Veșnica așteptare

Așteptam mereu cu o nerăbdare crescândă să vină mai repede ce vrem noi să vină. Așteptăm cu sufletul la gură Crăciunul, Anul Nou, Paștele, să înceapă concediul, să se termine vacanța, să vină ziua noastra, ziua copiilor noștri, iarna, vara, primavara...
Nici nu se termină bine evenimentul, nici nu se mototolesc hârtiile de impachetat, nici nu se domolesc bine emoțiile, că ne și surprindem făcându-ne planuri pentru urmatorul eveniment.
Uneori am o senzație ciudată că petrecem mai mult timp așteptând, dorind, planificând, pregătind ceva anume, decât trăind momentul respectiv cu intensitate maximă.
Ca și cum ne-ar fi frică să stăm pe loc, să ne bucurăm pe deplin de momentul acesta de acum, suntem mereu calatori spre altceva.
Acum...spre un vis de iubire...

Peste o luna așteptăm primăvara, mărțișorul, ziua femeii și tot așa...

Astăzi am fost o norocoasă că am primit ceva ce nici nu apucasem să aștept: darul pregătit pentru noi de mânuțele harnice ale Aureliei.
Mulțumesc tare mult, fată frumoasă și harnică!