luni, 28 octombrie 2013

Oameni şi vise

         Nu am avut niciodată un caiet de vise. Acu câţiva ani,  o prietenă chiar s-a ţinut de mine să îmi fac, dar tot nu l-am făcut, pe principiul: doar îmi cunosc eu dorinţele, ce rost mai are să le înşir pe hârtie, că oricum le ştiu. La începutul anului acesta, când toată lumea îşi făcea planuri peste planuri, promisiuni peste promisiuni, pentru prima dată mi-am făcut şi eu caietul meu de vise/planuri/dorinţe/aspiraţii. Pentru fiecare lună în parte am scris ce îmi doream să fac. Unele lucruri simple, comune, fireşti, altele mai îndrăzneţe, altele  cu adevărat din sfera visurilor. Le-am coborât din lumea gândurilor şi le-am aşezat pe toate pe hârtie.
           În seara aceasta, tot răsfoind şi rătăcind pe net, am dat peste această poză

şi atunci mi-am dat seama: asta a fost singura dorinţă pe anul acesta care nu s-a împlinit (bine, ar mai fi una legată de kilograme, dar n-am de gând să-mi stric acum buna dispoziţie). Cu toate că, deşi nu am făcut nimic în sensul acesta, acum câteva săptămâni era cât pe ce să se împlinească. Nu aia cu kilogramele, acolo chiar nu merge cu nefăcutul nimic, ci asta cu excursia. Nu chiar exact în locul cu pricina, dar pe aproape. Sper ca la anul să fac totuşi ceva şi să nu mai rămână doar un vis. Să se împlinească. Ba mai mult, sper să ajung acolo cu două fete tare dragi inimii mele, alături de care am clădit visul la începutul anului.
          Şi ieri şi astăzi am fost la câte o înmormântare, iar în clipele astea, ştiţi voi bine, simţi mai mult ca oricând că nu e timp de amânat visele. Dar ele există acolo în noi, gata oricând să ne facă se ne depăşim starea de inerţie şi latenţă. 
           Şi ştiţi ce e ciudat? Uitându-mă în caiet, mi-am dat seama că dacă nu aş fi scris atunci, la momentul aceala, aceste dorinţe importante, îndrăzneţe, ciudate, dacă nu aş fi revenit în fiecare lună asupra caietului sau nu aş fi alimentat lista şi cu alte dorinţe-nevoi-mofturi-speranţe, probabil că majoritatea dintre ele ar fi fost trecute cu vederea, umbrite de zeci de alte mărunţişuri zilnice, lăsate pentru o viitoare listă...
          Spuneţi şi voi: nu-i ăsta un loc demn de a consuma un vis pe el?

11 comentarii:

  1. Eu aveam o cutiuta cu vise. Puneam in ea biletele cu vise si apoi le "alimentam" rasfoindu-le periodic. Am uitat-o intr-un colt...
    Sa ti se implineasca toate visele, Loredana! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Este intr-adevar. Buna ideea cu visele, pentru ca visam si apoi uitam ca visam!
    Sa iti faci toate visele sa ti se implineasca!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ba este un loc foarte bun. Se pare că scrierea lor a ajutat şi multe s-au împlinit. Să ţi se împlinească şi cel cu excursia şi toate următoarele, Loredana!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca e din Rusia sau Ucraina si Rusia e unul din obiectivele mele, eu am o listuta de dorinte, le tai cand indeplinesc una si...ce bucurie imi fac numai sa vad cate am taiat:)) ca si cum cine stie ce realizari am... Fie sa ti se indeplineasca toate visele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ne simtim ca niste copii care parca ii scriu lui Mos Craciun atunci cind completam in caietul cu vise, dar avem satisfactia unui om mare cind bifam cite un vis implinit. Pare hilar, exact cum ai spus, sa avem caiete de vise, dar ne motiveaza sa gasim solutii si timp pentru a le pune in aplicare! Nu stiu de unde e manastirea din imagine, dar sa dea Domnul sa ajungi acolo cit mai repede!

    RăspundețiȘtergere
  6. Fara vise am avea o viata monotona, nu ne-ar anima nimic, nu am munci ori stradui sa obtinem ceva.Si cel mai frumos este atunci cand reusesti sa-ti vezi visul cu ochii!Nu poti decat sa ii multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat ajutorul de care aveai nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  7. Biserica aceea e din st. Petersburg, din Rusia, cum bine ati intuit. Nu stiu de ce, dar asta e orasul pe care am vrut dintotdeauna sa il vad si nu Parisul sau alte destinatii celebre.
    Dar se lasa asteptat.
    Anul asta am facut planuri serioase pt Ucraina, era cat pe ce sa iasa Polonia castigatoare, dar pana la urma mai asteptam un pic.
    La urma urmei, visele ne mentin tineri...

    RăspundețiȘtergere
  8. sa fie! si sa ma iei si pe mine, suflet slav ce sunt!

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Anca! sper sa reusim sa mergem anul viitor in Ucraina sau Rusia. Ma bucur mult ca nu ne-ai uitat. Te imbratisez cu drag. Pupici

    RăspundețiȘtergere
  10. Roxana, nu ar strica o excursie in cat mai multi. Cu cat suntem mai multi, cu atat si bucuria si veselia creste.

    RăspundețiȘtergere
  11. Carol, lasam si pe la anul un vis. Ce+ar fi viata daca le+am consuma pe toate o data?

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.