duminică, 29 septembrie 2013

Cum se inalta lampioanele

          V-am povestit că duminica trecută am fost în Oraşul Lampioanelor şi vă rămăsesem datoare cu pozele.
           Să stiţi că ne vedem şi noi aici, chiar destul de bine. Dar să-mi încep povestea....
          La începutul anului, undeva prin februarie- martie, nu mai ştiu precis, a fost o seară magică la noi în oraş, când s-au înălţat foarte multe lampioane. Era o vineri seara, tocmai ieşisem cu toată familia de la dentist şi am vrut să mergem la o plimbare în centru, dar fiindcă era cumplit de frig, am renunţat la idee. A doua zi tot netul era plin de lampioane şi aveam să aflăm că s-au înălţat imediat ce am plecat noi acasă. Nu vă spun, ne-a cuprins pe toţi o tristeţe iremediabilă, vorba lui Topârceanu.
          Am mai văzut apoi şi la mare lampioane, le-am admirat urcuşul şi zborul, iar dragostea pentru ele  tot creşte.
         Când am aflat că duminica care a trecut aveau să fie lampioane, am zis că nu mai putem rata un asemenea moment. Paula şi-a făcut chiar şi un afiş pe care l-a pus pe dulap, să nu care cumva să uite, dar apoi am luat afişul că a venit la noi bunica şi am vrut să-i face o surpriză din spectacolul lor.
          A fost şi de data asta un pic frig, dar ne-am bucurat că nu a plouat şi am putut să le admirăm, iar atmosfera a fost atât de frumoasă şi entuziasmul atât de mare, încât nici nu a contat vremea.
 
 
          Procedeul în sine este foarte simplu, trebuie doar să aprinzi şi să aştepţi vreo 3-4 minute, până se umple el cu aer cald, înainte de a-i da drumul.
          Nu am înălţat doar unul, ci trei, contribuind şi noi la spectacolul pe care l-a văzut oraşul.
          Pentru noi, a fost o seara de neuitat. În altă ordine de idei, în seara aceasta, la Timaf (Festivalul Internaţional de Muzică şi Artă Transilvania), cântă Vama. Deci e rost de o altă seară memorabilă.
          O săptămână frumoasă vă doresc!


sâmbătă, 28 septembrie 2013

Traditionala inima de castane

          În toamna aceasta am reluat tradiţia familiei şi am făcut iar o inimă de castane. Noi de făcut facem mai des tot soiul de lucruri frumoase, doar că suntem un pic mai zgârciţi cu fotografiile. Ultima inimă pe care v-am arătat-o e aceasta. De atunci au trecut câţiva ani, dacă atunci o ţineam pe Georgia în braţe, că era bebeluşă, astăzi ne-a ajutat din plin, de aceea şi inima a fost un pic mai generoasă anul acesta.
          Inima am făcut-o relativ repede, am nimerit sub un castan foarte darnic din parcul mare, aşa că am avut de unde strânge. Deşi am adăugat un mesaj, Pune şi tu o castană!, doar trei temerari, un baiat cu cască de motociclist şi două fete au fost receptivi la el. Alţi trei, de data asta doi băieţi şi o fată, au mers un pic mai departe şi au pus şi ei în aplicare ideea, doar că în altă formă. În rest, toată lumea a venit şi s-a fotografiat cu ea. Chiar glumeam cu soţul, că am zis că mâine jumătate din cei ce "locuiesc" pe Facebook, vor zice că a lor e inimioara.
 
         Nu ştiu cum s-a întâmplat, că anul acesta tot fără aparat de fotografiat am plecat la drum, dar noroc că am reuşit să surprindem ceva şi cu telefonul, deşi nu e cea mai bună calitate posibil.
          Fetele s-au bucurat tare mult şi au strâns şi pentru acasă şi pentru la şcoală, din belşug.
          Eu mă bucur că am reuşit să ne bucurăm de inimioara noastră de castane şi anul acesta!
          O toamnă pe placul inimii voastre vă doresc!

joi, 26 septembrie 2013

Superman, Spiderman or Batman

Auzisem mai de mult de el, dar nu apucasem sa il vad. Rar am vazut scrut metraj mai frumos. E exceptional.  
Superman, Spiderman or Batman, realizat de Tudor Giurgiu, spune o poveste aparent banala a unui pusti de patru ani, Aaron, care se pregateste sa mearga undeva cu tatal sau. 
Pentru a afla unde merge si, mai ales, ce duce in punga, merita sa urmariti cele 11 minute. Pe cuvant! 



