marți, 21 iulie 2009

titularizarea. examenul.

Cea mai mare frustrare a mea ca profesor e că nu sunt posturi titularizabile. Să mă titularizez şi eu omeneşte o dată şi să nu mă prezint în fiecare an la examen. pentru că e altfel relaţia cu elevii cînd ei ştiu că nu vei fi şi anul viitor profesoara lor. Iar cei mai sentimentali chiar plâng de multe ori când află că plec şi întreabă "De ce nu vreţi să mai rămâneţi la noi?" Din păcate rămasul nu ţine nici de mine, nici de ei. Am fost totuşi destul de norocoasă că am avut continuitate (aceasta se obţine dacă pe pestul respectiv nu este un titular care să revină) şi nu a trebuit să mă plimb prin prea multe şcoli.
Anul acesta evident că am fost la examenul de titularizare.
Iată reţeta de anul aceasta.
Se ia un oraş. Să spunem Cluj - Napoca.
Se ia o disciplină. Să spunem a limbii materne, cea strămăşească, pe care o vorbim toţi.
Se iau aproximativ 200 de oameni.
Şi nu se dă nimic.
De fapt este un singur post titularizabil. La un liceu unitarian. Se cere acordul cultului. Nu sunt unitariană. Ghinion!
Se mai dau şi căteva posturi în alte oraşe ale judeţului, vreo 3 în total şi în sate nenavetabile.
Şi atunci ce aşteaptă toţi cei 200 de oameni ?
Să mai apară poate miraculos un post titularizabil în oraş. Nu se ştie cum, dar uneori mai apar şi astfel de posturi. Aşa peste noapte.
Aşa că toată lumea aşteaptă cuminte miracolul.
Iar dacă el nu se produce urmează suplinirile. Din ce există deocamdată pe net , reiese că toate posturile sunt date la continuitate. Teoretic nici aici nu sunt posturi. Iar toţi speră să aibă cumva notă mai mare decât cei care au prins anii trecuţi continuitate, că atunci pot lua ei liniştiţi locurile. Nu e aşa că e minunat?
Acum în presă se vorbeşte despre examenul de titularizare doar pentru că de la o universitate privată nu au putut intra în examen unii profesori sau şi mai rău, au fost scoşi chiar în timpul examenului, înainte de se lămuri dacă aveau sau nu drept. Acum nu mai contează.
Probabil peste câteva zile presa va vorbi cum un nefericit din Cocoţaţii de câmpie a luat 3 la examen şi cum se duce el să predea copiilor.
Despre zecile de oameni care iau între 9 şi 1o (anul trecut cu zece nu s-a putut titulariza pentru că nu a existat post) şi nu obţin nimic, nici un cuvânt.

5 comentarii:

  1. Of! Uf! si toate onomatopeile de rigoare...Îmi pare extrem de rău! Poate va fi mai bine pentru tine, pentru toţi...
    Am stat si eu vreo 6 ani fără titulatura in oras...apoi, în ultimii ani, a trebuit să lupt ca să imi mentin postul prin acumulare de punctaje prin fel de fle de publicaţii, cursuri, simpozioane, concursuri...etc, ştii tu despre ce vorbesc. Toate erau cu plata, cu chitanta...Nu am inteles de ce...Oricum, postul mi la-m pastrat; astfel că din 17 invăţători la clase paralele, câţi eram inainte de 2000, acum mai suntem 5. Şi pentru că m-am zbătut pentru puncte, şi nu numai, am acumulat foarte multe şi aşa am reuşit să iau şi gradaţie de merit...Dar, sincer, stresul prin care am trecut şi eu şi familia mea, nu poate fi cu nimic acoperit...
    Mă rog lui Dumnezeu să îţi fie cât mai bine!

    PS. Te aştept din nou la mine cu un răspuns la întrebarea despre dor! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea, cam din acest motiv am ramas eu la Bucuresti,pentru ca aici aveam posturi scoase la titularizare, la mine in oras,de ex. ar fi trebuit,eventual, sa astept sa iasa mama la pensie ca sa am un post scos la concurs...in oras,desi nu era nimic sigur,stii cum e cu posturile astea.
    As fi avut post cumva la tara,( "unde nu a fost neam de neamu' meu"- cum zice mama )...si ai mei nu au fost de acord cu asta, si am fost cumva pacalita..."Da- ti titularizarea la Bucuresti si apoi faci un transfer ...in orasul meu [n.m] :D doar ca anii au trecut si m-am atasat de scoala asta ,apoi a venit mama la mine si asa am ramas aici. Am scris asta ca o solutie ,sa zicem si pt tine,sa dai la Bucuresti si apoi sa ceri transfer, detasare...of nu stiu daca nu e o nebunie ce zic eu aici,insa te inteleg si mi pare asa de rau ca treci prin asa momente,mai ales ca te stiu desteapta si bine pregatita, in nici un caz nu esti din cei care ar lua 3 sau 6 si ceva.
    Sa stii ca si directorii de scoli strica pt ca nu scot posturile la concurs,am intalnit cazuri concrete,la noi aici e criza mare de postrui de chimie si biologie,colegele mele patesc ca si tine.
    Te imbratisez cu mult drag,si sper si eu intr-o minune pentru tine!
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce porcarie! Imi pare rau pentru tine, dar sunt sigura ca va veni si randul tau. Bafta multa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Loreadan,te aştept cu noi daruri aici pentru frumosul tău ,,dor" de la întrebarea acestei săptămâni de aici ,,Vă este dor" Ce este dorul? "
    Pentru darul personalizat cu citatul din comentariul tău ( pe care te aştept să îl faci :) ), va trebuie să îmi spui care imagine o preferi. Te rog mult! Pănâ joi seară sper să vă pot oferi noul dar. Fie ca dorul cel mai greu să se împliească cel mai curând!

    RăspundețiȘtergere
  5. Si daca se scot cateva posturi...sigur sigur sunt "promise" :)

    Asta e Romania...pupik.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.