luni, 27 septembrie 2010

Clujul nostru cel de toate zilele

Eu nu sunt clujeanca. M-am nascut intr-un alt oras frumos al patriei noastre, la Iasi, dar viata m-a purtat in locuri necunoscute, dupa moartea mamei. Nu mi-am dorit niciodata sa vin la Cluj, nu l-am vazut ca pe un centru universitar pe care sa mi-l doresc, intotdeauna mi-am dorit Sibiul sau Bucurestiul. Astea mi se parea orase in care merita sa inveti. Si Iasul, bineinteles, dar in Iasi aveam prea multe amintiri dureroase, asa ca am renuntat la el. Nu de tot, inca imi place la nebunie sa il vizitez, mi se pare nespus de frumos, dar nu sa traiesc acolo.
In Cluj am ajuns intr-o toamna frumoasa, acum 11 ani, printr-o intamplare mult prea complicata pentru a fi povestita pe net, dar in care am simtit pur si simplu cum Dumnezeu imi intoarce drumul si il pune pe un alt fagas. Unul la care nici nu visasem. Si asa am ajuns in Cluj. Intai ca studenta, apoi am ramas sa traiaesc aici.
Si Clujul a ramas orasul meu de suflet, orasul in care am facut atatea nebunii frumoase, unele dintre ele pentru prima data in viata. Aici m-am indragostit prima data, aici mi-am gasit sufletul pereche, mi-am facut prieteni absolut minunati, aici ne-am stabilit si ne-am facut cuibusorul, aici mi-am nascut si imi cresc fetele.
Eu spun mereu ca frumusetea si farmecul unui oras nu e dat de cladiri, ci de oameni. Cladiri frumoase, fascinante, acaparatoare, ziduri reci de caramida poti gasi peste tot, dar oamenii sunt cei care asigura cu adevarat vraja unui loc. Iar Clujul are oameni buni. Si are si locuri frumoase, de poveste, in care nu te saturi sa te plimbi si ai tot vrea sa ramai.
Imi plac catedralele Clujului, absolut toate, de la toate confesiunile. Imi plac statuile sale, unele situate in locuri impozante, altele pe stradute retrase si intime, cum e in special cea cu Sfantul Gheorghe ucigand balautul. Imi place cum se vede Clujul de pe Cetatuie, dar si de pe Feleac, in special noaptea, imi place farmecul lui de burg german, dar si de oras cosmopolit.
Si imi face placere sa il prezint prietenilor veniti de departe, imi place sa il arat asa cum este. As vrea ca toata lumea sa il cunoasca asa cum e el, batranul nostru oras, dar se pare ca nu se poate intotdeauna asa... Desi traim intr-o lume in care nimic nu ar trebui sa ne mai mire, nu pot totusi sa ma intrig cand cineva vine sa vada orasul si duce mai departe o imagine care nu este al lui. La meciul pe care CFR-ul la avut cu F.C. Basel, un jurnalist a publicat un material de toata rusinea in care orasul era aparea ca un loc in care "apa si energia electrica sunt un lux" si in care "copiii se joaca printre masini ruginite si abandonate. Doua fetite curata cu carg un covor, ca sa-l pota vinede. Orasul ar trebui sa se numeasca Mexico City, deoarece cu greu iti poti gasi aici de lucru". Si nu are rost sa mai insist, ca banuiesc ca ati prins ideea.
Evident, ca pentru a-si face mai interesant materialul, s-a dus si a facut poze doveditoare, in groapa de gunoi a orasului. Atat a stiut el, atat l-a dus pe el capul. Nu a nimerit nici in parcul central, nici in gradina botanica, nici in muzeul satului, ci in groapa de gunoi. Se zice ca frumusetea e in ochii privitorului, iar el a privit intr-acolo. Numai ca nu a privit singur, aici e problema, ci si multi alti europeni, care neavand vreodata ocazia sa vina la Cluj, vor ramane cu parerea asta despre noi, ca suntem mai rau decat o suburbie africana.
Acum asta e, printre pacatele de a fi roman, se numara si acesta de a avea groapa de gunoi, in care traiesc unii etnici de-ai nostri mult mediatizati. Mai toate orasele tarii au groapa lor, unele dintre ele mai si ard, ce putem face. Si am convingerea mea ca nu suntem unici pe planeta care avem gropi de gunoi, numai ca atunci cand mergem la Paris sau aiurea prin lume, noi nu ne ducem sa cautam gunoaiele lor, nu scotocim in cartierele sarace dupa poze. Noi cautam frumosul, specataculosul, sau cel putin, asta e parerea mea.
Eu stiu ca adevaratul Cluj nu este cel care se gaseste in Pata Rat, cum nu e nici cel din Andrei Muresanu (cartier alintat micul Beverly Hills). El are ceva din mandria Manasturului, din tineterea Hasdeului, din luxul zonelor rezidentiale si saracia Pata Rat-ului, din snobismul zonelor centrale, din linistea din Grigorescu, din vuietul din Gruia (ca doar avem stadion superb, la standarde europene, sa moara de ciuda invidosii, si de pe care elvetienii au plecat infranti. Macar atata consolare sa avem si noi!).
Asa vad eu Clujul. Asta e Clujul meu. Daca nu ma credeti, veniti sa il vedeti si voi.

