Jurnal de noiembrie

                     Astăzi... 22 noiembrie 2025, la ceas de seară. La noi plouă așezat. 

    Afară... este o seară cețoasă de toamnă. Acum plouă, cum scriam spuneam.  In ultima perioadă au fost niște zile destul de cețoase.

    Mă gândesc... că îmi trebuie o tastatură mai bună.  Aceasta îmi joacă multe feste și mă cam stresează, nu de alta, dar chiar nu vreau să scriu aiurea. E așa de multă vreme, dar nu prea fac nimic. 

     Din locurile de unde învăţăm... de la copii, câteodată și de la viață, cu toate ale ei.

sursă: facebook

Sunt recunoscătoare pentru că...  câteodată am timp și de mine. Când nu am, îmi impun să am. De asemenea, sunt recunoscătoare că mi-am făcut timp să scriu și nu doar aici. Am început să scriu și în jurnalul meu fizic, cartonat, frumos.

   Din bucătărie... tot felul de mâncăruri obişnuite, de post.  Nu prea am avut timp de bucătărit, mai mult așa, pe repede-nainte.  

     Deși e dezlegare la pește, la noi ăn familie nu sunt mulți doritori, așa că nu am  gătit cu pește. Am făcut câteva gogoși astăzi, compot de pere și alte mici bunătății.

    Citesc... multe cărți siropoase. Tocmai am terminat o serie numită Dragoste întunecată. Nu știu dacă aș recomanda-o. Sincer, mi s-a părut mai mult întunecată, decât de dragoste. Prea mult întuneric și oameni care se rănesc cu geloziile lor, cu deciziile lor proaste și prostești, duse la extrem, după părerea mea. Totuși, e de  admirat că am avut răbdare să citesc toate cele 6 cărți din serie. 

    Ce mai meşteresc... puține lucruri. Am început iar activitățile cu copiii la biserică, așa că mai meșterim deocamdată tot felul de ornamente de Crăciun. Robert e destul de inventiv la acest aspect. El a creat modele de globuri pentru săptămâna trecută și săptămâna aceasta.

    Ascult... ceva muzică rock și colinde.  

    Multe colinde,  se înțelege. 

În casă... am aprins o lumânare și mă bucur de ea. Îmi place în mod deosebit atmosfera care se creează ori de câte ori aprind o lumânare. Am și primit, am și cumpărat, așa că  îmmi place mult lummina difuză pe care o crează o lumânare aprinsă și perdeaua noastră de lumini de la balcon. Renul noostru luminos încă nu l-ampus în funcțiune, așteptăm 1 decembrie. Deși, orașul a intrat deja în atmmosfera de sărbătoare. Târgul de Crăciun a fost deschis aseară cu  trâmbițele de rigoare. 

    Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să stau și să citesc, ca această doamnă din  fotografie. 

        Weekend plăcut să aveți și liniște în suflet! 

 

 

O vineri de noiembrie

 Săptămâna acesta a trecut foarte repede. A fost o săptămâna plină-plină, foarte încărcată fizic și emoțional, cu multe drumuri, cu un trafic tot mai intens, cu multe întâlniri, lucru mult și a culminat cu moartea a doi bărbați de ispravă pe care îi știam. Grea săptămână. 

Și totuși, printre picături...

M-am întâlnit cu Ana, o prietenă foarte dragă sufletului meu. Bine, eu cu ea ne-am mai văzut, dar acasă la ea. Nu mai venise în Cluj de 20 de ani și a fost foarte interesant să văd un pic din oraș și prin prisama bucuriei ei, a entuziasmului ei nedisimulat. 

Mereu cred că poți privi aceleași străzi, aceleași clădiri cu ochi diferiți, cu o curiozitate nouă în privire sau cu o liniște care îți dezvăluie de fiecare dată altceva.

Noroc cu Andre Rieu care are, din nou la Cluj  zilele astea, 5 concerte, și astfel reușim și noi să ne vedem cu priteni de departe.

Aici am trecut în plan secund, iar și mai secund, în funal, avem un înger deasupra noastră, un înger (de fapt doi, dar celelalt nu se vede în fotografie) descoperit întâmpător, într-un gang, la intrarea într-un local. 

