miercuri, 31 octombrie 2012

Viața fără televizor

          Zilele astea citeam un articol despre cum e viața fără televizor. Nu am să fac apologia articolului, dacă doriți îl veți citi și veți afla acolo motivele pentru care renunță unii oameni la tv și cum trăiesc ei fără să se uite toată ziua la micul ecran. Da, există viață și după televizor, ca să parafrazez un titlu de emisiune.
           Noi din aprilie nu ne mai uităm la televizor. Inițial nu ne făcusem un proiect special din a nu ne uita la tv, dar s-a ivit ocazia, am umblat la cablu când făcusem curățenie și gata: nu mai merge. Fetițele au acceptat situația foarte ușor și fără nicio dramă.
          Mi se părea că, de câte ori ne uitam la posturile de știri, parcă ne panicam mereu inutil, mi se părea că se transmite fără motiv o stare de isterie națională. Prin urmare am ales să nu aflăm în direct nici când pică guvernul, nici când pleacă și revine președintele, nici cine divorțează sau nu. Oricum, toate astea, fie că le afli la câteva ore sau săptămâni, nu schimbă radical viața noastră, așa că mai bine fără.
          De câte ori completam chestionare în care eram întrebată câte ore se uită la tv copilul meu mă mințeam singură și spuneam că mai puțin de o oră pe zi. Adevărul e că, de când venea de la grădiniță și până adormea, televizorul mergea fără încetare. Chiar dacă noi făceam și alte activități, el era fondul sonor și nu numai și, indiferent de ce făcea, că se juca, decupa, colora, tot la el îi fugeau ochii și gândul.
         Să nu mai spun că uneori ne făceam programul familiei în funcție de filmulețul de desene animate de duminica de la ora  5 sau de nu mai știu ce emisiune ce trebuia să înceapă.
          Ce e curios e că atunci când cineva află că noi nu deschidem televizorul, prima întrebare este: Cum rezistați? Ei bine, îmi pare rău să dezamăgesc, dar nu facem nimic special pentru a rezista. Nu simțim nicio nevoie acută de a-i găsi substitut, nu vă faceți griji pentru noi, nu citim zeci de ziare pentru a compensa, nu stăm cu picioarele în apă rece, nu am înlocuit televizorul cu calculatoru, nu simt nevoia să spun: Bună, sunt Loredana și am x luni de când nu mă uit la televizor.
           Evident, când mergem la bunici sau la cineva în vizită și este televizorul pornit ne uităm și noi la el, nu fugim de el, nu-l stigmatizăm, nu-l vorbim de rău, doar că acasă noi nu-l deschidem.
          Când fetița cea mare a mers la școală, ne-am gândit un pic dacă nu ar exista posibilitatea ca toți ceilalți copii să discute despre lucruri văzute la desene, în filmulețe și tot soiul de emisiuni despre care ea să nu știe și atunci să se simtă în afara subiectului sau chiar, oarecum, exclusă. dar am văzut că era doar o temere nejustificată, din fericire copiii au și alte preocupări și subiecte de conversație decât ceea ce văd la tv. Iar asta mă bucură.
          Ceea ce nu știu să vă spun este răspunsul la altă întrebare des auzită și anume: până când?
          Pentru noi nici nu are importanță până când, contează că acum am scos televizorul din familia noastră.


6 comentarii:

  1. NOI DACA DESCHIDEM TVUL SA VEDEM CEVA VINE MANDRA MARE SI SCHIMBA CANALUL ASA CA RENUNTAM, INSA SE PLICTISESTE REPEDE DACA STA SINGURA SA SE UITE, SI STAM MEREU CU GURA PE EA CA FUCTIONEAZA DEGEABA. CUM TV-UL E IN SALONUL CE SE UNESTE CU BUCATARIA SI MASA E PUSA JUMATE IN SALON SI JUMATE IN BUCATARIE, SE MAI UITA IN TIMP CE MANANCA SI IAR NE CERTAM CA II DISTRAGE ATENTIA DE LA MANCARE, ASA CA IL MAI INCHIDEM UNEORI PE MOTIVUL ASTA. SI LA NOI E FOND SONOR DE MULTE ORI, SI ORICUM PUNCTELE FORTE SUNT CANALELE STIINTIFICE GEOGRAFICE.
    DACA AM LOCUI LA CASA CU CURTE LUCRURILE AR STA MULT MAI ALTFEL SUNT SIGURA, INSA INTR-UN APARTAMENT MIC NU AI ASA MULTE ACTIVITATI, MAI ALES PT COPII CAND MAI E SI BEBE CARE CERE ATENTIA MAMEI

    RăspundețiȘtergere
  2. Mariana, la inceput si eu am fost foarte solicitata de catre fete, dar apoi au inceput sa se joace altfel. Acum e chiar bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu n-am TV de 11 ani. Soţul cred că de mai mult timp . Trăim foarte bine şi fără, chiar nu-i simţim lipsa.

    Am avut parte de diverse ironii printre care şi: "copilul vostru nu se uită la desene, râd ceilalţi copii de el la grădiniţă când o să meargă." De parcă la calculator nu-s desene... Sau "sunteţi pocăiţi?"

    RăspundețiȘtergere
  4. Adelina, ma bucur pentru voi. Da, sunt sigura ca si noi ne vom auzi remarci de tot felul, dar nu asta ne intereseaza.
    Cand eram copil si eu am crescut fata tv si nu am fost deloc afectata de acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  5. nu ama vut tv timp de 10 ani. Aveam timp de hobby-uri.
    Apoi, m-am mutat cu sotul si...tv-ul.
    Cat de manipulativ este tv-ul, mi-am dat seama cand am plecat din Ro. Prea mult comercial, prea mult marketing, prea multa tensiune promovata.
    Nu e de mine.
    Da, viata continua si fara tv. Si inca ce bine!
    Iar banii cu care platim cablu,electricitate, achizitionat tv, pot fi fol. spre altceva.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa e, prea multa tensiune promovata, pe noi asta ne-a determinat sa renuntam la el. cat despre comercial, ce sa mai vorbim...

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.