Aseară a fost Ceremonia sau festivitatea, cum vreți, de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Milano Cortina, Iatlia.
Mie mi-a plăcut mult ce am văzut. Și chiar dacă spectacolul s-a prelungit în noapte, am stat până la final și m-am bucurat de el. Italienii au organizat o ceremonie demnă de o Olimpiadă sportivă, un eveniment frumos, grandios, dar și decent. Nu am observat nimic vulgar sau controversat. Nu și-au dorit să șocheze prin nimic. Poate doar prin creativitate, imaginație, fantezie, bun simț, decență și prin muncă.
Nu degeaba s-a numit Armonia. Cred că au reușit să armonizeze destul de multe lucruri, iar mesajul afost cel scontat: o festivitate care a vorbit despre armonie, despre pacea în lume, despre sportul care înfrumusețează lumea și viața.
Mi-a plăcut că și-au onorat rădăcinile lor romane, cu toată istoria și miturile lor.
Apoi și-au onorat muzica clasică prin Puccini, Verdi și Rossini, pictura, moda, doar nu degeaba Milano e capitala modei, marii fotbaliști, marii sportivi, politicieni, carabinierii, vânătorii de munte, femeile în general și cele de știință, in particular, muzicienii consacrați, mașinile și chiar propria limbă. Iar la final, când au aprind flacăra olimpică într-un dispozitiv creat după ceva inventat de Da Vinci, mi s-a părut chiar firesc să fie așa.
Andrea Bocelli a fost așa cum mă așteptam să fie. Și chiar am avut așteptări legate de el, că nu îmi imaginam ceremoniile Jocurilor Olimpice fărăr el. Mă gândeam că la una dintre ele tot trebuie să fie. Mă bucur că a fost în deschidere.
La fel am gândit și despre Laura Paussini, iar imnul ei a fost ceea ce trebuie. Chiar a avut o interpretare superbă.
La fel am gândit și despre Laura Paussini, iar imnul ei a fost ceea ce trebuie. Chiar a avut o interpretare superbă.
Singura nepotrivire mi s-a părut a fi dată de prezența celebrei Mariah Carey. Nu cred că s-a ridicat la înălținea așteptărilor. Eu am simțit-o foarte reticentă, ca și cum ar stresa-o să cânte într-o limbă străină. Nu cred că a valorificat melodia italiană așa cum s-ar fi cuvenit. Pur și simplu nu era de acolo, nu s-a potrivit cu restul spectacolului, dar mă rog, asta e strict părerea mea de amator.
În rest, spectacolul a fost bun, spectaculos chiar, un regal vizual, muzical, cultural, arthitectuaral și, mai ales. sportiv.
Mi-a plăcut mult și poezia lui Gianni Rodari despre pace, interpretată în 3 limbi.
Inclusiv discursurile celor doi președinți ai Comitetelor olimpice au fost echilibrate și mi-a plăcut să le ascult.
Astăzi deja am văzut cum au fost câștigate primele două medalii.
Zile cu sport și bucurii să avem!
