, acolo patinatorii sunt mult mai relaxați, iar de obicei fac exerciții foarte grele și spectaculoase, interzise în concurs.
Campionatul se transmite pe tvr2 si eurosport.
Abia aștept și Olimpiada de iarnă să mă delectez cu un spectacol de toată frumusețea.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Dar real din lumea virtuală

Când a fost ziua fetiței mele, Mariana (Psalm de dor) mi-a promis o carte pentru ea.
Conform principiului mai bine mai târziu decât niciodată, a sosit la începutul săptămânii cartea la noi. A fost o bucurie imensă. Nu mă așteptam la nimic, în special de la o persoană pe care nu o cunosc decât prin intermediul textelor ei. Dar darul este pe măsura sufletului ei. Și ca surpriza să fie totală mi-a trimis cartea printr-un fost coleg de facultate, preot aici în Cluj.
A fost o surpriză și o bucurie pentru toată familia. Nici nu știu cum aș putea, dragă Mariana, să îți mulțumesc.
Cartea este Osana, Osana de Traian Dorz, Cântări și poezii pentru cei mai buni copii.

Ne-a fost foarte folositoare mai ales săptămâna aceasta, că Paula a fost un pic răcită și nu am dus-o la grădiniță. Iar fiecare poezie din carte e însoțită de o ilustrare foarte inspirată care a bucurat-o pe Paula.
Mulțumesc din inimă, Mariana!

marți, 19 ianuarie 2010

Iubește-mi mâinile

Iubeşte-mi mâinile...
de Elena farago



Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vina
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...

luni, 18 ianuarie 2010

leapșa și premii

Am primit de la Ana (Jurnalul Anei) o leapșă despre cărți și mai multe premii drăguțe. Mulțumesc mult Ana!

Mai întâi leapșa...

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti pagina?!
Semn de carte. am o colecție destul de frumușică de semne de carte, iar când nu le am la îndemână folosesc calendare , fotografii sau orice e micuț și poate suplini cu succes semnul.

2. Ati primit, in ultimul timp, o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
În general îmi fac singură astfel de cadouri, dar recent am primit de la prietena mea Maria o carte care se numește Școala de afaceri.

3. Cititi in baie?
Nu cărți, uneori mai răsfoiesc reviste.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
Da, am si scris, una de poezii. Acum lucrez la altceva, să sperăm că apucă să vadă lumina tiparului.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Cred că în ultimul timp chiar au apărut foarte multe cărți valoroase. Se reeditează foarte mult și la prețuri destul de accesibile.

6. Care este cartea preferata?
M-am gândit de multe ori dacă am o carte la care să mă raportez. ideea e că pe parcursul vieții, în diferite etape de dezvoltare am avut mai mulți autori pe care i-am „devorat” și cu ale căror idei m-am identificat. A fost o perioadă când eram înnebunită după Cioran. L-am citit integral ca și pe Dostoievski, Tolstoi, Eliade, Borges, Coelho, Tolkien, Hesse. Fiecare dintre ei mi se părea la un moment dat că scrie special pentru mine.

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Recitesc cu multa placere autorii ruși, dar și autori români. Moromeții e un roman pe care l-am recitit de câteva ori, ca și Nunta în cer.

8. Ce parere ati avea despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Nu m-am gândit ce le-aș spune. Eventual cât de mult îi apreciez și cât de săracă ar fi fost viața mea dacă nu i-aș fi citit. Oricum mai mult i-aș asculta pe ei decât să vorbesc eu.

9. Va place sa discutati despre ceea ce cititi si cu cine?
Da, de cele mai multe ori cu soțul, căruia îi dau să citească mereu câte o carte care mi-a plăcut mie.

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Autorul, referintele autorizate, felul în care rezonez cu titlul.

11. Care credeti ca este o lectura "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Sfanta Scriptura și Filocalia. Mi-aduc aminte că atunci când am fost la mănăstirea Petru Vodă un părinte de acolo ne-a spus că dacă vrem să nu greșim atunci când alegem o carte, dacă vrem ca ea să fie ziditoare de suflet, să alegem o carte scrisă de un sfânt. Eu recomand în general prietenilor colecția Părinți și Scriitori Bisericești (PSB). Sunt cărți foarte bune.