16 comentarii:

  1. Mie mi-e dor de Clujul copilariei si studentiei mele, nu l-am regasit in utimele vizite din pacate...:((. S-au schimbat multe, locuri dragi nu le mai gasesc asa cum erau...Dar sunt sigura ca locuind acolo e altfel, ai timp sa iei totul din mers si sa gasesti locuri frumoase...

    Mie mi-e dor de lacul inghetat din Chios unde patinam pe la 14 ani si beam ceai fierbinte, de parcul in care e Chiosul unde in fiecare toamna la inceput de octombrie dadeam cu picioarele in frunzele galbene cazute pe alei, in drumul spre si dinspre facultate(am facut chimia, facultatea din parc si am locuit in Hasdeu), de Gheorgheniul de pe vremea bunicilor, de Grigorescul de pe vremea vacantelor de vara, de concerte la Sala Sporturilor din studentie...de strand, ce mai...am amintiri frumoase! Asta vara am descoperit si fata moderna a Clujului, magazinele, mall-urile, din pacate nu am avut timp de vizitat locuri vechi si dragi. Ne-am updatat daca pot sa spun asa :).

    Pup cu drag clujenii dragi!

    RăspundețiȘtergere
  2. sa stii, drga salmi, ca parcul e la fel de frumos si in toamna asta.
    iar pe lacul inghetat ne-am invatat si noi, asta iarna, fetita sa patineze.
    iti trimitem si tie ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Ce frumos...e adevarat ca in ultimii ani am ajuns doar vara la Cluj...acum vreo 4 ani am fost toamna, in octombrie cand studentii incepeau cursurile si am stat pe o banca in parc, uitandu-ma la ei...si m-am plimbat din nou cu picioarele prin frunzele ruginii...

    Deci inca se mai face patinoar pe lac, minunat!

    RăspundețiȘtergere
  4. te credem, Loredana... Eu n-am fost decat o data la Cluj, la gradina botanica, bineinteles ca mi s-a parut superb, dar nu pot sa spun ca il cunosc... a, si am mai fost o data, tot intr-o excursie, la o catedrala... da, asta e , se pare ca eu cand am fost in excursii pe acolo am cautat sa vad lucruri frumoase :) de obicei asta se face cand mergi intr-un loc nou :) Deci nu pot spune ca as cunoaste Clujul, dar mereu am avut senzatia ca e un oras deosebit (ca si Sibiul in mintea mea), mai mult datorita oamenilor de acolo, asa cum ai scris si tu... Mie mi-ar fi placut sa fac facultatea la Cluj, probabil daca s-ar fi intamplat asa, as fi ramas acolo, asa am senzatia :)