Iar între timp, viața cu ale ei își urmează cursul.

sursă: facebook

În jurul meu preocupările zilei sau ultimele lucruri despre care se  discută aprins sunt  despre : 

• aglomerația din oraș
• târguri de toamnă
• târguri de Crăciun
• discrepanța dintre pensionari
• Black Friday
• falsul Black Friday
• ce prostii mai spune ministrul învățământului astăzi
• Bătălia cărților - un concurs care a pornit de aici, dar e național între timp
• începutul postului
• ...

Ordinea e aleatorie, dar esențialul e cam ăsta. 

Vă doresc să vă bucurați și să dicutați despre ce vă place!

În jurul vostru, oamenii despre ce vorbesc acum?

Frânturi din el - recenzie

 De mult nu am mai plâns așa citind o carte. Efectiv, e ca o bombă cu emoții. 

Cartea se numește Frânturi din el și e scrisă de Coleen Hoover. 

Am mai citit de aceeași autoare Ugly love. Despre fața urâtă a iubirii și, deși mi s-a părut un subiect interesant, nu îmi amintesc să fie plâns. 

Dar cartea asta e diferită. O tânără mamă se zbate pentru dreptul de a face parte din viața propriului copil. Dar oare mai este loc pentru ea în viața propriei fiice? 

Descrierea oficială e așa: În urma unei greșeli tragice, Kenna Rowan a petrecut cinci ani în închisoare. După ce a fost eliberată, se întoarce în orașul unde a avut loc evenimentul fatidic și speră să-și vadă fiica, Diem, acum în vârstă de patru ani. Însă e foarte greu să adune laolaltă cioburile existenței sale frânte. 

În primul rând, puțină lume angajează pe cineva care tocmai a ieșit din închisoare. 

În al doilea rând, toți cei din jurul fetiței sunt hotărâți s-o țină la distanță, indiferent cât de mult se străduiește tânăra să dovedească faptul că merită să facă parte din viața ei, mai ales că fetița fusese încredințată părinților iubitului ei mort. Și asta pentru că mama Keenei nu a vrut să o ia și astfel să o ajute să o poată vedea. 
Singura persoană care nu o respinge de tot pe mamă este Ledger Ward, proprietarul unui bar din oraș și, totodată, una din puținele verigi care o leagă pe Kenna de fiica ei. El o cunoaște la început sub numele de Nicole, dar iși dă seama chiar de a doua zi că e iubita fostului său prieten. 

Treptat, mai ales la sfatul unui prieten al său, Ledger devine o parte importantă din viața mamei îndurerate și încearcă să privească totul și din perspectiva ei. Îi arată fotografii cu fetița pe care el o vizitează mereu, îi arată filmulețe, îi dă chiar o slujbă în barul lui. Dar dacă acest lucru s-ar afla, amândoi ar risca să se trezească într-o situație extrem de dificilă.
În ciuda presiunilor la care sunt supuși din afară, între cei doi se înfiripă o poveste de iubire. Însă, pe măsură ce relația lor evoluează, cresc și riscurile. Dacă vrea să se vindece sufletește și să-și construiască un viitor plin de speranță, Kenna trebuie să găsească o cale de a fi iertată și de a se ierta pe ea însăși.

Finalul nu e trist, e firesc cumva, e chiar unul la care speri din toată inima și te bucuri în tăcere de înțelepciunea tuturor celor implicați. Dureros de firesc și de normal decurge totul, și totuși nu poți să nu plângi de la început și până la ultima pagină. Bine, atunci poate că lacrima ultimă e de fericire. 

În carte sunt și scrisorile pe care Keena  le scrie iubitului ei mort, cartea începe și se încheie cu o scrisoare. Fiecare dintre ele e una mai emoționantă decât cealaltă. 

Nu e ușor de citit, dar nici nu e ușor de uitat. E o carte care merită. 

De început de lună

 Astăzi, am ales să mă aliniez cu gânduri pozitive. Nu va fi loc în inima mea pentru gânduri negre. Nici nu am de ce. Chiar dacă a început noiembrie și cumva conștientizez acut că a trecut un an aproape, sper din toată inima să fie o lună de tihnă, de gânduri bune, de oameni și momente care vindecă sufletește, de pregătire pe îndelete a lui decembrie.

