Spune-mi, daca te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş saruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopata puţin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi striveşti sarutul?...
O poezie exceptionala si foarte romantica, scrisa de Nichita Stanescu, cel care vedea lumina vietii acu 76 de ani, intr-o zi de 31 martie , la Ploiesti.
Am trait cu Nichita, am iubit cu Nichita, am scris poezii in stilul Nichita.
RăspundețiȘtergereAceasta poezie mi se pare chintesenta iubirii.
Loredana, daca ai stii ca e poezia care mi-a marcat adolescenta, tineretea...e poezia care imi vine mereu in minte, e preferata mea. Iar Nichita...Nichita e in sufletul meu mereu...poeziile lui mi-au deschis sufletul catre frumos...
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru ca ti-ai amintit de el, de ziua lui...eu am uitat complet, desi stiam...
Iti multumesc pentru postarea ta, desi ai facut-o pentru tine, dar fara sa stii ai facut-o si pentru mine.
ma bucur tare mult ca v-a placut poezia aleasa de mine. Nichita Stanescu e si preferatul meu. are unele poezii care imi rascoleste sufletul.
RăspundețiȘtergeresi mie imi place..desi din pacate trebuie sa recunosc ca am cam uitat sa-l mai citesc
RăspundețiȘtergere