din experiența mea de gospodină

...sau de bucătăreasă. Ar fi un titlu mai potrivit.
Ne-am apucat să facem pâine. Zic ne-am, deoarece am început operațiunea împreună cu soțul meu. Cel mult prea priceput la toate. Aveam aparatul de făcut pâine de mult, de fapt mama soacră îl avea, dar nu îl folosea. Si atunci i-a venit lui Robert ideea de a-l aduce la noi.
Eu, recunosc, nu m-am dat în vânt după ideea lui. Nu mă topesc după pâine. Prefer fără (în vana speranță că doar doar nu se va depune tot ce mănânc dacă nu suplimentez cu pâine).
Prima pâine de casă a făcut-o Robert la servici. Spuneam mai sus că sunt gospodină. Amuzant! Ce mai gospodină! Mi-a adus soțul pâinea gata făcută acasă. Eu doar am cârcotit. Pentru că nu avea aspect estetic. Deși a respectat cu strictețe instrucțiunile, crescuse prea mult și s-a lipit de tavanul mașinii, apoi s-a lăsat dintr-o dată. Ea așa avea gust bun, dar nu avea „față”.
Așa că a doua oară am repetat operațiunea acasă. Și s-a întâmplat la fel. Pâinea a crescut prea mult, s-a lipit de tavanul mașinii, apoi s-a lăsat si asta a fost tot. Am schimbat apoi gramajul făinii, am ajustat cantitățile, dar tot degeaba. Am schimbat marca făinii, dar scenariul era neschimbat.
Până ne-a lămurit o prietenă. Mulțumim, Irina! Noi foloseam drojdie proaspătă, pe care o mai si înmuiam înainte. Acu folosim drojdie uscată la pliculeț și e mult mai bine...
Prima pâine făcută după noua rețetă a fost grozavă. S-a consumat în mai puțin timp de când am început să scriu. Nici nu am apucat să o pozăm pentru eternitate. Nu că o fotografie ar fi putut să nemurească gustul ei extraordinar. Acu sunt fan pâine de casă.
Astăzi am făcut primul meu cozonac. Tocmai l-am răsturnat din tavă. Absolut delicios!