Am avut un final de octombrie minunat, cum nici nu știu dacă am fost pe deplin pregătită pentru tot ce am primit, în care am vizitat (atât cât se poate intr-o vacanță de-o săptămână) trei orașe minunate: Florența, Pisa, Padova.

Aici e o imagine din Giardino di Boboli, celebrul parc istoric de lângă palatul Pitti, proiectat pentru nu mai putin celebra famile Medici. Imi place că se vede Georgia câutând avid informații despre statuia care il reprezintă pe Neptun (Poseidon ), dar si culorile blânde ale toamnei toscane reflectate in apele micului lac. Ce nu se vede e emoția, e bucuria, e clipa e recunoștință căte afl într-un loc și într-un moment magic.

Să ne bucurăm de minunile unei luni noi!

A venit octombrie

 A venit octombrie și plouă. 

La noi a plouat toată ziua, de dimineața până acum, când s-a înserat de-a binelea. La mijlocul zilei a fost puțin soare, cu toate că a plouat și atunci, dar in rest doar mohorât și ploaie neintreruptă. Inclusiv acum plouă, dar mie îmi place ploaia, mai ales dacă pot so o privesc din casă și nu trebuie să mă fâțâi prin ea. 

sursa; facebook, Gods Girl

Nu ne-am făcut planuri mari pentru octombrie (bine, ne-am făcut câteva, că doar oameni suntem), dar presimt ca va fi bine. Nu doar culorile lunii acesteia imi plac la nebunie, ci tot ce ține de ea, de la apusurile care vin mai devreme și diminețile care vin tot mai târziu, până la mustul dulce, castanele calde sau ceaiul fierbinte. 

Încă nu am adunat florile de pe balcon, dar cred ca mult nu mai putem să le lasăm afară, însă le luăm pe toate pe rând, fără grabă. 

Așa că: Bine ai venit, Octombrie! 

Fii blând cu noi!

Remember

A început și toamna noastră. Timid, dar a început. 

sursa: facebook

      E destul de frumoasă și de bogată de altfel. 

    Primul lucru făcut: am reinstaurat tradiția ceaiului. Vara, evident, ceaiul lipsește din casă. Cel mult, folosim ceai rece. Toamna insă,  iar mai târziu iarna, ceaiul este mereu pe masă, nu doar ca să ne încălzească trupul, ci și sufletul. Motiv pentru care am scos un ceainic frumos cu model chinezesc și l-am inaugurat să ne bucurăm de el. Mai las un pic și scot colecția de lumânări. Serile cu ceai, lumânări, lumină difuză și miros de mere coapte (sau dovleac copt) nu sunt o fantezie pentru noi. Sunt realitatea noastră cea de toate toamnele. 

   Am avut și început de an școlar, e drept că fără mare festivitate, dar și un marș mare în București. Ba chiar am bifat in agendă și o conferință națională deja.  Asta așa, să nu spună careva că nu suntem implicați și nu muncim de zor.

    Avem mulți struguri negri, mere, pere, dar și roșii din belșug, de la prieteni clar mai harnici decât noi. 

  Casa e plină de flori ale începutului de toamnă: ochiul boului, crizanteme, crăițe, gladiole. Și avem și busuioc, mult busuioc. 

    Iar ca să fie atmosfera de toamnă completă, toată noaptea și aproape toată ziua de azi a plouat întruna. Mâine probabil va fi luminos, pentru că și la momentul în care scriu deja a ieșit soarele. Am avut chiar și curcubeu astăzi. Asta e una dintre lucrurile care mă fascinează la toamnă; că nu prea sunt două zile la fel. 

    La voi cum a început toamna?

Cum jurizezi o floare?

Sunt o privilegiată a sorții. Da, din mai multe motive, dar astăzi doar despre unul vreau să vorbesc. 

Mâine voi participa în juriul unui concurs care alege cele mai frumoase fațade, terase, balcoane, curți, grădini dintr-o localitate din apropiere. 

Evident, ca orice concurs, are anumite criterii pe care le respectă, cum ar fi: aranjarea și cromatica florilor, diversitatea plantelor din grădina sau curtea respectivă, armonizarea cu mediul înconjurător și altele. 

 Și cu toate criteriile in față, e totuși dificil să alegi când atâtea flori diferite te încântă, când fiecare grădină are ceva doar al ei, mai ales acuml a final de vară. 

 Mă descurc însă. Nu mă plâng. Vara asta chiar a fost generoasă cu noi.

 Fotografia nu-mi aparține, e de pe net, și reflectă felul în care se impart gândurile mele în acest moment. Orice aș face, tot la grădini și la flori mă gândesc, dar ce gânduri frumoase sunt.

Un weekend frumos să aveți și voi!

Despre cărțile bune

"Cea mai mare parte din ceea ce face o carte "bună" este că o citim la momentul potrivit pentru noi. ” ~ Alain de Botton 📚🌸🌿 De câte ori nu ai auzit întrebarea: care este cartea ta preferată? Eu o aud mereu. Și da, am câte o preferată pentru momente diferite din viață. Sunt cărți care m-au răscolit la un moment dat, dar pe care nu le-aș mai reciti. Sunt cărți care nu mi-au spus mai nimic atunci când le-am citi prima dată, dar care au vorbit eact limba sufletului meu când le-am dat o nouă șansă, când mi-am dat o nouă șansă. Cred că, ca și relațiile cu oamenii, relațiile cu cărțile au un moment al lor. Ideal ar fi să întâlnești cartea potrivită la momentul potrivit. Idealul e mai greu de atins, prin urmare și relațiile noastre cu diferite cărți si diferiti autori sunt complicate. Ai avut vreodată o carte care să stea liniștită pe raftul tău ani de zile, doar ca să o deschizi exact în momentul în care ai nevoie cel mai mult de înțelepciunea ei? 📚✨ #Cărți Ai o carte care încă te așteaptă? Care e?

Schimb de vieți - recenzie

Recenzia oficială... 

 Atunci când Leena Cotton, o persoană foarte exigentă cu ea însăși, primește ordinul de a-și lua un concediu de două luni după ce a ratat o prezentare importantă la serviciu, ea fuge la bunica ei, Eileen, ca să se odihnească. Eileen este proaspăt divorțată și este pe cale să împlinească 80 de ani. Și-ar dori o a doua șansă la dragoste, dar în micul ei sat din Yorkshire nu locuiesc mulți domni eligibili. Drept urmare, cele două se hotărăsc să încerce un schimb de două luni. Eileen va locui la Londra și va căuta dragostea. Va sta în apartamentul Leenei și va învăța totul despre întâlnirile ocazionale, despre aplicațiile de găsit parteneri și despre vecinii de la oraș. Între timp, Leena va avea grijă de tot în Yorkshire-ul rural: căsuța și grădina drăgălașă ale lui Eileen, satul ei idilic și liniștit și micile ei proiecte de cartier. Dar intrarea în pielea celeilalte se dovedește mai dificilă decât se aștepta oricare dintre ele. Oare schimbul de vieți le va ajuta pe Eileen și Leena să se regăsească pe ele însele... și poate chiar să găsească dragostea adevărată? În cartea Schimb de vieți a lui Beth O’Leary nu este niciodată prea târziu... 

 Îmi place foarte mult Schimb de vieți, este un roman atât de dulce și optimist și este un adevărat balsam în aceste vremuri nenorocite. Marian Keyes Schimb de vieți a fost revigorant, captivant și foarte plăcut. Această poveste are tot ce ți-ai putea dori: personaje ingenioase, relații feminine puternice și o viziune despre dragoste care ar face pe oricine să spere. Helena Hunting BETH O’LEARY a studiat limba engleză la universitate înainte de a se angaja în domeniul editorial, unde se ocupă de cărți pentru copii. Locuiește la țară, în apropiere de Londra, și a scris primul ei roman, Dragoste în contratimp (The Flatshare, 2019), în tren, în timpul navetei către și de la serviciu. O veți găsi, de regulă, cuibărită cu o carte, o ceașcă de ceai și mai multe pulovere de lână (indiferent de vreme).