    RăspundețiȘtergere
  5. La Cluj nu am fost decat o data la nunta verisoarei mele,pe care ca si pe tine pasii vietii au purtat-o de la Tulcea la Cluj.Mi-a placut,atat cat am apucat sa vad din el.Ca o coincidenta....sotul meu e din Iasi si cand Andrei va incepe scoala va trebui sa ne mutam acolo.Dintre orasele pe care le-am vazut Iasul ramane pe rpimul loc,dar poate sunt doar subiectiva ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos... si eu imi doresc sa-l vizitez. Am trecut anula cesta pentru prima data in fuga prin el ... venind dintr-o calatorie f lunga si mi-as fi dorit sa te gasesc acasa :).. poate anul viitor.
    SA traiti fericiti in continuare in acest frumos oras. :)

    Carol

    RăspundețiȘtergere
  7. o, carolina, draga mea, tu stii cat de rau imi pare ca nu ne-am sincronizat sa fiu si eu acasa, mai ales ca voi veneati dupa un drum asa de lung. dar poate data viitoare avem mai mult noroc.

    RăspundețiȘtergere
  8. da, salmi, inca se face patinuoar, in fiecare iarna. in iernile foarte geroase se lasa toata apa in lac, in iernile mai blande, se scoate din apa, dar tot se face,

    adriana, si clujul si sibiul au farmecul lor. sa stii ca si noi am trecut prin vicovul de sus vara asta, si atat cat am apucat sa vedem, mi s-a parut f dragut, un loc bun de o petrecere frumoasa de nunta ca a voastra.

    bine ai venit, ioana, sunt convinsa ca iti vei putea face in iasi cuibusorul in care visezi sa iti cresti puiul.

    RăspundețiȘtergere
  9. serios? ati trecut pe aici? in ce perioada? :)

    eu locuiesc in suceava acum, dar am copilarit acolo si merg la ai mei cat se poate de des :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Loredana...asa suntem denigrati peste tot, din cauza unora care nu stiu sa vada frumosul....si cel mai rau e ca ni se raspandeste faima in lume fara stiinta de cauza.
    Eu nu am fost in Cluj nici nu stiu daca o sa mai am ocazia, dar cine stie, niciodata sa nu spui nu.

    RăspundețiȘtergere
  11. Clujul a căpătat un elan fantastic în ultimii ani, şi a crescut în valoare foarte mult, de aceea, şi miticii, şi miticii din Elveţia şi miticii din Ungaria (ei bine, ăia mai puţin), se străduiesc din câte se pare să-l denigreze. Zâcă şi facă ce vor! Cine a venit şi a văzut, s-a convins ce are Clujul de oferit!

    RăspundețiȘtergere
  12. adriana, in 14 august parca asa, am trecut. daca nu ne-ai vazut, inseamna ca erai ocupata cu pregatirile de nunata... glumesc

    draga mariana si tu si denis aveti dreptate, s-au obisnuit unii sa ne vada intr-un anume fel si e mai greu de schimbata asta. adevarul e ca saracia vinde, si mizeria la fel si tristetea. pentru unii avem pe spate o eticheta si intotdeauana o vom avea. nici nu conteaza cine suntem , daca evoluam sau nu, daca ne schimbam sau nu, ei vor cauta mereu chestii care sa le confirme lor ceea ce vor sa auda si sa vada.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa iti traiasca minunea de fata si voi sa fiti sanatosi pentru ea!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ne-a placut tare ,mult blogul tau, sigur o sa te mai vizitam!
    Salutari celro doua minuni!

    RăspundețiȘtergere
  15. Un material negativ intotdeauna atrage mai degraba si din pacate are un impact mai mare. E mult mai usor sa spui ceva rau decat sa incerci sa ilustrezi ceva bun. Din pacate se intampla prea des la noi.

    RăspundețiȘtergere
  16. frumoasa povestea ta despre Cluj! Multe salutari din Bistrita.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.