duminică, 28 iunie 2009

din prietenie...

Am primit de la Ana un premiu făcut de ea, ca dovadă cât e de talentată şi de altruistă. E un premiu superb, Ana, mulţumesc tare mult!





Îl ofer şi eu mai departe, unor prieteni reali şi virtuali, care mi+au bucurat mult inima :

Marianei, Anemariei
Ana , Carolina
Silviei , Ioanei
Julia care a fost foarte generoasa cu mine in materie de premii, mai ales pe celălat blog al meu
Flore , Salmi Alinei şi
tuturor celor care acceptă micile bucurii care ne fac viaţa mai frumoasă.
Vă îmbrăţişez cu drag!

7 comentarii:

  1. Mulţumesc mult, Loredana! Am primit darul acesta cu bucurie atât de la Ana cât şi de la tine!

    Am venit şi eu cu un dar poetic, cu o îmbrăţişare prin vers:

    Dor de îmbrăţişare

    Aş vrea să am braţe de floare
    Să îţi pot atinge uşor inima
    c-o-mbrăţişare de miresme,
    şi cu-o atingere de petale…

    Aş vrea să am braţe de lumină
    Să îţi pot îmbrăţişa privirea
    Cu-o rază duioasă de iubire
    Sau cu-un curcubeu de dor.

    Aş vrea să am braţe de izvoare
    Să îţi pot cuprinde tâmpla fierbinte
    Cu unda răcoroasă a dimineţii
    În care strălucesc oglinzi de cer…

    Aş vrea să am braţe de copil
    Să îţi pot cuprinde braţul tău
    Ca un vlăstar fraged alipit strâns
    De viţa ce-şi aşteaptă rodul…

    Aş vrea să am şi pentru tine
    braţe de mamă sau de tată,
    sau de soră mai mare
    Să te pot strânge la piept
    Până când inimile vor cânta
    În aceeaşi măsură a iubirii
    Şi-n acelaşi ritm de dor…

    Aş vrea să te pot cuprinde lin
    În braţele rugăciunii de seară
    Şi să duc tot suspinul tău ,
    Şi tot geamătul însingurat
    Mai sus de norii grei şi trişti …

    Aş vrea să am braţe de înger
    Cu praf de stele pe aripi sidefii
    Să te pot purta în zbor legănat
    În imbrăţişări albe nesfârşite.

    Aş vrea să am braţe de Cer,
    Braţe divine de Tată înduioşat
    Şi privire blândă, iertătoare,
    să te pot îmbrăţişa tandru
    când vei păşi pe pragul Veşnciei…

    Dar, nu am decât aceste braţe
    Ce tremură la gândul atingerii…
    Cu-acestea aş vrea să îţi dăruiesc
    Îmbrăţişarea prieteniei dintre inimi,
    Ţie, celei ce-mi eşti aproapele meu,
    Căreia i-am destăinuit prin vers
    Sau prin lacrimi şi tăceri
    parte din sufletu-mi fremâtând de dor.

    Primeşte această atingere ca de zefir
    A îmbrăţişării mele de poem …

    PS. Pe blogul meu ( la postarea cu această poezie ) te aşteaptă şi o imagine frumoasă pe care ţi-o dăruiesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult ca te gandesti la mine Anca. Din pacate timpul meu acum ptr net e ff limitat... dar sa sti ca ne gandim mereu cu drag la voi.
    Pupici Paulei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun gasit si aici!
    Te asteapta o surpriza aici:
    http://anonimulpamantean.blogspot.com/2009/06/leapsaaaaa-ii.html

    Mii de multumiri!

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc mult mult mult.....*-*
    in sfirsit am putin timp sa trec sa te salut si sa-ti multumesc pentru gestul tau frumos.Le ridic cu placere si cu multa bucurie*-*!

    RăspundețiȘtergere
  5. La rindul meu ,te rog sa treci sa ridici citeva premii cind vei avea tu mai mult timp liber.Sper ca vei avea o VARA MINUNATA alaturi de ingerasul tau *-*!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumim mult de tot, le-am preluat cu intarziere dar am avut motive intemeiate ;). Pupici multi!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.