miercuri, 18 martie 2009

Cum am zăcut eu...


Luni am fost foarte bolnavă. M-am trezit cu o stare fizică şi psihică foarte rea. Am crezut că mă pândeşte o gripă urâtă. Mă dureau toate oasele. Simţeam că mă dor până şi orbitele ochilor. Nici nu puteam să îmi ţin capul ridicat.
Norocul meu a fost că am avut puţine ore. Doar trei. La şcoală evident că m-am plâns la toată lumea dornică să mă asculte. Despre cât de rău mă simt şi mai ales despre cât de bine mă voi relaxa eu după ce voi ajunge acasă. Abia aşteptam să ajung acasă, să mă cocoţez în vârful patului şi să zac.
Când am ajuns acasă soţul meu mă aştepta cu patul tras în mijlocul camerei . Şi cu idea formidabilă de a redecora camera. Aşa că după ce am făcut întâi mai multe “proiecte” de amenajare interioară, am sfârşit prin a goli toate dulapurile de haine, de carţi şi alte lucruri şi de a învârti toate piesele de mobilier între ele până am găsit formula câştigătoare. Apoi am pus înapoi cărţile şi hainele la locul lor. Evident că între timp am şters parful, am spalat parchetul, am aspirat, am curăţat peste tot, am bătut covorul, nu de alta dar mobila nu mai fusese stârnită de la locul ei de vreo 3 ani.
Şi până seara am fost şi la Praktiker, că am considerat că ne trebuie şi ceva mocheţică nouă.
Şi uite aşa, în ziua în care trebuia să zac şi să mă refac, de fapt mi-am făcut toată curăţenia pentru Paşte.
Adevărul e că a zace aşa în sensul meu personal al cuvântului, adică a sta degeaba fără nici o grijă, decât de a te relaxa total, nu am mai făcut din timpul studenţiei, în care din orice motiv oricât de mic făceam o pricină de stat în casă. Dar in ultimii 5 ani nu mi-am mai permis nici măcar o singură zi de zăcut.
Aşa că acu sunt fresh… sincer.

3 comentarii:

  1. pai poate e mai bine asa ca nu ai zacut ca daca te asezai in pat zaceai sigur,eu asa patesc...asa vrand-nevrand ti ai facut treaba de PAste...da' bine ca ai putut,totusi. Sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca eu ma tranteam direct in pat...cand sunt racita nu am nici un pic de forta...sanatate maxima iti doresc

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragi blogeri...va invit sa punem blogul la o fapta buna...tocmai se desfasoara un concurs...premiul e de 1000 de euro...multi/putini, acestia pot ajuta Asociatia IHTIS
    http://feeds2.feedburner.com/asociatia-ihtis
    sa mai faca un pas (mic e adevarat), pe drumul pe care au pornit.

    Am studiat site-ul lor si mi-am dat seama ca unii oameni sunt reticienti in a ajuta, si in loc sa se informeze prefera sa jigneasca.

    Pentru ca anul trecut am intalnit-o pe Michi Mihaescu (fondator IHTIS)si am vazut de cata energie dispune, cu toate ca e persoana cu handicap, incet -incet, am inceput sa ma implic, din umbra, cum ii place ei sa spuna...o promovare a site-ului pe blogul meu si alte actiuni...acum ma gandesc ca o putem ajuta sa castige si acest concurs...ea insasi participa cu un articol, dar dupa cum va spuneam...oamenii au alergie la fundatii (unii, noi cei de aici cu siguranta ca nu)....asa ca m-am inscris si eu cu o poveste...
    Daca vreti sa imi fiti alaturi, postati acest mesaj la cei din lista voastra de urmarire, la comentariul zilei de 22 martie (daca exista postare), daca nu, la ultima postare...asta ca sa nu ne suprapunem cu mesajele...si sa obtinem un efect invers....agasarea dauneaza grav reclamei...

    Pasul urmator va fi sa notati cu 10 povestea de aici:

    http://www.e-psiho.ro/articole_concurs.php?id=83
    si sa lasti un comentariu...strict la poveste....daca nu puteti intra direct, incercati
    http://www.e-psiho.ro/
    deschideti Colectia de fapte bune si cautati "Prima zapada" postata de domnitza2009

    Mai exista si pasul trei:

    in dat de 25 martie, in semn de solidaritate cu persoanele cu handicap, sa postam urmatorul text...recunosc ca m-am inspirat din titlul spectacolului oferit de IHTIS luna trecuta:

    Nu esti singur

    "Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

    Cu speranta ca nu v-am plictisit, cu convingerea ca veti veni si cu alte solutii pentru continuarea drumului, va sigur ca cei care vom castiga la final suntem chiar noi...si asta pentru ca picioarele noastre merg acolo unde le ducem, fara a fi nevoiti sa ne asezam intai.

    Va multumesc si sa ne citim cu bine.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.