duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit tuturor!

Fie ca sarbatoarea sfanta a Nasterii Domnului sa va umple casa sufletului de dragoste, lumina, armonie, fericire si liniste sufleteasca!
Zilele acestea deosebite sa le petreceti asa cum se cuvine: cu ninsoare, cu o casa plina de lume vesela, cu bradul de Craciun impodobit, cu masa imbelsugata, cu toti cei dragi alaturi.
Craciun fericit!

joi, 22 decembrie 2011

Brăduțul nostru

Sâmbătă seara am impodobit brăduțul, destul de simplu anul acesta, doar cu globuri, decorațiuni proprii sau primite de la alți copii harnici.
Nu am pus în el beteală, mărgeluțe sau dulciuri, din motiv de fetiță mică și umblătoare sub 2 ani, care mișună și cercetează tot timpul și în tot spațiul disponibil. Cu beteala am împodobit pătuțul și camera. Chiar și așa, globulețele tot mai dispar din el, dar ne străduim să le recuperăm înainte de a suferi pagube definitive.

Cândva îl împodobeam numai cu globuri pictate din sticlă cu tot felul de îngerași, măgăruși, scene ale Nașterii Domnului, unele mai frumoase decât altele. Dar pentru că atunci când era de vârsta mezinei, surioara mai mare i-a făcut cunoștință bradului cu gresia noastră, globulețele s-au împuținat sensibil.
Așa că anul acesta ne-am făcut noi ornamente din hârtie și mărgeluțe termoadezive. Iar pe unele le-am primit la schimbul de ormamente, toate globulețele trimise ajungând la noi în ordine.


Toată ziua și toată noaptea ne bucurăm de el.

Spor la pregătiri să aveți!

marți, 20 decembrie 2011

Trucuri mici pentru un Crăciun de zile mari

Crăciunul este, prin excelență, sărbătoarea familiei, a bucuriei fără margini prilejuită de Nașterea Pruncului Sfânt și se sărbătorește după cum simte fiecare.

*În general, Crăciunul se petrece în familie, la biserică și în jurul mesei festive.
*Primul lucru pe care nu ar trebui să-l uitați este că spiritul Crăciunului se găsește în inima noastră, acolo trebuie căutat și nu în orice altă parte, de aceea faceți orice lucru menit să vă aducă bucurie, liniște și armonie sufletească.
*Procurați-vă din timp CD-uri sau casete cu colinde. Ele ne ajută să intrăm în spiritul sărbătorii, dar fac și minuni psihicului nostru stresat și obosit.
*Ca să evitați aglomerarea sarcinilor și să nu vă prindă Ajunul pe la casele de marcat, întocmiți o listă cu toate urgențele puse pe categorii: alimente, decoruri, haine, cadouri... Pe măsură ce le rezolvați, ștergeți-le de pe listă.
*Pentru a da un aer sărbătoresc casei, folosiți cât mai multe lumânări. Dacă nu ați avut timp să vă căutați suporturi speciale, puteți folosi borcănele sau pahare din sticlă colorată de diferite dimensiuni, pe care le umpleți pe jumătate cu nisip sau sare de mare, iar deasupra fixați lumânarea. Dacă mai faceți și o fundiță la gura paharului, decorul e asigurat. Un truc referitor la lumânări ar fi faptul că dacă le țineți câteva zile în frigider nu vor mai picura și ard mai multă vreme.
*Pregătiți bradul cu familia. Evident, dacă aveți în tradiția familiei faptul că bradul este adus de Moș Crăciun, atunci cu siguranță așa va fi; dar dacă nu aveți această tradiție încercați să implicați toată familia. Nu vă fie teamă că nu se vor descurca cei mici. Este chiar un moment magic și nu trebuie ratat.
*Dacă optați pentru un pom natural, căutați brad și nu molid, că rezistă mult mai mult, nu îi cad așa ușor acele. Iar când îl aduceți în casă așezați-l într-un loc cât mai răcoros, departe de calorifer dacă se poate și pe cât posibil într-un loc cu circulație redusă, pentru a nu încurca pe nimeni sau a nu fi dărâmat în entuziasmul creat. Iar dacă aveți copilași pofticioși, evitați să puneți în brad globuri de ciocolată sau alte bunătăți care să-i atragă ca un magnet.
*Dacă vă rămân crenguțe de brad, faceți o coroniță frumos împodobită pentru ușa de la intare; astfel veți crea o atmosferă plăcută și caldă încă de la intarea în casă.
*Iar dacă vă prisosesc instalațiile, încercați să decorați, acolo unde se poate, exteriorul casei și chiar grădina, evident dacă dețineți așa ceva. Când mergem hai-hui de Crăciun îmi place să văd casele frumos împodobite. Peste tot oamenii sunt grijulii și cu exteriorul, dar în special în județul Suceava, oamenii se întrec în a-și decora care mai de care mai frumos casele. E o feerie să treci pe acolo, mai ales pe înserat.
*La capitolul cadouri, jumătate din bucurie este dată de desfacerea și descoperirea lui, așa că nu răpiți destintarului această bucurie. Nu trebuie să fie cine știe ce hârtie luxoasă, e suficient dacă împachetați cu multă dragoste și grijă.
*Crăciunul este o perioadă, prin execelență, olfactivă. Nu uitați să vă umpleți casa de mirosuri: de cetenă verde, sarmale, cozonac, cuișoare, portocale, vin fiert, turtă dulce, zahar ars sau orice alte arome care vă îmbată simțurile.
* Pe lângă bucatele gustoase, pregătiți-vă din timp și o mică farmacie care să fie la îndemână. Deși, dacă ați postit, ar fi indicat ca în primele zile să nu vă atingeți de maioneze și alte mâncăruri grase.
*Și, cel mai important, primiți-l pe Pruncul Iisus să se nască în ieslea sufletului vostru.
Să aveți Crăciun fericit în familia voastră!

luni, 19 decembrie 2011

Saptamana filmelor magice

Ca in fiecare an, saptamana care preceda Craciunul, dar si cea dintre Craciun si Revelion, abunda de filme care surprind magia Craciunului.
Nu mi-am propus sa ma opresc la toate filemele exceptionale care vor rula zilele astea, ci doar la cele de animatie, care vor aduce zambete si multa bucurie in inima copilasilor nostri si chiar a noastra.
Asadar, saptamana buna de luni se cunoaste...
Astazi, 19 decembrie la 20.30 la PrimaTV, Expresul Polar, un film de neratat.
Vineri, la 20.20 la Antena 1, Bambi.
Vineri, ora 20.00 la ProCinema, Mumble, cel mai tare dansator.
Sambata, la 9.15 la NationalTv, Craciunul papusilor Muppets.
Sambata, ora 20.30 la PrimaTV, Ratatouille.
Duminica, ora 11.15 la NationalTv, Igor.
Duminica, ora 9.00 la Antena 1, reluare Bambi.
Duminica, ora 13.15 la ProTv, Madagascar2.
Evident, Minimaxul are si el in grila de programe o multime de filmulete dedicate Craciunului.
Sa aveti vizionare placuta!

vineri, 16 decembrie 2011

Serbarea de Crăciun

Luni seara, fetița mea cea mare a avut serbarea de Crăciun la grădiniță.
Anul acesta au fost îmbrăcați cu toții în costume populare.