12. Care este locul preferat pentru lectura?
Cel mai des, patul. Deși mă concentrez mult mai bine la masă.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
De regula nu ascult muzica, dar, mai nou mi s-a întâmplat să am pe fundal desene animate.

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
În general, cărți de specialitate.

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Acum am foarte multe cărți și încă nu am reușit să le citesc pe toate. În facultate citeam foarte multe împrumutate, nici nu se putea altfel.

16. O carte este pentru mine... Cum ati descrie o carte?
O lume diferită în care intru cu plăcere și ies întotdeauna cu un „dar” cât de mic de acolo.


Și premiile...






le dăruiesc tuturor celor cărora le plac cărțile!

vineri, 15 ianuarie 2010

vesnicul Eminescu

Azi e ziua dedicata lui Eminescu. Acu 160 de ani s-a nascut la Ipotesti, de fapt la Botosani, un copil caruia bunul Dumnezeu i-a dat talent netarmuit.


Si o strofa care imi place enorm, care e pe sufletul meu.

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Suntem mai bine

Suntem destul de bine, în condițiile date.
Burtica crește și se mărește, să știe doamna barză unde trebuie să vină.
De starea de greață tot nu am scăpat, dar măcar am scăpat de vomă. Iar mai nou am început să mă umflu, ca și la prima sarcină. În rest beblușul se mișcă, face tumbe, dă mult din piciorușe și, mai nou, mă ține diminețile, începând de pe la 4, trează.
Paula e foarte încântată de locatarul din burtica mamei. E mare dragostea între ea și bebe, mai ales că acum bebe e cuminte și nu o deranjează pe ea cu nimic. Să vedem dacă se va menține aceeași iubire și după ce bebe va atenta la jucăriile ei.
Deocamdată îl alină mereu pe bebeluș, vorbește foarte drăgăstos cu burtica și nu uită să o pupe niciodată înainte de culcare sau de a merge la grădiniță.

luni, 11 ianuarie 2010

o leapșă nouă

Am primit de la Ana o leapșă pentru care aș vrea să îi mulțumesc, că m-a făcut să mă gândesc, foarte matinal, la multe lucruri importante pentru noi.
Ce ne unește pe toți?
Trăgând cu ochiul printre răspunsurile celorlalți, inclusiv ale Anei, am văzut că ne unește interesul, necazurile, boala, suferința. Cred că ne unesc toate astea și ceva în plus.
Cred că ne unește un amestec de dragoste și bunătate umană, de empatie și altruism, de sensibilitate și de păsare, de grijă față de celălalt. Poate că sună prea pretențios, iar unii nu mai cred că există aceste calități în oameni, dar fără de aceste însușiri nu știu dacă am fi uniți. Interesul este adevărat că unește oamenii, dar doar o perioadă, cât scopul e comun. La fel și necazul unește și boala la fel, dar acestea, Slavă Domnului, sunt trecătoare. Când tot ce este conjunctural dispare, ceea ce ne mai ține aproape unul față de celalalt este bunătatea inimii, căldura sufletului nostru..
Toate astea se observă foarte bine chiar și aici, în lumea noastră virtuală. De multe ori suferim cu oameni pe care nu îi cunoaștem , râdem cu ei la năzdrăvăniile făcute, ne implicăm emoțional (și fizic, când se poate) în poveștile lor. Iar eu cred că e de bine. Că toată implicarea asta, văzută realist, în diferitele ei grade și moduri, arată că nu ne-am pierdut bruma de omenie, nici măcar în vremuri de răstriște.
Dau și eu mai departe leapșa Alinei , Marianei, Gabrielei , Albinutzei și Dyannei.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Botezul Lui Hristos


TROPARUL BOBOTEZEI
In Iordan botezandu-Te Tu Doamne,
inchinarea treimii s-a aratat;
ca glasul Parintelui a marturisit Tie,
Fiu iubit, pre Tine numindu-Te,
si Duhul, in chip de porumb,
a adeverit intarirea Cuvantului.
Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule,
si lumea ai luminat, marire Tie.

marți, 5 ianuarie 2010

Gândul zilei

„Copiii găsesc totul în nimic, oamenii nu găsesc nimic în totul.” (Giacomo Leopardi)

luni, 4 ianuarie 2010

La multi ani!

Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!

Va doresc sa aveti un an nou plin de bucurii, fericire si multe momente de neuitat!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.