Recenzia mea... 

Am citit si cealaltă carte a autoarei, Dragoste în contratimp, și mi-a plăcut mult. Prin urmare, recunosc că am avut unele așteptări și de la acest roman. 

Schimb de vieți este o carte care abordează un amalgam de teme: dragostea (cu eternele sale motive: trădarea, plecarea de acasă, despărțirea, iubirea toxică, aflarea iubirii indiferent de vârstă, aplicațiile pentru întâlniri și capcanele lor), singurătatea, prietenia, relațiile dintre vecini, familia, maternitatea, doliul, munca, diferența dintre traiul în capitală, în Londra, versus viața în provincie. Cu toate astea, e o carte bine scrisă, cu umor, cu personaje care ți se lipesc de suflet, cu căsuțe idilice englezești, cu freamătul marilor orașe. E în același timp o lectură destul de previzibilă, dar care te lasă cu un sentiment bun.

Tot acest timp - recenzie

Recenzia oficială... Kyle și Kimberly au fost cuplul perfect în liceu, dar când Kimberly se hotărăște să se despartă de iubitul ei chiar în seara petrecerii de absolvire, întreaga lume a lui Kyle se sfârșește – la propriu. Cei doi suferă un accident de mașină, iar când se trezește din șoc, Kyle rămâne cu o traumă cerebrală. Kimberly a murit. Nimeni nu va putea înțelege ce simte cu adevărat.

Dar asta până o întâlnește pe Marley, o fată care suferă, la rândul ei, după o pierdere cumplită, pentru care se consideră vinovată. Când drumurile celor doi se intersectează, Kyle găsește curajul să i se destăinuie. Pe măsură ce Kyle și Marley încearcă să-și vindece rănile unul altuia, între ei se dezvoltă niște sentimente mult mai puternice. Dar pe Kyle îl așteaptă un alt episod tulburător care îi va zdruncina liniștea pe care abia și-o recăpătase... Recenzia mea... Tot acest timp e o carte destul de tulburătoare. De altfel, conține zeci de întrebări profunde, care sondează mult diferitele fațete ale trăirilor umane, așa cum numai în tinerețe îți poți pune. E si normal, protagoniștii sunt foarte tineri, nu chiar adolescenți, la ieșirea din adolescență, la granița dintre adolescență și tinerețe.

E o carte in acelasi stil cu La cinci pași de tine (de aceeasi autoare, plus o colaborare cu alți doi autori) și Sub aceeași stea (de John Green). Conține un subiect delicat, personajul principal intră intr-o comă despre care evident că nu știe, prin urmare nici noi cititorii nu știm, decât mult mai târziu. Interesant e că in tot timpul cât el este in comă trăiește o poveste pe care o crede adevărată. Desigur, sunt câteva indicii (florile de cireș apărute toamna, durerea persistentă de cap), dar una peste alta, ca citior, ești destul de surprins, ca si eroul, de intorsătura evenimentelor. Mie mi-a amintit și de Dacă aș rămâne, o carte ecranizată, scrisă de Gayle Forman, in care eroina intră in comă , tot in urma unui accident.

Gânduri de februarie

Iarna e anotimpul meu preferat. Și nu e doar pentru că e anotimpul Crăciunului. Cu siguranță, nu e doar asta. Iarna rupe ritmul nebun al lumii, învăluie lumea în liniște, invitându-ne să ne retragem în căldura propriilor noastre case, a propriilor colțuri confortabile. Este un timp aparte care favorizează singurătatea și poveștile, în care un foc trosnit,o pătură tricotată, o tavă cu mere coapte sau o ciocolată caldă devin tovarăși, iar cărțile sunt poarta către lumi nesfârșite. În liniștea iernii, alegem uneori să ne fim propria noastră companie. ❄️📖 🐭✨

Iarna asta a fost fără zăpadă sau cu mult prea puțină zăpadă, dar tot iarnă e. Așa că ne bucurăm de ea. Acum avem și ger. Ger din ăla de crapă pietrele. Iar ca bonus, săptămâna viitoare vine vacanța. Lucrare de artă realizată de Cozy Creatures Artwork