Serbarea a avut două părți. Prima s-a numit De la Creangă adunate și înapoi la lume date și au pus în scenă mai multe povești. Paula a fost Sfânta Duminică:

Apoi au dansat dansuri populare.



În a doua parte au prezentata un program cu poezii și colinde tradiționale.
Evident, cum era de așteptat, la așa copii cuminți Moșul nu a întârziat să apară.

Trei prietene bune:

O fotografie cu doamnele educatoare, două Ilene Cosânzene bune, blânde și iubitoare, cum numai în povești mai găsești.

Țărăncuța mea frumoasă, la ultima ei serbare de Crăciun de la grădiniță:

Modele de fulguleți și steluțe

Dacă tot nu ninge, ne-am făcut noi fulguleți să ne jucăm cu ei după pofta inimii.
Primii i-am confecționat din hârtie. De fapt, Paula cu bunica au realizat mai multe modele.

Apoi ne-am jucat cu mărgeluțe termoadezive, pe care le-a primit tot surioara mai mare de la Moș Nicolae.

Pe lângă fulgi am făcut mai multe steluțe, nu sunt toate aici, că pe unele le-am atârnat de lustră până e gata bradul, că au mărgeluțe fosforescente și noaptea se văd foarte frumos.

Decorațiunile din mărgeluțe se vor transforma în globulețe mâine când vom împodobi bradul.

marți, 13 decembrie 2011

Aniversare

Acum trei ani căutam ceva pe google având ca tema familia și am dat peste Familia, colțișorul meu de rai, un frumos blog al Elenei, devenit între timp, Gânduri de acasă.
Și din aproape în aproape am descoperit Jurnalul Anei al Anei, evident, Dulce casa al Irinei, Nihil sine Deo al Marilenei și Jurnalul de multumire al Nicoletei. Astea au fost primele bloguri pe care le-am citit pe nerăsuflate într-o zi de la începutul lui decembrie 2008.
Auzisem de ceva vreme de bloguri dar nu avusesem până atunci curiozitatea de a afla ce înseamna un blog. Nu sunt o pasionată a rețelelor de socializare, nu am avut niciodată cont pe hi5, nici acum nu m-a prins flama facebook-ului, dar atunci am avut norocul sa dau peste o mână de bloguri minunate care m-au determinat să pornesc la drum.
Și am pornit...
Primele mele postări au fost:
Îngerica
Vreau să scriu câteva rânduri şi gânduri nu cu pretenţia de a schimba vieti, ci pentru a le face pur si simplu mai frumoase, dăruindu-le din bucuria pe care o fetiţă micuţă-micuţă a adus-o în viaţa mea.
Ma uit cu nesfârşit nesaţ în pătuţul în care doarme fetiţa mea şi îmi repet: Doamne!, fetiţa mea e un înger! Da, sunt sigură, absolut sigură că este o îngerică. Un pui de inger trimis de acolo de Sus pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Şi mai plină de nebănuite bucurii...
Am auzit undeva (unde altundeva decât la Oprah) că indienii sunt atât de convinşi de sacralitatea şi puritatea copiilor că până la 6 luni nu-i pun deloc să stea pe pământ. Este interzis să aşezi copilul pe pământ. Pentru că nu este bine să îl laşi pe Dumnezeu să atingă pământul.
Îmi place tare mult povestea asta. O dovadă in plus nu strică niciodată . Nu că aş avea nevoie de o altă confirmare că fetiţa mea e înger. Nu. Eu sţiu deja că are aripi pe care doar eu le pot vedea. Şi un zâmbet absolut divin... Dar e şi foarte telurică. Ca dovadă, scriu aceste rânduri cu un pix pe care ea l-a şterpelit de la o doamnă. Dar doamna a iertat-o, doar i-a zâmbit angelic....

Și Matematica maternității
1 plus 1 fac 2, dar şi un cuplu. 1 plus 2 fac 3, dar şi o familie fericită. 2 plus 2 fac patru, dar şi o familie împlinită. De la 3 în sus familia e tot mai curajoasă.
1 – numărul de bebeluşi care îmi binecuvintează casa şi numărul de minute pe care le dormea în pătuţ respectivul bebeluş.
2 – numărul de luni, primele, se subînţelege, în care mama bebeluşului nu a dormit mai mult de 2 ore pe noapte.
3 – dimineaţa desigur, ora de trezire preferată când micuţa avea 4 luni.
5 – cu aproximaţie, numărul de treziri în fiecare noapte şi respectiv plimbări până la pătuţ, număr menţinut de la naştere şi până în prezent cu mici şi sensibile variaţiuni.
6 – şi un sfert, ora la care a venit pe lume minunea cu gropiţă în obraz...
10 – scorul APGAR , dar si numărul lunii în care au apărut primii dinţişori.
11 – mai, ziua din care nimic nu a mai fost la fel...
20 – de zile am stat în maternitate până a crescut puiuţul mare.
21 – numărul de luni în care a păpat lăptic de la sânuleţ.
38 – şi jumătate, săptămâni de sarcină, deşi, dacă era după mine, aş mai fi dus-o încă pe atât în burtică, numai să nu fiu nevoită să nasc.
1900 – de grame a avut la debutul în viaţă prinţesa mea, că unele fetiţe sunt fiţoase din burtică si tot de atunci se preocupă de siluetă.
„n” – nume pe care le dau aceleaşi minuni. Paula – Teodora, îngerica, puiuţul meu drag , tiţa – fetiţa, mămăruţa, T-Rex (prietenii ştiu de ce...), fetiţica, ştrengarica, şurubel, albăstrica, găluşcuţa, câ-ti – câ-ti, mititica mamei, chiţibuş... orice nume ar purta face fiecare clipă să fie deosebită, iar eu, mama ei, nu pot să fiu decât cea mai fericită, realmente în al noulea cer, pentru că nimic nu e pe lume mai frumos, mai înălţător şi mai minunat decât să ai un copil. Restul... filosofie... psihologie... sport... matematică...

