Scrisoare pentru Moș Crăciun

Ca să aibă timp Moșul cel bun să ne pregătească cadouri, i-am scris o scrisoare pe care am așezat-o pe fereastră spre a fi luată de spiriduși și citită la timp.

M-am mirat că a avut răbdare până acum, anul trecut i-a scris din august Moșului scrisoare. Deh! știa fata că Moșul e bătrân și îi trebuie vreme multă până termină tot ce are de făcut, plus că dacă tot întârzie e posibil să nu îi mai rămână multe materiale. Dar anul ăsta a mai crescut și a așteptat să se apropie sărbătorile și să lase ca trimisul scrisorii să facă parte din magia lor.
O altă dovadă că nu mai e fetițică a fost și cadoul pe care l-a cerut. Am s-o citez: ”mi-aș dori un stilou cu peniță galbenă sau de aur, cum alegi tu, Moș Crăciune...”, asta pentru că se pregătește cu toată ființa ei pentru la anu când o fetiță școlăriță va avea mama (și tata, bineînțeles).

Nu a fost o scrisoare prea lungă, să nu obosească cumva Moșul citind-o; nici nu avea de ce să fie lungă că nu a avut alte cerințe, dar în schimb nu a uitat pe nimeni din familie, a cerut câte ceva pentru fiecare: și pentru Georgia, că ea e mică și nu știe încă să-și trimită propria scrisoare, pentru tata, pentru mama, ba chiar și pentru bunica și bunicul. Pentru acesta din urmă a cerut ”să-i aduci, pentru că e pofticios, o prăjitură cu vișine”.
Dimineață, doar ea a fost cea surprinsă că lipsește scrisoarea. Noi știam că nu are cum Moșul să lase asemenea scrisorică pe fereastră. Mă rog, eu știam, că tati a fost și el puțin mirat că a dispărut neașteptat de repede și chiar i-a părut un pic rău că nu a insistat pe lângă Paula să ceară pentru el un cadou mai consistent.
De acum însă, îl așteptăm să vină...