De 1 mai

 Si a început luna mai...

Mă gândesc întotdeauna cu drag la mai și întotdeauna îmi vine automat versul lui Macedonski din Noaptea de mai  în minte: „Veniți:  privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”

Altfel, eu tot cu flori de liliac, cu parfum de gânduri intime, cu cântec de viață trăită cu sens, cu frânturi de suflet dezvelit vă aștept aici pe blogul ăsta unde scriu (mai răruț sau mai des, în funcție de disponibilitatea sufletească) mintenaș de 18 ani. M-am ferit cât am putut să îl țin departe de lumea dezlănțuită, de toate frământările politice și sociale cotidiene, și să îl păstez ca pe o căsuță virtuală plin de lucruri care îmi aduc bucurie. 

Si eu cred că sunt suficiente astfel de lucruri, în fiecare zi din viața noastră, cum ar fi cea de azi, de care ne bucurăm din plin.
Pentru noi nu e 1 mai muncitoresc, e chiar 1 mai liber, zi de relaxare și odihnă...

Nu e nici zi de grătare, e o zi superbă, însorită...

Nu ne-am făcut planuri, ne adaptăm din mers la tot ce vine. 

Si vor veni, din ceea ce știm până acum: 

♥ două nunți (că s-a înrădăcinat cumva ideea că e luna nunților , nu doar a trandafirilor - sau poate tocmai de aceea,nu știu), 

♥ o excursie cu clasa la Praid și împrejurimi, 

♥ o tabără de 3 zile pentru sufletul meu. 

♥ Ziua Paulei. 

♥ Bine, vin și evaluările la clasa a VI-a și cred că o simulare la a VIII-a, dar nu vreau sa ma gândesc la ele. 

Luna mai e diferită pentru noi cei din orașe. Clar că nu vedem atât de mult din înfloririle astea sălbatice, ca la țară,  și nici nu muncim atât, de la pusul cloștii la plivitul răsadurilor din grădină. Dar și în oraș  se schimbă totul, de la lumină șși modul în care colorează ea fațadele clădirilor, la felul în care ne îmbrăcăm și în care ne compunem mesele, la verdele ăsta care se încăpățânează să iasă pe fiecare palmă de pământ disponibilă, inclusiv prin crăpătuile din trotuare. 

Unele nopți se simt obinuite până te uiți în sus, unele dimineți sunt banale până deschizi fereastra. 

O lună mai minunată să aveți, să avem cu toții!