Cam acesta a fost trecutul.
Între timp am cunoscut o mulțime de fete absolut extraordinare, din tară sau din lumea mare, care m-au făcut să fiu recunoscătoare internetului și blogului că așa le-am putut cunoaște; așa că prezentul îl știți prea bine.
Cât despre viitor... sper să apuc să vă povestesc și despre nunta fetelor...

sâmbătă, 10 decembrie 2011

O sâmbătă specială

Astăzi am petrecut câteva ore superbe în compania unor oameni foarte frumoși, care au organizat Un altfel de Crăciun în familie.
La sfârșit Moșul a venit pentru toți copiii prezenți și a împărțit daruri din sacul lui mare și plin.
Vă las în compania unei colinde care mi-a plăcut tare mult:

Să aveți o sâmbătă frumoasă!

vineri, 9 decembrie 2011

Scrisoare pentru Moș Crăciun

Ca să aibă timp Moșul cel bun să ne pregătească cadouri, i-am scris o scrisoare pe care am așezat-o pe fereastră spre a fi luată de spiriduși și citită la timp.

M-am mirat că a avut răbdare până acum, anul trecut i-a scris din august Moșului scrisoare. Deh! știa fata că Moșul e bătrân și îi trebuie vreme multă până termină tot ce are de făcut, plus că dacă tot întârzie e posibil să nu îi mai rămână multe materiale. Dar anul ăsta a mai crescut și a așteptat să se apropie sărbătorile și să lase ca trimisul scrisorii să facă parte din magia lor.
O altă dovadă că nu mai e fetițică a fost și cadoul pe care l-a cerut. Am s-o citez: ”mi-aș dori un stilou cu peniță galbenă sau de aur, cum alegi tu, Moș Crăciune...”, asta pentru că se pregătește cu toată ființa ei pentru la anu când o fetiță școlăriță va avea mama (și tata, bineînțeles).

Nu a fost o scrisoare prea lungă, să nu obosească cumva Moșul citind-o; nici nu avea de ce să fie lungă că nu a avut alte cerințe, dar în schimb nu a uitat pe nimeni din familie, a cerut câte ceva pentru fiecare: și pentru Georgia, că ea e mică și nu știe încă să-și trimită propria scrisoare, pentru tata, pentru mama, ba chiar și pentru bunica și bunicul. Pentru acesta din urmă a cerut ”să-i aduci, pentru că e pofticios, o prăjitură cu vișine”.
Dimineață, doar ea a fost cea surprinsă că lipsește scrisoarea. Noi știam că nu are cum Moșul să lase asemenea scrisorică pe fereastră. Mă rog, eu știam, că tati a fost și el puțin mirat că a dispărut neașteptat de repede și chiar i-a părut un pic rău că nu a insistat pe lângă Paula să ceară pentru el un cadou mai consistent.
De acum însă, îl așteptăm să vină...

luni, 5 decembrie 2011

Sfântul Nicolae

În seara aceasta se fac ghetuțele, iar mâine Moșul cel sfânt și darnic le va umple cu daruri și cu multă bucurie.
Nu îl vedem niciodată când se furișează, dar îi simțim mereu prezența, nu îl dibuim, dar găsim în fiecare an semnul generozității sale. Îl cinstim în Biserică și în rugăciunile noastre și știm în adâncul sufletului că el este Sfântul Nicolae sau Moș Nicolae cel bun și mărinimos pe care îl îndrăgesc toți copiii lumii. El face mereu minuni pentru cei necajiți și sărmani. Pe El îl așteptăm cu înfrigurare și multă emoție...

Vă doresc să găsiți pline de bunătăți cizmulițele, ghetuțele, papuceii, șoșonii, șosetuțele, galoșii și tot ce ați mai îndrămădit sub fereastră!
Tuturor sărbătoriților de mâine: La mulți ani!

Te iubesc non stop

Ultimul videoclip absolut superb al celor de la Taxi, NonStop, care a adunat împreună o mulțime de femei superbe.

Și Cele două cuvinte, care ne-a încântat cu bărbați celebri.

Ce pot să-și dorească mai mult femeile decât să audă cele două cuvinte nonstop.
Să aveți un început de săptămână minunat!

duminică, 4 decembrie 2011

Poezie de sezon

Ghetele

De un timp ghetele mele
Parcă poartă-n vârfuri stele.
N-ai ghicit secretul meu?
Păi... le lustruiesc mereu.

Îmi tot zice mie tata:
-Trebuie să fie gata,
Că azi mâine în odaie,
Vine Moșul Nicolae!
(poezie preluată din revista Draga mea pentru copii)

(sursa foto: internet)
Să aveți timp să vă pregătiți ghetuțele cum se cuvine! Și știți cum se spune: dacă n-ajung ghetele, pune-ți și șosetele!

Paula și ornamentele de Crăciun

Am înscris-o pe Paula la Schimbul de ornamente pentru pomul de Crăciun al copilașilor ortodocși, organizat de Irina.
E a fost extrem de încântată când i-am spus că vom face globulețe pentru brăduțul altor copii și vom pune și noi la rândul nostru în brăduț creațiile altor copilași.
Trebuie să recunosc că mi-a luat mie în primul rând un pic de timp să mă gândesc ce ar fi mai potrivit ca ornament ortodox și care să poată fi făcut cu ușurință de către noi.
Am optat pentru un globuleț din carton pe care am printat imaginea unui îngeraș care ocrotește Pruncul Sfânt.
Ea a fost cea care le-a colorat, folosindu-și imaginația, le-a decupat și urmează să le punem șnurulețul.



Produsul finisat:

Săptămâna viitoare vor lua calea Poștei Române spre intâlnirea cu alți copilași dragălași.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Jucăriile noastre

Aseară am adus în casă toate jucăriile pe care le ținem exilate din lipsă de spațiu. Și dacă tot le-am adunat laolaltă am făcut și o sortare: ce păstrăm (aproape tot), ce donăm (prea puțin), ce aruncăm (absolut nimic).
Trebuie spus că am făcut un progres față de anul trecut când nu a vrut să donăm nicio jucărie de Crăciun. Bineînțeles, fată deșteaptă cum e, a susținut că nu e frumos să dăm jucării vechi, ci să cumpărăm copiilor lucruri noi, așa că nu am avut încotro, a avut argumente bune. Anul acesta s-a îndurat totuși să aleagă, din proprie inițiativă, un săculeț cu jucării pe care vrea să le dăruiască copiilor care nu au.
Pentru ea, care e foarte posesivă cu toate jucăriile ei (ca mai toți copiii la vârsta asta, cred) nu a fost prea ușor. Tot anul trecut tati i-a spus, la un moment dat, că pentru fiecare jucărie nouă, trebuie să renunțe la una veche. După ce a căutat și selectat vreo două ore prin toată casa a ales, în sfârșit, un dop și o scoică. Am crezut că mă prăpădesc atunci de râs.
Așa că mama îi admiră evoluția și inima bună.
Aici sunt o parte dintre jucăriile noastre:


Colțisorul cu cele pe care le aducem în cameră prin rotație

Am făcut și un mic locușor dedicat Crăciunului. Între timp, după fotografiere, a mai adăugat câțiva pinguini, lupișori și reni la colecție.

Cam atât deocamdată despre colecția noastră de jucării și animăluțe din care aveam la un moment dat câte un exemplar de pluș(și chiar mai multe, la anumite specii) din fiecare animal care trăiește pe pământ. Acum stau toate cuminți în așteptarea vremii când (să sperăm) podul va deveni mansardă și vom avea mai mult spațiu de desfășurare.
Dacă vreți să vă jucați vă așteptăm la noi!
Să aveți o zi frumoasă și jucăușă!
La mulți ani tuturor celor care vă sărbătoriți astăzi de Sfântul Andrei!

luni, 28 noiembrie 2011

un premiu nou

Am incheiat saptamana cu bine, deoarece, dupa o zi absolut minunata, aseara am aflat ca blogul meu a fost premiat de MostWanted Blog, cu unul dintre premiile ”Premiul Most Wanted Blog” pe luna decembrie.

Nu pot decat sa ma simt onorata si fericita!
Multumesc tare mult!
Sa aveti cu totii o saptamana excelenta!

duminică, 27 noiembrie 2011

Reduceri mari la jucării

Aşa trâmbiţau reclamele: mari reduceri la jucării, Moş Crăciun şi-a răsturnat sacul la Metro. Prin urmare, am purces şi noi să vedem sacul Moşului...
Vinerea care tocmai a trecut a fost vinerea neagră a reducerilor şi, dacă tot împrumutăm noi tot ce se poartă în Occident, nu se putea să ratăm încă o ocazie de a vinde ceva. Tocmai de aceea, mai multe magazine au făcut reduceri, mai ales că se apropie sărbătorile. Ce prilej poate fi mai bun decât atât!
Dintre toate ofertele, pe noi ne-a tentat cea de la Metro. Anunţau 40 la sută reducere la toată gama de jucării. Când am ajuns ieri în magazin era nebunie, ca în vremurile bune, când încă nu se deschiseseră două mall-uri şi o sumedenie de supermarketuri în oraş. La raionul de jucării era buluceală, unde te uitai vedeai mame, taţi, bunici, copii, cărucioare arhipline... Toată lumea umbla ca furnicuţele şi-şi umplea coşul.
Când am ajuns la raft ni s-a mai temperat entuziasmul. Am crezut iniţial că ratez eu ceva mega promoţie şi chiar am cercetat cu luare aminte câteva cărucioare. Dar nu, lumea cumpăra din inerţie şi din bună-credinţă, pentru că povestea preţurilor era cu totul alta.
Spre exemplu, pe noi ne-a interesat o păpuşă Barbie secretul zânelor. În toate celelalte magazine, mă refer la Cora, Real, Carrefour, costă fix 85 de lei. Aici preţul era 135 lei. Când i se aplica reducerea devenea 81. Prin urmare doar 4 lei faţă de preţul pieţei. Nu sunt matematician, dar asta e o reducere de 5 la sută, cred, şi nu de 40. Şi la fel erau toate păpuşile şi jucăriile cărora li se face reclamă din abundenţă pe toate posturile cu desene animate. Foarte puţine erau jucăriile care chiar aveau un preţ similar cu al altor magazine, să poţi spune că într-adevăr faci o economie cumpărându-le. Era o reducere, dar nu cea anunţată de ei.
Plus că erau unele jucării la care cu tot cu reducere şi tot erau mai scumpe ca în alte părţi.
Pe noi ne-a dezamăgit faptul că am găsit un raft care fusese cu produse la reducere (din cele cu ambalajul deteriorat) şi cărora acum li se anulase reducerea. Se vedea clar eticheta nouă cu 68 de lei pusă peste una cu 32 şi tot aşa.
O mare păcăleală pe faţă. Dacă era 1 aprilei era poate mai veridic. Şi aceast lucru nu se întâmplă doar la Metro, e un obicei care se practică peste tot, nu e prima dată când l-am întâlnit şi, cu siguranţă, nici ultima.
Dar cu toată dezamăgirea, îmbulzeala şi neconcordanţa preţurilor, nu am plecat de la pomul lăudat chiar cu sacul gol.
Dacă aveţi de făcut cumpărături cel mai bine e să inspectaţi întâi piaţa şi să nu credeți toate promoțiile, asta și pentru liniștea portofelului, nu doar a psihicului vostru.

vineri, 25 noiembrie 2011

Un dulce de post

Am făcut astăzi ruladă din dovleac de plăcintă și ruladă de gutui pe placul oricui.
Din timpul operațiunilor de frământare, rulare, coacere sau, mai neconvenționala, umplere a guriței mezinei și a bluziței din dotare cu aluat crud, nu avem poze.
Doar rezultatul final a beneficiat de ședința foto.



Vă oferim o felie proaspăt scoasă din cuptor, caldă, aburindă...

O melodie calda pentru voi...



Sa aveti un sfarsit de saptamana frumos!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Prima zăpadă

S-a pregătit și ne-a pregătit un pic înainte să vină. De câteva zile se joacă fulgii în aer, dar nu cutezau a se așeza. Până azi dimineață...
Acum avem zăpadă. Nu e la fel de multă ca și cea văzută de noi în octombrie la munte, dar este cât să fie acoperit pământul și cât să fie Paula extrem de entuziasmată.
Stăm în casă la călduț și o admirăm.
În rest, nu prea multe în preajma căsuței noastre. Doar dulci nimicuri care ne umplu timpul și bagă ziua în noapte.
A!... și multe tandrețuri cu mezina. Trece printr-o etapă foarte mămoasă, îi ies caninii și stă toată ziua ca timbrul pe scrisoare lângă sufletul meu. Nu credeam că ar fi posibil să fie mai lipită de mine decât era deja, dar se pare că se poate.
Să aveți și voi o zi frumoasă în căsuțele voastre!

