Vin sărbătorile

Paştele a fost întotdeauna o sărbătoare aşteptată cu foarte mult entuziasm. Din copilăria mea îmi amintesc că atunci când eram foarte mică, încă nu mergeam la şcoală, bunica, Dumnezeu s-o odihnească, mă adormea întotdeauna şi nu mă lua la Înviere, spre marea mea nemulţumire, ba mă mai şi păcălea spunându-mi că m-a trezit dar i-am spus să meargă fără mine.
Îmi amintesc cât de mult aşteptam toate pregătirile premergătoare. Cu câtă sfială şi câtă bucurie. De la curăţenia de Paşte din casă şi din grădină şi până la încondeierea ouălelor roşii, pe care nu le vopseam pe toate simplu ci le duceam, o parte din ele, cu grijă în coşuleţ la o doamnă care ştia să le încondeieze. Le ziceam ouă închistrite.
Şi apoi noaptea Învierii, cât farmec avea, cum mergeam la morminte, le curăţam şi puneam lumânări, cum pregăteam coşuletul cu pască, cozonac, ouă roşii, pentru a fi dus la sfinţit, cum stăteam noaptea întreaga şi cântam şi cum la sfârşitul slujbei veneam acasă cu lumânările în mână având mare grijă să nu le stingem. Ce imagine deosebită să vezi tot satul cum se împâzea aşa de oameni cu lumânări aprinse în mână.
Iar a doua zi, îmbrăcaţi cu hăinuţe noi, ne spălam pe ochi într-un vas în care exista un ban şi un ou roşu, iar cine se spăla ultimul lua banul, iar apoi mergeam pe la prieteni să vestim Învierea Domnului şi să ciocnim ouă roşii.
Mi-e dor de timpul acela. Şi azi facem multe pregătiri dar farmecul nu mai e acelaşi. Pentru noi. Deşi multe lucruri au rămas la fel. Pentru micuţii noştri el există încă. De aceea ne străduim să nu alterăm ceea ce am păstrat.
Sper să aveţi un Paşte cu multe bucurii, indiferent cînd îl sărbătoriţi şi cu amintiri de neuitat.