P.S. : Pregatiti-va o batista!

luni, 23 septembrie 2013

duminică, 22 septembrie 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 22 septembrie. Am ajuns şi la echinocţiu de toamnă, de acum e toamnă cu acte în regulă :). Ma îngrozeşte gândul cât de repede fuge timpul, până ne lămurim noi bine deja vine Crăciunul.
Afară ... e plăcut. E un doare dulce de toamnă, cu o lumină mierie, dar bate totuşi un vânticel rece, altfel ar fi chiar feeric.
Mă gândesc ... că ne aşteaptă o săptămână grea, în care trebuie să operăm fetele, dar sperăm să trecem cu bine, să nu se mai lungească aşteptarea.
Din locurile de unde învaţăm ... câteodată din propria viaţă, câteodată din viaţa altora, câteodată nu învăţăm nimic, indiferent cât de bine ne-ar fi "predată" lecţia.
Sunt recunoscătoare pentru ...  că am un loc de muncă unde merg cu plăcere.
Din bucătărie ...  tocmai vin de acolo cu un pahar de must. De fapt, must e un fel de a spune. Am fost ieri la un târg de toamnă cu producători locali şi am cumpărat nişte must, dar toată lumea a râs de mine, spunând că e suc de mere. Adevărul e că are cel must gust de struguri de masă, în niciun caz de struguri de vin. Mă rog, asta e părerea mea, alte păreri spun că gustul e de mere şi pace...
Cu ce sunt îmbracată ...  o fustiţă neagră şi o bluză roşie.
Citesc ...  testele iniţiale ale celor de clasa a V-a. Sunt interesante, serios :)))
Ceea ce astept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.
Ce mai meşteresc ... am făcut tot felul de tablouaşe din seminţe, iar Paula a făcut ieri o floare din hârtie.
Ascult ... Tudor Gheorghe.
În casa ... suntem doar noi fetele mai mari.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mănânc plăcintă cu dovleac.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... unele le-am făcut, altele au venit ele peste noi, aşa ca întotdeauna.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
  pentru că e în ton cu anotimpul
şi încă una de aici, într-o notă ceva mai romantică.
Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:
Un weekend frumos să aveţi!

joi, 12 septembrie 2013

Indiferenţa noastră cea de toate zilele

         În fiecare zi se întâmplă încă o atrocitate. În fiecare zi dintr-un alt domeniu, alt registru al vieţii, ca şi cum cineva ar dori să verifice  cât ne este de mare indolenţa, nepăsarea, lipsa de implicare.  Faptul că nu mă uit la ele, că ţin fereastra televizorului închisă şi nu le las să-mi invadeze casa şi sufletul, nu înseamnă că ele nu există, că nu se întâmplă.
         Articolul acesta chiar m-a răscolit. Ca femeie, ca mamă de două fete, ca om.

Următoarea va fi femeia pe care-o iubeşti

luni, 9 septembrie 2013

Gândul de luni

          "Pentru ca răul să învingă pe pământ, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic." Edmond Burke
             "Bun cu adevărat este numai acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează" Nicolae Iorga

duminică, 8 septembrie 2013

În zi de sărbătoare

        Astăzi nu mă pot bucura pe deplin, deşi iubitul meu soţ îşi sărbătoreşte ziua de nume. Astăzi avem un pui bolnăvior. Puiul cel mic a vomat toată noaptea. Chiar şi acum doarme, se vede că e biruită de boală şi noi nici măcar nu ştim de la ce i se trage, tot mai avansăm o ipoteză, o întorcem pe toate feţele şi o abandonăm.
        Iar ca şi cum nu ar fi fost suficient, imediat trebuie să plec şi să o las cu tati. De tati nu îmi fac griji, că la cum a îngrijit-o şi vegheat-o toată noaptea, se descurcă el cu brio, dar e un sentiment ciudat care mi s-a instalat în inimă, ca să nu îmi tihnească toate câte ar fi trebuit.
        Dar nu despre ale mele voiam să vă spun, că să urez un călduros La mulţi ani tuturor celor ce astăzi se sărbătoresc! Să fiţi sănătoşi!

joi, 5 septembrie 2013

Cu gandul la vineri...

Ma regasesc in imaginea asta.
De cand am inceput munca, cam asa sunt si eu, tot cu ochii dupa ziua de vineri. Abia astept sa vina weekend-ul, iar cuvantul de baza de aici e Am inceput. Pe la mijloc, urc girafa pe-un hipopotam ceva sau chiar într-un cocotier, depinde...

Weekend frumos să aveţi!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.