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

noiembrie

O brumă frumoasă și persistentă a îmbrăcat astăzi orașul.
Văl de brumă argintie, mi-a împodobit grădina, exact ca în versurile poetului...



Prima brumă

Am deschis astăzi fereastra
Și-am vazut minune mare:
Orice frunză, orice floare,
Margini argintate are!
Fug afară în gradină
Ca sa-mi dau mai bine seama
De unde atâta bogăție?
Poate îmi raspunde mama.
- Este brumă, puiul meu
Și e primul semn de toamnă.
O să vezi de-acum mereu
Până când intrăm în iarnă.
(Poezia este luată din Cărticica Draga mea pentru copii).
O sâmbătă frumoasă sa aveți!

vineri, 18 noiembrie 2011

Oameni, omuleți și neoameni...

Violatori de suflete, de stimă și încredere de sine…
Acestea sunt ultimile cuvinte dintr-un articol scris foarte bine si care m-a făcut să nu tac, deși mă străduiesc cât pot să las acest colțișor cât mai curat și cât mai neatins cu putință de toate relele lumii. Din nefericire însă, trăim în lume, iar lumea suntem noi cu bune și rele. Și chiar dacă eu ignor relele, ele se întâmplă mereu. Viața noastră de zi cu zi are din păcate și aceste aspecte negative. Iar cazul amintit aici nu e singular. Chiar astăzi era pe toate posturile o știre cu un profesor care mai bine de doi ani a avut o relație (dacă se poate numi așa) cu o fetiță care avea doar 12 ani când a început toată povestea aceasta terifiantă.
Sunt oripilată ca om, ca femeie, ca mamă, ca profesoară, de tot mai desele cazuri de viol și violență care se produc. O societate răsturnată, care își pierde cu fiecare zi tot mai mult din ce are ea mai prețios. Nu este zi aproape în care să nu auzi că un copil a fost violat. Iar cazurile cele mai cutremurătoare sunt cele în care sunt implicați părinți, bunici, rude, cadre didactice. Să nu mai spun că acum câteva săptămâni a fost un caz cu un băiețel de 3 ani, fapt ce te face să-ți fie frică, ca om normal, să mai asculți știrile.
În fiecare zi vedem în fața noastră tot felul de anomalii, peste tot, în aproape toate domeniile. Nu este zi în care să nu aflăm de un lucru petrecut altfel decât ar fi fost corect, moral și legal, încât am ajuns să nu ne mai mire nimic. Cumplit lucru. Ar trebui încă să ne mire, să ne miște, să ne urnească, să luăm atitudine acolo unde se poate. Știu că este destul de greu de depășit starea de neputință sau de lehamite, dar totuși…
Anual în România sunt peste 3000 de copii violați, ceea ce mi se pare înfiorător de mult, aproape zece copii pe zi. Iar în lume situația este și mai terifiantă. Sunt milioane de persoane. Iar statisticile se referă la cazurile știute. Realitatea ne arată că sunt și atâtea mii de cazuri ținute sub tăcere o viață întreagă. Pentru că nu e nici o mândrie să spui că ai fost violat, să te descoperi de toate tainele tale; iar lumea năvălește uneori cu mai multă ură pe victimă decât pe vinovat.
Mă uit cu înfrigurare câte scuze și justificări le putem găsi celor care mutilează trupește și mai ales sufletește copiii. Auzim tot felul de povești despre cum arăta sau ce făcea copilul. Din punctul meu de vedere astea sunt doar detalii nesemnificative, sunt lucruri care nu fac decât să arate și mai mult degradarea noastră sufletească, decăderea în care am ajuns atât ca oameni cât și ca societate. Nu contează cum arată sau cum se comportă un copil, de aceea ești adult responsabil, să-l corectezi și să-l ajuți să se formeze, nu să profiți de încrederea și naivitatea lui.
Părerea mea este că în toate cazurile în care sunt implicați copii și adulți, întotdeauna, dar întotdeauna, cel vinovat este adultul. Așa cred eu.
Și mai cred că ar trebui să luăm atitudine până când nu se normalizează nefirescul. Până când, saturați de atâtea anomalii din jurul nostru nu vom mai ști să deosebim binele de rău. Încă nu știu exact cum ar trebuie să fie concretizată această atitudine, dar cred că împreună putem găsi niște soluții pentru a face viața copiilor noștri un pic mai sigură. Ne putem îmbăta cu apă rece spunându-ne că dacă la noi în familie e liniște ei nu vor cunoaște grozăviile lumii sau putem face ceva, acel ceva care să conteze și să schimbe măcar puțin lumea în care vor crește.

Aventuri spitalicești - finalul

În primul rând mulțumim tuturor pentru purtarea voastră de grijă și pentru toate urările primite. Am fost foarte impresionați de toată dragostea primită.
Paula a fost externată ieri până la urmă, toate analizele făcute fiind în regulă. La ecograf apendicele nici măcar nu a fost găsit, de inflamație nepunându-se problema.
Nu am primit un răspuns concludent pentru ceea ce am avut, doar mai multe diagnostice neconfirmate. În tot timpul internării nu a primit niciun medicament, nici pentru febră, nici pentru durere, nimic.
Se pare că ar fi fost vorba despre o încurcătură de intestine, rezolvată cu mult masaj.
Deja se simte mult mai bine, astăzi nu a mai vrut să stea acasă și a mers la grădiniță.
Acum suntem acasă, sănătoși cu toții, bucuroși, jucăuși, pregătindu-ne de rutina somnicului.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Aventuri spitalicești

