Toma, pomenit in calendarul ortodox la 6 octombrie şi în prima Duninică de după Paşte, cunoscută ca şi Duminica Tomii, este unul dintre cei doisprezece Apostoli, cel numit Geamanul. "Toma necredinciosul", omul care nu crede decât ce vede - asa este cunoscut de toate generatiile.
Indoiala necredinciosului
Evanghelia povesteste despre indoiala lui Toma, de a crede ca Domnul a inviat din morti, atunci cand toti ceilalti Apostoli ii spun ca Domnul a venit si a vorbit cu ei.
Îndoiala este acea stare care apare în sufletul nostru, pe care mulţi din noi o cunoaştem, din care te poţi înclina fie într-o parte , fie în alta, este puctul neutru al cumpenei, este acea muchie de cuţit care te poate salva sau te poate prăbuşi.
Îndoiala este jumătatea drumului dintre credinţă şi necredinţă, şi poate duce ori la una ori la cealaltă.
Ne mirăm şi ne minunăm totodată de necredinta lui Toma, care nu este de faţă cand Iisus-Inviat se arata intaia data. Dar nu este oare normal ca el să se indoiască? La urma urmelor, cei care-i relateaza acest eveniment extraordinar sunt tovarasii sai. Le cunoaste entuziasmul si descurajarea. Toma nu era cu Apostolii cand a venit Iisus. Au zis lui ceilalti ucenici: "Am vazut pe Domnul!i. Dar el a grait: "Daca nu voi vedea in mainile lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana in coasta lui, nu voi credei. (Ioan 20, 24-25). Indoiala aceasta a lui Toma a dus la sporirea credintei in Biserica lui Hristos. Dupa opt zile, ucenicii fiind adunati in acelasi loc si fiind si Toma cu ei, S-a aratat iarasi Domnul Inviat; Iisus i se arata, lui Toma in mod special, spunandu-i: i Adu degetul tau incoace, si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios!i (Ioan, 20, 27). Si Toma a pipait si s-a incredintat. Si, biruit de adevarul invierii Domnului, a tasnit din pieptul sau un strigat fericit si inspaimantat: i Domnul meu si Dumnezeul meu!i (Ioan, 20, 28). In acest chip, cu si mai mult temei, s-a propovaduit invierea Domnului, ca El, adica, nu cu alt trup, ci cu acelasi trup al Sau, cu care a patimit si a murit, cu acela si a inviat deschizand, astfel, lumii si noua tuturor, drumul Invierii.
La fel suntem şi noi. Avem nevoie de dovadă. Vrem să pipăim. Vorba lui Arghezi: "Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!"
Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania are un citat superb care se referă la noi toţi cei ce suntem fraţi în îndoială şi necredinţă ca şi Toma:
"De două mii de ani ne purtăm prin lume cu Toma de mână şi nu ştim prea bine de ce i se spune Geamănul şi prea târziu ne dăm seama că-i suntem deopotrivă. Frate de necredinţă şi îndoială, de înfrigurare şi aşteptare, de cutremur şi îngenunchere, el rămâne obsesia nostră perpetuă şi întruparea neputinţei noatre de a accepta Bucuria dintr-odată şi fără echivoc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu