Aventuri spitalicești

Totul a început cu Georgia. Luni noaptea, i s-a făcut un pic rău și a vomat. Nimic foarte grav, s-a liniștit imediat și a dormit buștean întreaga noapte.
Marți dimineață când am trezit-o pe Paula a zis că o doare un pic stomăcelul. M-am gândit că poate au mâncat amândouă ceva ce nu le-a convenit, așa că i-am dat ceva de durere și am trimis-o la grădiniță, de unde mi-a adus-o tati acasă la amiază, că a zis doamna asistentă să venim după ea că e bolnăvioară. Când a ajuns acasă i-am dat un metoclopramid si ceva pentru durere, a mâncat și apoi a fost bine toată după amiaza.
Seara s-a plâns iar că o doare burtica și în câteva minute i-a urcat febra de la 38.2 la 39.5, timp în care, între două schimburi de termometre îi pusesem și un supozitor de novocalmin, care în alte situații funcționează miraculos la noi când e vorba de temperatură.
Am lasat-o pe Georgia adormită în casă cu fetița vecinilor și am plecat la urgență. După mai bine de o oră petrecută prin diferite secții, după o ecografie și mai multe palpări ni s-a pus diagnosticul de colică apendiculară. Ne-a internat-o scurt și fără comentarii. (Mă rog, aici ar fi ceva comentarii, deoarece când am aflat că ne-o internează, că doctorul a zis că o mai ține până dimineața să vadă cum evoluează, dar că e colică apendiculară și că va fi operată la prima oră, am îndrăznit să întreb și eu ceva ca o mamă îngrijorată, moment în care doctorul a și părăsit încăperea, chipurile foarte ofensat de neîncrederea noastră. Dar eu, care mi-am dat seama de foarte multe ori că medicilor de la noi nu le lipsesc calitățile profesionale, din fericire, ci doar un pic mai multă omenie, nu m-am supărat.)
Tati a rămas cu ea, iar eu m-am grăbit să ajung din nou în fața urgențelor și să o aștept pe Georgia, care venea cu vecinii, deoarece și ea făcuse, probabil din simpatie cu surioara mai mare, o frumoasă temperatură de 38.9.
Georgia a fost bine până la urmă și, grație unei doamne doctor extraordinare de la UPU, pe la miezul nopții eram acasă.
Dimineață Paulei i s-a spus că va fi operată, să nu mănânce nimic și nici să bea apă.
Soțul s-a revoltat un pic, cum o operează așa fără alte investigații. Până la urmă, aproape de amiază i-au făcut un ecograf și au spus că este ceva inflamat, încă nu știau precis ce, dar nu apendicele.
Într-un final ni s-a spus că e posibil să fie o infecție urinară și că nu mai este caz de chirurgie, prin urmare trebuie să fie externată de acolo și să o internăm pentru alte investigații la pediatrie 2 sau 3, după cum optăm noi.
Dar, cică în spitalele de la noi, nu te poți interna în alt spital decât după 48 de ore după o externare. Așa că vom aduce fetița acasă, fără să știm precis ce are și ne vom ruga ca până vineri după amiaza, când avem dreptul legal de a o interna din nou, să nu pățească nimic.
Trăim în România și-i destul!
Sănătate să aveți!