Aniversare

Acum trei ani căutam ceva pe google având ca tema familia și am dat peste Familia, colțișorul meu de rai, un frumos blog al Elenei, devenit între timp, Gânduri de acasă.
Și din aproape în aproape am descoperit Jurnalul Anei al Anei, evident, Dulce casa al Irinei, Nihil sine Deo al Marilenei și Jurnalul de multumire al Nicoletei. Astea au fost primele bloguri pe care le-am citit pe nerăsuflate într-o zi de la începutul lui decembrie 2008.
Auzisem de ceva vreme de bloguri dar nu avusesem până atunci curiozitatea de a afla ce înseamna un blog. Nu sunt o pasionată a rețelelor de socializare, nu am avut niciodată cont pe hi5, nici acum nu m-a prins flama facebook-ului, dar atunci am avut norocul sa dau peste o mână de bloguri minunate care m-au determinat să pornesc la drum.
Și am pornit...
Primele mele postări au fost:
Îngerica
Vreau să scriu câteva rânduri şi gânduri nu cu pretenţia de a schimba vieti, ci pentru a le face pur si simplu mai frumoase, dăruindu-le din bucuria pe care o fetiţă micuţă-micuţă a adus-o în viaţa mea.
Ma uit cu nesfârşit nesaţ în pătuţul în care doarme fetiţa mea şi îmi repet: Doamne!, fetiţa mea e un înger! Da, sunt sigură, absolut sigură că este o îngerică. Un pui de inger trimis de acolo de Sus pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Şi mai plină de nebănuite bucurii...
Am auzit undeva (unde altundeva decât la Oprah) că indienii sunt atât de convinşi de sacralitatea şi puritatea copiilor că până la 6 luni nu-i pun deloc să stea pe pământ. Este interzis să aşezi copilul pe pământ. Pentru că nu este bine să îl laşi pe Dumnezeu să atingă pământul.
Îmi place tare mult povestea asta. O dovadă in plus nu strică niciodată . Nu că aş avea nevoie de o altă confirmare că fetiţa mea e înger. Nu. Eu sţiu deja că are aripi pe care doar eu le pot vedea. Şi un zâmbet absolut divin... Dar e şi foarte telurică. Ca dovadă, scriu aceste rânduri cu un pix pe care ea l-a şterpelit de la o doamnă. Dar doamna a iertat-o, doar i-a zâmbit angelic....
Și Matematica maternității
1 plus 1 fac 2, dar şi un cuplu. 1 plus 2 fac 3, dar şi o familie fericită. 2 plus 2 fac patru, dar şi o familie împlinită. De la 3 în sus familia e tot mai curajoasă.
1 – numărul de bebeluşi care îmi binecuvintează casa şi numărul de minute pe care le dormea în pătuţ respectivul bebeluş.
2 – numărul de luni, primele, se subînţelege, în care mama bebeluşului nu a dormit mai mult de 2 ore pe noapte.
3 – dimineaţa desigur, ora de trezire preferată când micuţa avea 4 luni.
5 – cu aproximaţie, numărul de treziri în fiecare noapte şi respectiv plimbări până la pătuţ, număr menţinut de la naştere şi până în prezent cu mici şi sensibile variaţiuni.
6 – şi un sfert, ora la care a venit pe lume minunea cu gropiţă în obraz...
10 – scorul APGAR , dar si numărul lunii în care au apărut primii dinţişori.
11 – mai, ziua din care nimic nu a mai fost la fel...
20 – de zile am stat în maternitate până a crescut puiuţul mare.
21 – numărul de luni în care a păpat lăptic de la sânuleţ.
38 – şi jumătate, săptămâni de sarcină, deşi, dacă era după mine, aş mai fi dus-o încă pe atât în burtică, numai să nu fiu nevoită să nasc.
1900 – de grame a avut la debutul în viaţă prinţesa mea, că unele fetiţe sunt fiţoase din burtică si tot de atunci se preocupă de siluetă.
„n” – nume pe care le dau aceleaşi minuni. Paula – Teodora, îngerica, puiuţul meu drag , tiţa – fetiţa, mămăruţa, T-Rex (prietenii ştiu de ce...), fetiţica, ştrengarica, şurubel, albăstrica, găluşcuţa, câ-ti – câ-ti, mititica mamei, chiţibuş... orice nume ar purta face fiecare clipă să fie deosebită, iar eu, mama ei, nu pot să fiu decât cea mai fericită, realmente în al noulea cer, pentru că nimic nu e pe lume mai frumos, mai înălţător şi mai minunat decât să ai un copil. Restul... filosofie... psihologie... sport... matematică...
Cam acesta a fost trecutul.
Între timp am cunoscut o mulțime de fete absolut extraordinare, din tară sau din lumea mare, care m-au făcut să fiu recunoscătoare internetului și blogului că așa le-am putut cunoaște; așa că prezentul îl știți prea bine.
Cât despre viitor... sper să apuc să vă povestesc și despre nunta fetelor...