Totul a început cu Georgia. Luni noaptea, i s-a făcut un pic rău și a vomat. Nimic foarte grav, s-a liniștit imediat și a dormit buștean întreaga noapte.
Marți dimineață când am trezit-o pe Paula a zis că o doare un pic stomăcelul. M-am gândit că poate au mâncat amândouă ceva ce nu le-a convenit, așa că i-am dat ceva de durere și am trimis-o la grădiniță, de unde mi-a adus-o tati acasă la amiază, că a zis doamna asistentă să venim după ea că e bolnăvioară. Când a ajuns acasă i-am dat un metoclopramid si ceva pentru durere, a mâncat și apoi a fost bine toată după amiaza.
Seara s-a plâns iar că o doare burtica și în câteva minute i-a urcat febra de la 38.2 la 39.5, timp în care, între două schimburi de termometre îi pusesem și un supozitor de novocalmin, care în alte situații funcționează miraculos la noi când e vorba de temperatură.
Am lasat-o pe Georgia adormită în casă cu fetița vecinilor și am plecat la urgență. După mai bine de o oră petrecută prin diferite secții, după o ecografie și mai multe palpări ni s-a pus diagnosticul de colică apendiculară. Ne-a internat-o scurt și fără comentarii. (Mă rog, aici ar fi ceva comentarii, deoarece când am aflat că ne-o internează, că doctorul a zis că o mai ține până dimineața să vadă cum evoluează, dar că e colică apendiculară și că va fi operată la prima oră, am îndrăznit să întreb și eu ceva ca o mamă îngrijorată, moment în care doctorul a și părăsit încăperea, chipurile foarte ofensat de neîncrederea noastră. Dar eu, care mi-am dat seama de foarte multe ori că medicilor de la noi nu le lipsesc calitățile profesionale, din fericire, ci doar un pic mai multă omenie, nu m-am supărat.)
Tati a rămas cu ea, iar eu m-am grăbit să ajung din nou în fața urgențelor și să o aștept pe Georgia, care venea cu vecinii, deoarece și ea făcuse, probabil din simpatie cu surioara mai mare, o frumoasă temperatură de 38.9.
Georgia a fost bine până la urmă și, grație unei doamne doctor extraordinare de la UPU, pe la miezul nopții eram acasă.
Dimineață Paulei i s-a spus că va fi operată, să nu mănânce nimic și nici să bea apă.
Soțul s-a revoltat un pic, cum o operează așa fără alte investigații. Până la urmă, aproape de amiază i-au făcut un ecograf și au spus că este ceva inflamat, încă nu știau precis ce, dar nu apendicele.
Într-un final ni s-a spus că e posibil să fie o infecție urinară și că nu mai este caz de chirurgie, prin urmare trebuie să fie externată de acolo și să o internăm pentru alte investigații la pediatrie 2 sau 3, după cum optăm noi.
Dar, cică în spitalele de la noi, nu te poți interna în alt spital decât după 48 de ore după o externare. Așa că vom aduce fetița acasă, fără să știm precis ce are și ne vom ruga ca până vineri după amiaza, când avem dreptul legal de a o interna din nou, să nu pățească nimic.
Trăim în România și-i destul!
Sănătate să aveți!

marți, 15 noiembrie 2011

o reclama bună

Am văzut duminică reclama aceasta la ApropoTv și am zâmbit toată ziua.
Evident, nu ai vrea să ți se întâmple, dar trebuie să recunoașteți că tipul are o explicație bună.

Distrați-vă!

un gând

"Schimbăm într-una leacurile și nu găsim niciunul eficace, pentru că nu credem nici în liniștea pe care o cautam, nici în plăcerile după care gonim." Emil Cioran

luni, 14 noiembrie 2011

Primul semn al apropierii Crăciunului

Primul semn al apropierii sărbătorii Nașterii Domnului a fost întotdeauna pentru mine începutul postului. Când începea postul știam că la sfârșitul lui urmează bucuria.
Să aveți post binecuvântat!
Daisypath Christmas tickers

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Cel mai bogat om din Babilon.

La recomandarea unei foarte bune prietene, Maria, am citit acum mai mulți ani o carte care m-a marcat atunci, recunosc. Se numește Cel mai bogat om din Babilon de George S. Clason, apărută la Editura Amaltea în 2004, având ca motto ”Decât să înduri sărăcia, mai bine îi găsești un leac.”.
Am observat că în ultima vreme, datorită în mare măsură și vremurilor imprevizibile în care trăim, tot mai multe persoane sunt interesate de modul în care poți economisi bani sau, măcar să fii cât se poate de chibzuit. E o temă care apare peste tot, o temă dureros de actuală și necesară în același timp.
Cartea despre care vă vorbesc, dincolo de partea ei literară în care îmbracă o poveste duioasă, are la bază un principiu simplu: economisește 10 la sută din tot ceea ce câștigi.
Ei bine, cartea spune econisește 10% și vei ajunge bogat, bănuții pe care îi strângi să fie bani care muncesc pentru tine. ”Fiecare monedă de aur pe care o păstrezi devine un sclav care lucrează pentru tine. Fiecare monedă de aramă este copilul monedei de aur, ce lucrează și ea pentru tine.” Nu este însă un îndemn la o goană după aur, după bani, să te îmbogățești și atât, ci aduce în discuție valori fundamentale ca prietenia, bunătatea, generozitatea umană; dar adevărul e că nu poți fi exagerat de generos când nu ai un ban în buzunar.
Dictonul ei: plătește-te pe tine însuți mai întâi!
În fiecare lună, pentru munca pe care o faci, primești o sumă de bani, iar cu ei plătești la rândul tău alte persoane. Il plătești pe cel care îți dă mâncarea, hainele, încălțămintea, pe cel care iți asigură apa, curentul electric, telefonia, gazul, pe cel de la care cumperi cărți, reviste, ziare, pe cel care te tunde, pe acel care te învață, te vindecă, te apără. Plătești o mulțime de oameni. Îi plătești pe toți, în afară de tine însuți!
Iar cartea tocmai asta spune: prima dată plătește-te pe tine cu o zecime din tot ceea ce câștigi și apoi plătește-i pe toți ceilalți. ”Trebuie să păstrezi mereu o parte din tot ce câștigi. Nu trebuie să fie mai puțin de o zecime, indiferent cât de mic este câștigul tău. Dar poate fi și mai mult, depinde de cât câștigi. Plătește-te pe tine însuți mai întâi. Nu cumpăra veșminte și sandale mai mult decât îți permite punga și ai grijă să-ți rămână bani pentru mâncare, fapte de milostenie și ofrande aduse zeilor! Averea crește – întocmai ca un copac – dintr-o sămânță măruntă. Prima monedă de aramă pe care o pui deoparte constituie sămânța din care se va dezvolta copacul averii tale. Cu cât plantezi mai repede sămânța, cu atât mai repede va crește și copacul. Și cu cât vei avea mai multă grijă de el, punându-i la rădăcină cât mai multe monede de aur și aramă, cu atât te vei înfrupta mai repede din bogățiile pe care ți le oferă.”
De când am citit-o, am încercat să-i punem și noi în aplicare principiul. Știți vorba aceea, teoria ca teoria, dar practica este cea care ne omoară pe noi. Nu, nu ne invidiați, nu am ajuns bogați. Deocamdată…
După ce termini de citit (și termini foarte repede că este o lectură tare plăcută) ai impresia că e atât de simplu de aplicat, ba chiar ridicol de simplu și că din atât de puțin nu are cum să se adune mult. Ei bine, gândul din urmă nu e deloc constructiv, că nu te lasă nici măcar puținul să-l pui deoparte.
Noi suntem amândoi bugetari, prin urmare venitul nostru îl reprezintă o sumă atât de mică că mi-e și jenă să o spun. Dacă lucrați cumva în învățământ atunci probabil că nu aveți nevoie de prea multă imaginație ca să vă dați seama despre ce sumă vorbesc. La capitolul cheltuieli însă avem și noi aceleași cheltuieli firești cu utilitățile, ca în orice gospodărie, la care se adugă o rată consistentă de câteva sute de euro, făcută pentru căsuța noastră. Dacă mai adăugăm cheltuielile cu mâncarea, grădinița, medicamente și altele neprevăzute specifice vieții de zi ci zi, constatăm că abia putem trăi decent de o lună la alta. Mă rog, și decența are definiții diferite dacă întrebi un milionar sau un muncitor, dar nu mă bag acum în filosofii neproductive.
Când am născut prima fetiță am hotărât ca acei zece la sută din venitul meu să-i economisim lunar pentru ea. Economisirea aceasta a luat forma unei asigurări de studii, în speranța că peste ani îi va fi ei, implicit și nouă, mult mai bine. Pentru cea de-a doua fetiță am ales o altă cale, cu o sumă mai mică. Fată mare suma mai mare, fata mica suma mică. Glumesc desigur... Probabil, când vom scăpa de rată, asta dacă nu apucăm s-o lăsăm moștenire (hazul de necaz se pare că mi-a intrat în sânge) vom putea să ne facem alte planuri.
În carte se spune la un moment dat că și ratele sunt tot un fel de economisire, una în avans dacă vreți, pentru un bun de care deja te bucuri. Așa că noi, mai norocoși din fire, suntem plini de economii ca broasca de păr, vorba lui Creangă.
Când am citit cartea prima dată mi-am notat un citat care mi-a plăcut: ”Îmi dezvălui motivul pentru care noi nu am descoperit niciodată izvorul de aur – noi nu l-am căutat niciodată.” Dacă voi îl căutați, vă doresc să îl găsiți!
Spor la citit și să aveti o sâmbătă frumoasă!

