sâmbătă, 2 aprilie 2016

Cum am petrecut de 1 aprilie

           De când am început să pricep unele lucruri, am aşteptat 1 aprilie cu oarecare strângere de inimă. Niciodată nu am ştiut la ce să mă aştept, deşi am scăpat întotdeauna basma curată, fără traume legate de acestă zi. Nici acum, adult fiind, nu ştiu dacă să cred sau nu tot ce aud în această zi.
           În ultimii ani păcălelile au fost tot mai amuzante. Anul trecut înteaga clasă a cincea a venit în pijamale la şcoală şi şi-au schimbat aproape la fiecare oră clasa.           
           Anul acesta una dintre clase mi-a făcut cea mai elaborată şi mai plăcută păcăleală. Au transformat clasa în salon de înfrumuseţare, nu înainte de a pune indicatoare spre salon, să-mi fie uşor să-l găsesc şi, cum am intrat în clasă, am fost răsfăţata lor. A fost, de departe, cea mai reuşită farsă. Aş vrea să mi se tot facă asememenea farse şi să fie tot anul 1 aprilie.
         Spre seară am păcălit şi noi fetele, tot cu o farsă foarte plăcută pentru ele, ducându-le la circ. 
           A, eram să uit, de dimineaţă ne-am păcălit vecina, că ea ne-a auzit cântând în baie în zori  La mulţi ani şi a crezut că e ziua Georgiei. Dar încă nu a fost. A fost a bunicului. A împlinit 66 de ani şi cu toate astea tot mai reuşesc fetele să îl păcălească la telefon.
           Un aprilie frumos să aveţi!
             

2 comentarii:

  1. Vai , da ce frumos e la scoala la voi ! Ce inventivi sunt copilasii ! Si cea de anul trecut si cea de anul asta , sunt demne de apreciere ! ...Tare si faza cantarii aniversare ! Mi-ai dat o idee - o voi tine minte ! ... Un aprilie plin de zambete si voie buna , suflete ! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce faina pacaleala! sa tot fie!
    cea cu pijamalele a fost haioasa tare....
    un aprilie pe sufletul tau frumos!

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.