joi, 11 decembrie 2014

Nu plange, Ana

Intr-o dimineata ploioasa (cel putin la noi) de decembrie, merge bine o melodie de dragoste.
De fapt două melodii, ambele adresate Anei.
Dacă nu stiţi cine e Ana, veţi afla cu siguranţă.
O melodie populara, varianta barbatului care are acasa copii si nevasta, dar care ii canta si Anei, asa, de dor si de drag. Doar pentru ca poate, ar spune unii... Ei!... poporul nostru a surprins prin cantecul lui traditional multe feţe ale dragostei şi căsătoriei...

Şi o varianta extrem de trista, aşa mi s-a părut mie, o varianta din punctul de vedere al femeii celui care o iubeste pe Ana, a femeii care ştie ca e înşelată.

Vă doresc o iarnă fără nicio Ană! Nicio Ană căreia să-i cântaţi cîntecele astea!



3 comentarii:

  1. Cat e de important sa sti sa apreciezi adevarata valoare a celui de langa tine,a partenerului de viata...ma intristeaza faptul ca ,cunosc asemenea persoane care se idetifica cu cele descrise in cantecele de mai sus....trist trist...:(

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.