La poartă la Ștefan Vodă

La poartă la Stefan-Vodă, Lerului, Domnului,

Boierii s-au strâns la vorbă...

Poarta asta minunată deschide calea spre o lume cu totul aparte. O lume plină de culoare și de multiple binecuvântări. Binecuvântări pe care le simțim pe loc și altele pe care le simțim după o anumită perioadă, binecuvântări la care nădăjduim și binecuvântări despre care nici măcar nu suntem conștienți. 

Poarta asta minunată, care poartă pe ea însemnele unei lumi trecute,  e poarta Voronețului. 

Noi i-am trecut pragul de multe, multe ori. De fiecare dată  ne-am lăsat cuprinși de vraja lumii pe care o ferește de privirea indiscretă și o ține ascunsă. O lume la care râvnim. 

Nu am scris de tare, tare mult pe acest blog și mă bucur din inimă că am revenit cu o asemenea imagine, cu un asemenea simbol. Parțial nu am scris din lipsă de timp, parțial pentru că scris pe blogul nou, deși nici acolo nu exagerez scriind. Cred că pănă la urmă tot timpul e cel care mă prigonește. 

Să ne fie timpul prieten!