joi, 10 noiembrie 2011

În ce țară e cel mai bine să îți crești copiii?

Dimineață, în timp ce-mi luam porția zilnică de știri, am aflat depsre locul unde este cel mai bine să îți crești copilul.
Conform presei, Organizația Save the Children a dat publicității clasamentul pe 2011 al celor mai potrivite state pentru creșterea copiilor.
Statele nordice si Australia sunt lideri incontestabili, în timp ce România ocupă locul 36 la nivel mondial.
La coada clasamentului se află, previzibil zic eu, state precum Guinea, Niger și Afganistan.
Studiul a fost realizat pe baza a șapte indicatori relevanți pentru femei: riscul de deces al mamelor la naştere; numărul de femei care folosesc metode contraceptive moderne; speranţa de viaţă; numărul de ani de şcolarizare; valoarea ajutorului de maternitate; raportul dintre salariile bărbaţilor şi femeilor; numărul de femei din guvernământ.
În plus, au fost luați în considerare și doi indicatori pentru copii: mortalitatea infantilă şi şcolarizarea.
Topul celor 10 state unde e cel mai bine să îți crești copiii arată cam așa:

1. Norvegia
2. Australia
3. Islanda
4. Suedia
5. Danemarca
6. Noua Zeelandă
7. Finlanda
8. Belgia
9. Olanda
10. Franţa.

Evident, ca întotdeauna, noi nu suntem la locul potrivit.

marți, 8 noiembrie 2011

La mulți ani!

Tuturor celor care purtați numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, azi, la zi de sărbătoare, vă doresc să aveti parte de sănătate, fericire, dragoste, voie bună și de multă liniște și mulțumire sufletească!
Vă dăruiesc cu drag acest buchet de flori!

Să aveți petrecere frumoasă!

luni, 7 noiembrie 2011

”Mâini curate, corp sănătos”

Trăim cu toții în perioada de vârf a civilizației omenirii.
Și totuși, în plină glorie a civilizației noastre, spun unele guri rele, că nu am fi așa buni prieteni cu săpunul. Deh, cârcotași...
Când am văzut pe blogul Laurei titlul Mâini curate, corp sănătos, prima reacție a fost de strâmbare a năsucului. Ce fel de articol e și ăsta? Ce noutate aduce? Cine nu se spală pe mâini? Teoretic toată lumea se spală pe mâini și pe toate celelalte părți ale corpului personal. Asta doar teoretic, cum spuneam. Practic, tot mai multe boli molipsitoare își primesc denumirea de boala mâinilor murdare.
Mi-am amintit că în anii din urmă, în special la venirea iernii, când planau amenințătoare asupra noastră mai ceva ca sabia lui Damocles tot felul de gripe, gen A1H1, mai multe femei extraordinare pe care le știu nu au dat buzna în farmacii după tot felul de vaccinuri experimentale, ci doar au întărit măsurile de igienă în casele și familiile lor. Iar măsura asta simplă și atât de la-ndemână că ți-e și rușine să o dai drept exemplu, s-a dovedit a fi extrem de eficientă.
Tot atunci am introdus și noi regula, evident pentru pitice în special, că toată lumea se spală pe mâini la revenirea în casă, indiferent cât de scurtă sau lungă ne-a fost ieșirea.
Așa că ideea Laurei, mi s-a părut chiar foarte potrivită acum la debutul sezonului de gripe și viroze.
Știu că unele mame se confruntă cu dificultăți în a-i învăța pe ștrumfi bunele obiceiuri. La noi nu a fost cazul, deoarece ”rățuștele” noastre sunt dependente de apă. E suficient să audă apa curgând pentru a merge hipnotizate să se spele. La noi nu a constituit niciodată o problemă introducerea lor în cadă, de exemplu, ci scoaterea lor de acolo. Când mergem la piscină, la râu, la mare, adevăratele trucuri și tertipuri părintești le folosim pentru ieșirea lor din apă.
Dacă însă sunteți la început, în perioada de împrietenire a prichindelului cu apa și săpunul, să știți că am găsit niște poezioare pentru copii tare drăgălașe, care sper să vă ajute mult în demersul vostru.

Sfaturi

Mama mea m-a învățat
ca să fiu mereu curat,
serile și dimineața
să-mi spăl mâinile și fața.

Pe urechi, pe mâini, pe gât,
e de-ajuns numai atât?
Nu-i de-ajuns, că peste zi,
mă pot iarăși murdări!

Mă joc de-a mama

Eu cu drag păpușa-mi spăl,
cu șampon din flori de vară,
dac-o trag un pic de păr,
o sărut și râde iară.

Supa-i musai să mănânce
și legume, carne, sos,
Cine ascultă de mămica,
crește mare și frumos.

Fetița și Azorel

Vin la mama, Azorel,
să te spele ea nițel,
cu săpun și cu burete,
că murdat mai ești, băiete!

Stai să-ți fac nițel clăbuc
pe la ochi, pe la năsuc,
dar să nu plângi, că-i rușine,
că eu, mamă, iți vreau bine!

Apa, peria și săpunul

Încă dis-de-dimineață
trei prieteni mă răsfață,
apa, peria, săpunul,
mi-s prieteni toși ca unul.
Apa-mi zice: Vin la mine,
să te spăl cum se cuvine,
să te mângâi pe-ndelete
cu săpun și cu burete.
Joaca asta cu clăbucul,
chiar că-mi gâdilă năsucul,
apa rece se răsfață
și mă mângâie pe față.

Periuța cea glumeață

Veselă e periuța:
Toată ziua se dă huța
Si se joacă, si glumește,
Nici n-ai spune ca muncește.

Uite-așa, mai mult în glumă,
Zburdă până face spumă.
Dinților le infiripă
Alb vesmant ce ține-o clipă.
Ii iubește, îi albește
Si pe cei mai mici îi crește.
Si-o ascultă, că-i isteață,
Periuța cea glumeață.

Să fiți cu toții sănătoși și să aveți o săptămână frumoasă!

duminică, 6 noiembrie 2011

Fetele mamei harnice

Am scăpat de griji. De acu are cine să mă ajute...

De când a aflat că vom avea două fetițe, soțul meu are în minte o imagine idilică, în care vine el de la serviciu și găsește casa mirosind a tot felul de miresme încântătoare venind dinspre bucătărie, iar fetele lui îl servesc și-l răsfață ca pe un conte cu tot felul de bunătăți făcute de ele.
Evident, toată povestea asta e un motiv bun de glume în familie, deoarece el este cel care momentan muncește și trebăluiește în urma lor. Dar visele sunt gratuite...
Se pare totuși că imaginea lui începe să prindă contur și nu mai pare chiar atât de îndepărtată și de fantezistă.



Fetele mamei harnice au facut ieri gogoși, preferatele tatei.
Vă invităm la o porție!

vineri, 4 noiembrie 2011

Copilul care aleargă către mare

Copilul care aleargă către mare, măcar o dată-n viață să mai fiu...

”Când erai copil nu te întrebai ce e fericirea, nu o căutai...” (Vama)

joi, 3 noiembrie 2011

lupișorul... lupișoara...

Paula: Mami, vino repede să vezi un lupișor!
Eu l-am aranjat!
Când l-am văzut pe lupișor nu m-a răbdat inima să nu vi-l arăt și vouă.
Așa că, doamnelor și domnilor, vă prezentăm lupișorul... lupișoara noastră:


Costumul îl avem de mai mult timp, de pe vremea când Paula trecea prin perioada Scufița roșie. Avea un poncho roșu cu glugă (proaspăt intrat in zestrea mezinei) și acest costumaș pe care l-am cumpărat de la Metro cu un preț simbolic, vreo 3 lei, era la reducere că îi lipsește partea de jos.

luni, 31 octombrie 2011

Pregătiri de Halloween - partea a IV-a

și ultima, că ne ajunge cât am povestit despre Halloween-ul acesta.
De fapt, noi am rămas mai mult cu pregătirile, că altceva nu am făcut în mod special.
Paula s-a distrat și ea cu întreaga grupă la grădiniță, au făcut diverse felinare și a primit o diplomă pentru cea mai înspăimântătoare mască. Dar tati mi-a spus că masca ei nu a fost foarte înfricoșătoare, deoarece, în timp ce toți copiii au pictat cu mult negru și roșu ceva ce trebuia să semene cu un vampir, fetița mea, care ieri a văzut, printre multe altele, și un album egiptean, a pictat o măscuță ce semăna mai mult cu o față de faraon decât cu orice altceva.
La sfârțitul activității ea și-a servit colegii cu bomboane.
Dar, partea bună și deloc înspăimântătoare a acestei sărbători este cadoul meu.
Da. Am primit un cadou.
Am înscris dovleacul într-un concurs organizat la un centru comercial și, evident, am câștigat. Da, tati a muncit și eu m-am ales cu premiul. Unii crează și alții beneficiază. Am primit un bilet la film, dulciuri și...
O zi întreagă de răsfăț la spa.
O ZI LA SPA!!!
Sunt toată un zâmbet, am gura mai largă decât dovleacul vrăjitor. Credeți-mă!

duminică, 30 octombrie 2011

Pregătiri de Halloween - partea a III-a

Câteva din ultimele nostre creații pe care le-am lucrat împreună.

Am făcut și o fetiță felinar din dovlecel.

O fantomiță și o vrăjitoare ieșind din pahare.

Si două felinare din hârtie.

Mâine surioara mai mare se va distra și la grădiniță.
Să aveți un început de săptămână așa cum vă doriți!

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Pregătiri de Halloween - partea a II-a

Am participat astazi la Sarbatoarea dovlecilor din Galeriile Real. Am primit un dovleac pe care l-am decorat dupa bunul plac al imaginatiei noastre cu acuarele si carioci. Sosind putin mai tarziu, a trebuit sa ne limitam la materialele gasite. Rezultatul a fost admirat si, fara falsa modestie a fost unul din cei mai dragalasi dovleci. Din pacate n-am avut aparatul foto la noi sa vedeti si celelalte creatii.


Partea buna e ca am venit cu premiul acasa.

Sedinta foto rapida l-a facut sa zambeasca.
In magazin am fost intrebati de mai multe persoane la ce stand se gaseste de cumparat palaria noastra. Cred ca la anu vom putea face un ban cinstit.Numai sa nu creasca pretul la umbrele...:)
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.