E așa de important...

“E așa de important să lași anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înțeleagă că nimeni nu trișează, uneori câștigăm, alteori pierdem.

Nu aștepta să ți se dea ceva înapoi, nu aștepta să ți se recunoască efortul, să ți se descopere geniul, să ți se înțeleagă iubirea. Încheie niște etape. Nu din orgoliu, din neputință sau mândrie, ci pur și simplu pentru că acel lucru nu se mai potrivește cu viața ta.

Închide ușa, schimbă discul, fă curat în casă, șterge praful. Încetează să mai fii cine erai și transformă-te în cine ești!“

Paulo Coelho,
 Zahir (o carte ce prezintă o poveste sensibilă pe care am citit-o pe nerăsuflate într-o iarnă şi mi-a plăcut mult)

Rînduieli

       Am găsit nişte rânduri tare frumoase, care îmi plac tare mult şi m-am gândit să le pun aici, să aveţi la ce medita în vreme ce ştergeţi sticlele (candelabrelor, nu ale lămpii), aliniaţi clondirele sau diversele decoraţiuni, să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa, cum ştiu că faceţi zilele astea.                        
                                  Rînduieli

La noi muierea pupa mîna bărbatului Pînă mai adineaori - zicea Marin al lui Pătru, Şi din dumneata nu-l scotea niciodată, Îi făcea trei, patru copii, dar nu-ndrăznea să-i zică tu. Cele mai mîndre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum. Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cîrpătorului, Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră Şi să lase politica - de-asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni - Femeia, ce ştie femeia? Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată, Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iese din vorbă, Că ce ştie ea? Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă, Zăvelca lungă, colo, abia-i sclipeau gleznele, Dar o ghiceai pe-a frumoasă - şi-o furai, domnule, O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă, Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi? Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă pînă Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brîul şi plecai după fete, Le încîntai din fluier. Nu mai sunt rînduielile alea, treierai cu caii, Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii, Rămînea jos grîul ca aurul. Aveai stupi, oi, Beai cîte-un putinel de lapte bătut, te ştergeai la gură cu mîtca, Mîncai un geac de brînză, coceai floricele, Acu’ nici mălaiul nu mai e Aşa de dulce, cînd îl spoia mama cu cocă Şi făcea pe deasupra flori cu lingura, După aia-l băga-n ţest. Zăbicul are alt gust. Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte Cînd se ducea mama să mulgă vacile în obor, Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mînă Săreau, se gudurau pe lîngă ea. Ştiţi că şi anul ăsta Prica iar mi-a rămas stearpă? Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine. Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea, că nu poţi. Nici copii nu mai face ca lumea, Să-ţi umple casa, să te simţi om, Una-două îi leapădă, zice c-a rîvnit la varză acră şi n-a Găsit la repezeală şi i-a lepădat, Ori c-a rîvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stîrpit, Bazaconii - nu vor să dea-n greu, De-aia s-a-mpuţinat şi lumea. Înainte, cînd veneau turcii pe-aici, cine-i lua la palme? - cîte zece - doisprezece Săreau din cîte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul: "Daţi, mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă." Dar discută astea cu Măria Bălii - uite-o că vine - toată ziua prin odăi - să vezi ce zice, Că ea a stat toată viata cu fundu’ pe cămaşă degeaba şi nici tabla Înmulţirii n-o ştie. -Mărie, cît fac, fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei? -Însoară-te, mă, Tîrziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii, Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii. -Păi, găseşte-mi tu una, care să-mi placă şi să-mi pupe mîna la comandă, Că acum o iau. -În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece. Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani, Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau cîte-un cusur, Era poreclit Tîrziu, dar numai Măria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă. Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi, Avea parcă un alt puls, dat cu o sută de ani în urmă, Lăcrima sec pentru stricarea rînduielilor şi după cum citise el în Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună. Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pămîntul. Casa lor bătrînă, de moşneni domoli şi asezaţi, Intra încet în pămînt.      (Din volumul La Lilieci, Marin Sorescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973)

Conferinta parintelui Necula

          Saptamana trecuta mi-am dedicat o zi pentru bucuria sufletului meu, joia mai precis. Desi eram destul de obosită după o zi plină, am reuşit să merg la o conferinţă a părintelui Constantin Necula. Recunosc că, în parte şi deoarece aceste conferinţe sunt destul de târziu, aceasta a fost de la 8 la 10 seara, că nu am mai fost la o conferinţă de-a părintelui din studenţie. In Biserică l-am ascultat chiar şi anul trecut, tot în postul mare, si tot atunci am mers la o conferinţă de-a părintelui Mihoc, tot de la Sibiu si dumnealui ca şi părintele Necula, dar pentru mai mult nu îmi făcesem timp şi e mare păcat, pentru că e atât de bine şi atât de folositor de fiecare dată când îi aud cuvintele. 
          Ca de obicei, au fost foarte multi tineri, după cum reiese şi din aceasta fotografie pe care am luat-o de pe site-ul Ascor-ului:

 

        Pentru că de fiecare dată când ascult vorbind pe cineva îmi notez ceea ce îmi place şi mă atinge într-un fel pe mine,  scriu şi aici, poate vă este de folos.
Să nu vă încrâncenaţi pe Dumnezeu dacă nu-L cunoaşteţi!
Vocea iubirii nu se confundă cu vocea amorului niciodată.
A posti nu înseamnă a prosti. Fiecare lucru pe care îl mănânci trebuie să crească în tine capacitatea de a nu mânca fraţi. 
Omul care vrea să se mântuiască să ţină de pulpana hainei lui Hristos.
Este lipsit de verticalitate creştină să intri în jocul mediocrului.
Fragilităţile ne unesc.
A fi om nu e un rol.
Sărac înseamnă cel căruia nu-i ajunge ce are.
Eu nu sunt ardelean fără maghiar şi german lângă mine.
Te căsătoreşti când conştientizezi că celălalt îşi este partener de mântuire.
         Astea sunt doar câteva frănturi, conferinţele părintelui se găsesc şi pe net, pentru cei ce sunt dornici de mai mult.
          Bucurii multe să aveţi!
 

P.S.: I love you

"O aniversare a casatoriei este o sarbatorire a dragostei, increderii, tolerantei si tenacitatii. Ordinea acestora variaza de la an la an."
Paul Sweeney

"Succesul intr-o casatorie nu provine numai din gasirea partenerului potrivit, ci din conditia de a fi partenerul potrivit."
Barnett R. Brickner

"Problema casatoriei este ca se incheie in fiecare noapte, dupa ce ai facut dragoste, si trebuie refacuta in fiecare dimineata, inaintea micului dejun."
Gabriel García Márquez

 "O casatorie fericita este o lunga conversatie care pare intotdeuna prea scurta."
Andre Maurois

"Casatoriile se incheie in ceruri si se traiesc pe pamant."
John Lyly

"Mama imi spunea ca este destul de simplu sa iti pastrezi sotul: trebuie sa fii o servitoare in sufragerie, o bucatareasa in bucatarie si o tarfa in dormitor. Cred ca am sa angajez primele doua ..."
Jerry Hall