De ziua ta...

Astăzi e ziua bărbaţilor.
Nu ştiu daca e oficial sau nu, nici nu ma prea interesează să fiu foarte sinceră. Eu nu am nevoie de o zi oficială pentru a+mi sărbători bărbatul din casă, nici de o zi specială pentru mine, nici pentru dragostea dintre noi, deşi îmi plac oarecum zilele astea, mai ales că vin la pachet cu flori şi ciocolată.
Ziua de 5 mai a fost aleasă pentru a ne sărbători bărbaţii din viaţa noastră, mai mult de către o firmă producătoare de bere, din câte ştiu eu.
Soţul meu nu bea bere, decât foarte rar. El nu bea alcool în general, nici nu fumează, nici nu are prea multe preocupări tipic bărbăteşti de genul mers la pescuit, turat motoare sau jucat fotbal cu gaşca de băieţi. Şi cu toate astea e un bărbat adevărat. Cel mai bun pe care eu îl cunosc.

Pentru că mă iubeşti cu aceeaşi pasiune ca acum 10 ani, pentru că mi-ai acceptat raspunsul meu ciudat cînd tu stăteai îngenunchiat in faţa mânăstirii Curtea de Argeş, pentru că nu te sfieşti să scrii poezii dar nici să stai cocoţat să ştergi geamuri, pentru că ştii să scrii te iubesc din flori de salcâm pe covorul din cameră, pentru că nu te-ai supărat că ţi-am aruncat inelul în mare, pentru cele 5 minute (da, îţi recunosc oficial supremaţia) în care gandeşti mai repede ca mine, pentru cele două fetiţe superbe pe care mi le-ai dăruit şi pentru toate momentele extraordinare pe care le petrecem împreună, pentru toate astea şi pentru multe altele pe care mă sfiesc să le scriu ( nu vreau să roşească tastatura) îţi spun La mulţi ani, soţul meu!